A murit Dinu Patriciu, la numai 64 de ani. Păstrez un mare regret: că nu am apucat să-i spun un „Mulţumesc” apăsat pentru că timp de patru ani şi jumătate m-a suportat ca redactor-şef al ziarului său, „Adevărul”, deşi viziunea mea politică era diferită, pe alocuri diametral opusă, de viziunea sa.
A fost un patron de presă în sensul cel mai modern al cuvântului. A înţeles că ziarul e făcut de ziarişti şi condus de redactorul-şef, nu de patron. Şi-a asumat asta chiar dacă i-a adus multă suferinţă în relaţia cu vechii săi prieteni sau cu Partidul Naţional Liberal. I-am stat ca un os în gât, dar din aprilie 2008 până în august 2012 a convieţuit cu acest os, n-a încercat să-l elimine, cum i-ar fi fost la îndemână.
O spun acum, tare, să se audă şi pe lumea cealaltă: Mulţumesc, Dinu Patriciu! Dumnezeu să te odihnească!
Pentru miliardele de euro pe care ni le-a furat noua tuturor ani de zile, timp in care el se lafaia ca nababu’-n iahturi, caviar si havane cubaneze originale, sa NU il ierte Dumnezeu !
Dacă nu el, atunci cine? http://www.tociu.ro/?p=530
Comentariile sunt închise.