Intr-un editorial publicat de “Revista 22”, jurnalistul Andreea Pora scrie despre  modul in care Victor Ponta se metamorfozeaza din lider al Opozitiei la functia de sef al Executivului, considerand ca “adaptarea la inaltele rigori ale functiei este greoaie si nimereste adesea in decor”.

“Metamorfozarea lui Victor Ponta din lider de Opozitie, Che Guevara si luptator in spilhozen impotriva dictaturii in premier USL, nu este deplina. Antrenat ani de zile in trosnirea adversarului cu maciuca vorbelor grele, adaptarea la inaltele rigori ale functiei este greoaie si nimereste adesea in decor. De sub haina sobra a premierului Ponta se iteste tricoul inscriptionat, iar vorbele masurate cu sublerul prudentei prind pe neasteptate sa topaie smechereste si ofensator. Blocat intre greaua mostenire si viitorul luminos, carand povara proastelor obisnuinte, cu egoul brusc dilatat la dimensiuni mesianice, Victor Ponta nu are deocamdata exercitiul stapanirii de sine. Rabufnirile la adresa presedintelui, de genul „Traian Basescu se reprezinta pe sine la Chicago“ sau „presedintele va merge la Bruxelles ca sa manance si sa glumeasca“, sunt din acelasi registru cu „daca Romania face un serviciu important SUA prin amplasarea scutului, sigur ca poti sa ceri macar o cafea sa-ti dea domnul Barack Obama“. Daca in opozitie mai puteai s-o iei pe aratura mitocaniilor afirmând ca „Sarkozy e un bufon“, in ideea ca nu te aude si nu te ia nimeni in seama, cand esti prim-ministru e grav sa sugerezi ca la Bruxelles, la Consiliul European, e un soi de chermeza cu muzica, dans si voie buna. Mai ales cand te bati constitutional sa fii tu reprezentantul en-titre al Romaniei.

Dar retorica inflamata izbeste mai ales in greaua mostenire, un capital electoral care trebuie muls pana la ultima picatura. Dezastru, mizerie, hotie, jaf, frauda, incompetenta sunt cuvintele de ordine. Asa o fi, PDL nu are aripioare de ingeras, dar senzatia e ca acuzele, multe justificate, cum e cazul suspendatului POSDRU, sunt, in unele cazuri, argumentele ideale pentru a intoarce caruta din drum. Ministerul Educatiei e cap de lista. Premierul si ministrul anunta senini ca „licitatiile pentru clasa pregatitoare vor fi retrase“ si „anul acesta facem o improvizatie“, in vederea eliminarii acesteia din 2013. Evident, licitatiile, acel „tun de 50 de milioane de lei“, se vor transforma in incredintari directe, unde transparenta este zero, care vor umfla buzunarele noilor abonati. In privinta absolventilor de la universitatile particulare carora nu li s-au recunoscut diplomele „se va lua o decizie politica, in mai-iunie, pentru ca, daca avem 300.000 de absolventi si primii 100 au inceput sa castige, atunci nu pot sa astept pana ma dau toti in judecata si sa blochez activitatea“. E un alt pas in actiunea maririi turatiei la fabricile de diploma”, a scris Andreea Pora.

Puteti citi intregul editorial aici

16 COMENTARII

  1. Ce scrie pomanagioaica asta nu valoreaza nimic astfel de ziaristi nu as vrea sa se mai vad fata si nici articolele care le scriu sant pline de micnciuni nu ca tin cu USL dar ce nea facut PDL-ul nea cam intors cu 30 de ani in urma,mentionez ca niciunu nui mai bun ca de 20 de ani sint aceiasi oameni la conducerea Romaniei si o parte de ziaristi cum ar fi aceasta Pora ii cam scoate in fata

  2. Felicitari Andreea Pora! Un articol reusit!
    Stimate JoeB…tara se va duce de rapa cu [email protected] prefer pe MRU in locul lui Ponta si Antonescu…Tara s-a dus de rapa atunci,in anii 90 cu Iliescu…promotorul dezordinii si haosului.Este foarte greu sa recladesti o societate bazata pe reguli si valori cu oameni precum Iliescu,Nastase,Hrebenciuc,Ponta,Antonescu,Voiculescu,Tariceanu…si lista este deschisa! Nu sunt membru al vreunui partid ,dar cred ca in acest moment singurul om politic responsabil ramane in continuare Traian Basescu.Cat priveste PDL-ul,trebuie sa recunoastem ca a facut multe lucruri bune…unul dintre ele fiind si neimplicarea in justitie!Cand o sa vad si membrii marcanti ai USL-ului anchetati sub regimul lui Ponta?In ceea ce priveste Istoria Romanilor….si intrebarile dvs.cu privire la valorile pierdute ale Neamului Romanesc,ar trebui sa-l intrebati pe Iliescu&Co.Adevarul stimate domn este unul:Somnul natiunii,naste monstrii!

  3. Erau unii nervosi pe aici care ma acuzau ca sunt „ciuvica”, usl-ist imputit, etc., etc., pt. ca nu am incredere absolut deloc in MRU si MN. Nu comentez datele pe care le am despre acesti domni. Date publice , de altfel. Mie personal mi-se par amindoi niste „facaturi” penibile. Si nu numai mie ci si lui Ioan Varlam , Liviu Valenas si multor altor anticomunisti din exil cu ani grei de puscarie ! O solutie posibila si absolut „blocata” de toata lumea (sper ca Nasul se va „trezi” pina la urma si il va invita) este aceasta de mai jos :

    “Pentru un ideal comun” este bibliografia momentului de răscruce în care se află România : starea de fapt, programe, strategii, contexte vechi şi noi

    În toamna lui 2010, românii lucizi pricepuseră deja că ţara lor s-a dus de râpă şi perspectivele s-au închis pentru multă vreme. Multe soiuri de crize se împletiseră pe un corp oricum foarte şubred, care nu mai producea decât măsuri poliţieneşti sau de jupuire şi propagandă mincinoasă în megafoane, iar « soluţia » guvernării programa sărăcie, îndatorare, demolarea statului. Sfidând Europa şi democraţia, îndemnând populaţia să plece în lume la muncă unde-o vedea cu ochii, tăind voios toate sursele de venit cu o mână, în timp ce ocrotea cu cealaltă un imens evantai de fraude şi evaziuni, abuzuri şi reţele de crimă organizată, « clasa conducătoare » arăta implicit că românii ar face bine să-şi ia gândul de la ceea ce fusese cândva « moşia » lor. Rezolvase ea şi « râul », şi « ramul », vândute confidenţial. « Neamul » nu mai avea căutare, adică redevenise « tolerat », în curs de a se transforma în « sclav » de la bunic la strănepot. Pe un asemenea fundal depresiv, nu e de mirare că am tresărit cînd, la Biblioteca Academiei, o voce surprinzător de sportivă a spus : « Dar România nu este aceasta ! » Vorbea despre români care ştiu şi pot să facă altceva decât ceea ce vedeam cu toţii, dar şi despre un alt « management » al resurselor. Ba chiar evoca un « ideal comun » ! Vorbe mari, din care nu mai auzisem de mult, dar care – lucru ciudat – se inserau într-o serie de reflecţii raţionale, pe temeiuri făcute plauzibile de experienţa noastră directă de-a lungul deceniilor. Acum, în 2012, transcriptul acelei luări de cuvânt e la fel de şocant : « Cea mai mare daună adusă societăţii româneşti actuale, acum când politicul a ajuns la un rang total nemeritat, este deprofesionalizarea ei. Consider ferm că o societate se îmbogăţeşte prin profesionalism, şi nu prin incompetenţă. Rolul civilizaţiei este să formeze profesionişti şi, atâta timp cât societatea nu beneficiază de ei sau îi are, dar nu le dă mijloace de manifestare, lucrurile desigur că nu iau direcţia pe care ne-am dori-o cu toţii. De aceea cred că mesajul pe care l-am lansat de cel puţin doi ani de zile – reprofesionalizarea României – este, probabil, cheia de succes a unei ţări în derivă, care se află în faliment şi trăieşte pe datorie, aşa cum este România ultimilor douăzeci de ani.

    Dar România nu este aceasta. Pentru că a dovedit cu prisosinţă că a avut oameni remarcabili, care au dat civilizaţiei realizări importante. România are şi acum oameni foarte bine pregătiţi şi bine intenţionaţi, dar care nu sunt lăsaţi să se manifeste, să dea rezultate pe piaţa muncii. […] Să nu-i uităm nici pe oamenii care dinamizează economia din ţările unde se află, în loc să o facă în România. Trebuie doar să le oferim mijlocul de manifestare. Să luăm doar un exemplu : la NASA, a doua limbă este româna şi, din 3 500 de angajaţi, 300 sunt români […], pe lângă cei 10 000 de profesori universitari români care sunt în întreaga lume, în marile centre universitare. Consider că România este a celor care trăiesc constant viitorul ei şi care, cu puţină şansă şi cu o coagulare pentru un ideal comun, pot genera ceea ce am visat cu toţii de o viaţă. […] Planul Marshall, intrat în vestul Europei în 1945, a creat industria pe care o cunoaştem şi la care chiar tânjim, însă a avut şi un impact negativ asupra viitorului Europei : faptul că sistemele economice, la ora actuală, nu se mai pot baza decât exclusiv pe capitalul natural pe care îl are o ţară. Cheia jocului constă în prezent, în economia lumii, în a consuma cât mai puţine resurse pentru a obţine produse cu valoare adăugată mare […]. Cine are acest lucru va avea viitorul, dincolo de pace. Din punctul meu de vedere, cel mai important proiect pe care România ar putea să-l aibă priveşte cei 25 cm de sol fertil de deasupra pământului. Proiect racordat la investiţia complet neglijată în ultimii douăzeci de ani : investiţia în om. »

    Călin Georgescu le răspundea atunci unor curioşi educaţi la finele prezentării unei cărţi despre un alt mod de a vedea şi a trăi pe o planetă în suferinţă, uzată şi abuzată de lăcomii iresponsabile, nu fără ecou în context românesc. Ne-a interesat pe loc «reprofesionalizarea », pe care spunea că o slujea de doi ani, şi am aflat apoi mai multe despre îndelungul efort paralel, la care contribuiseră o mulţime de specialişti din diverse domenii, de a construi structuri, strategii, programe, de a asocia bunăvoinţe şi schiţe de proiecte, toate concepute ca alternativă la dezastrul programat în care ne aflam.
    Deşi nimeni nu se grăbea să-i facă vad « alternativei », Călin Georgescu a continuat s-o explice şi s-o promoveze în texte proprii şi în interviuri (volumul de faţă cuprinde numeroase citate, inserate în text cu o tipografie aparte), în studii ample sau în analize de moment. Energia, competenţa şi credinţa investite într-un asemenea demers merită să fie onorate şi, în orice caz, măcar cunoscute şi înţelese. De cine ? ar întreba un curios educat dintre cei care puneau întrebări la Biblioteca Academiei în urmă cu doi ani. Există, am zice, cel puţin trei categorii de cititori interesaţi de astfel de pagini : cei care, refuzând să admită fiasco-ul ţării, se informează despre starea ei dintre 2008 şi 2012, şi se inspiră din temele unei alternative posibile, viabile, dar niciodată înfăptuite ; cei care studiază fosta Românie ca pe o Atlantidă şi se întreabă cum de nu s-au găsit minţi şi forţe care să o salveze de la scufundare atunci când acţiunea ar mai fi fost încă utilă, bucuroşi totuşi să descopere cã s-au înşelat ; cei care habar n-au avut că, dincolo de demagogia şi manipulările mediatice menite să-i convingă că fac parte dintr-o naţiune de clovni, proşti şi neputincioşi, mulţi conaţionali de-ai lor aveau mintea clară şi îşi purtau încă ţara în inimă, lucrând pentru ea până acolo unde li s-a îngăduit.

    Astfel, vor putea găsi cu toţii în acest volum :
    ■ o radiografie a evoluţiilor din România anilor 2007-2011 (« Pe unde ne mai aflăm acum », pp. 15-46)
    ■ mărturii despre soluţiile propuse de profesionişti pentru o mai bună guvernare şi despre disponibilitatea lor de a contribui la punerea în aplicare a măsurilor în cadrul unei guvernări competente (« Au existat soluţii : o cale de urmat, un guvernul tehnocrat, o alianţă a profesioniştilor », pp. 47-59)
    ■ cele două teme majore care stau deopotrivă în faţa oricărei viitoare conduceri a ţării şi în cuprinsul oricărei cercetări istoriografice : educaţia şi mediul (« Oamenii şi mediul – cele două artere ale ţării », pp. 61-110)
    ■ puncte de vedere despre statul responsabil, economia civică şi distributismul aplicat la contextul românesc (« Gânduri pentru reeducarea statului », pp. 111-123)
    ■ o cercetare asupra tinerilor ţării şi a perspectivelor lor (« Raport despre şi pentru tineri », pp. 125-174)
    ■ povestea construirii unei strategii naţionale de dezvoltare durabilă, pe care toate forurile au aprobat-o şi pe care nimeni n-a implementat-o (« A fost odată Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă (SNDD) », pp. 175-200)
    ■ în sfârşit, reluată aici, « O altă istorie a ţării – vedere economică şi profesională », pentru a nu pierde din vedere trecutul pe care s-a clădit actualitatea (de la începuturi până în 2006) (pp. 201-289)

    La ce foloseşte cartea de faţă ? Poate fi o agendă, un memento, o arhivă. Seamănă şi cu un documentar, şi cu un reportaj dintr-un teritoriu nou, deşi nu tocmai necunoscut. Aduce, fireşte, şi cu dosarul care pregăteşte un rechizitoriu. Dar nu acel succint act produs pentru un tribunal ce se exercită azi, ci documentaţia serioasă pe care o va consulta Istoria atunci când va începe să cerceteze « cazul românesc ». Căci e imposibil ca Ea să nu se întrebe în veci de veci cum de s-a ajuns ca o « gură de rai » să-şi risipească fiii şi puterile, bunurile şi angajamentele, prezentul şi viitorul, după ce reuşise cu atâta chin să-şi treacă ADN-ul prin seculi. Şi-apoi unde au fost în acel timp de cumpănă faimoasele « elite » ale ţării ?
    Şi, în concluzie : cine le-a pus piedică ? Dacă noi nu ştim să răspundem la asemenea întrebări răspicate, e sigur că Istoria, după o matură chibzuinţă, va găsi ceva de spus. Va afla şi vinovaţi, va redacta şi sentinţe.

    Deocamdată, bun venit în fosta Românie posibilă !

    Editorii

    Sursa: http://www.compania.ro

  4. Dupa cel de al doilea razboi mondial in rominia citva comunisti au reusit sa impuna ciuma rosie.Acum cind asazisul parlament clocaie de secaturi rosii nu ne ramine decit sa ne sinucidem ca altceva nu mai este de facut ca sindicate nu mai avem alde pro-democraticii lui peste prajit joaca la sase capete cine sa se mai preocupe de bieti de noi,ca ziaristii si analistii sint niste carghiosi, niste laturi de doi bani asa ca ia-ne doamne stingene neamul.

  5. Cred ca se impune o reactie a societatii civile ( atata cata este ea azi), a oamenilor de presa (cei care sunt onesti ), a intelectualilor romani (cei care considera ca nu e vremea turnurilor de fildes), a politicienilor pe care ne putem (inca) baza si a noastra, a tuturor celor care nu vrem sa se distruga bruma de normalitate, atat de greu obtinuta.
    JOS USL!
    JOS GUVERNUL PONTA- GUVERNUL RUSINII!
    JOS CIUMA ROSIE!
    NU VREM DICTATURA PARLAMENTARA!
    NU VREM DICTATURA USL!
    VREM DEMOCRATIE AUTENTICA, NU UNA „ORIGINAL”!

    • Mih, ti-as da 10 like-uri daca as putea! Oare cata vreme o sa inghitim, o sa asteptam scrasnind din dinti? Chiar ne lasam calcati in picioare? Oare Piata Universitatii este numai a celor platiti de haznalele de televiziune, nu si a oamenilor cinstiti din Bucuresti si de oriunde?

  6. Oare romanii isi vor da seama, pana-n toamna, ce se intampla cu noi? Doamne, ajuta-ne!

  7. daca vor universitarii salarii mari sigur ca au mare nevoie, mare si de multi elevi. cate clase, atatia elevi, cativa asistenti si restul lefuri de universitari chiar chiulangii, da’ nu conteaza! 🙂
    imi place articolul d-nei Pora!

  8. doamna pora,ati uitat sa spuneti ca „jaful” de care se spune ,a fost sesizat de dl.BOC si sunt implicati politicieni din toate partidele,nu stiu concret ce masuri s-au luat de guvernul BOC,dar trebuia sa-l intrebati pe dl.BOC daca s- luat sau nu vreo masura,asa e usor sa-l asculti pe guzganul asta rozaliu si sa spui ca are dreptate.nu poti sa acuzi pe cineva pana nu asculti si partea cealalta(evident cu dovezi).asa la modul general,e o perdea de fum.asta-i boala multor ziaristi romani,toti au facut nenorociri,toti au furat,toti au distrus,nu e normal asa.vreau sa vad,(chiar in cazul POSDRU)cine a descoperit fraudele,daca la timpul repectiv guvernul care era in functie a luat masurile care se impuneau,trebuie intrebata si parte cealalta,verificat cu documente si abia apoi sa se vina cu acuzatii!chiar nu nobservati ca personajul asta(ponta)arunca acuzatii in fiecare zi,in fiecare ora,in fiecare minut?chiar nu se gaseste nimeni in tara asta sa cerceteze in modul cel mai serios toate acuzatiile care se arunca in public,indiferent de catre cine?pe baza faptului ca declaratiile politice nu sunt condamnate,orice idiot,orice gunoi ,poate spune orice nazbatie,stiind ca nu-l poate trage la raspundere?in ce tara traim NOI ROMANII?

  9. un exemplu de „depolitizare” marca ponta : este scos din functia de secretar de stat la externe dl Bogdan Aurescu (sic !), neangajat politic si inlocuit cu un uslas.

  10. Prea blande sunt cuvintele cu care-l criticati pe ponta.El ia in derizoriu functia de presedinte si nu suporta consecintele,in schimb base tre sa inghita in sec si sa-l ignore pentru ca astfel EL SUPORTA CONSECINTELE….aici este unitatea de masura cu care scrieti toti ziaristii corecti si de aceea profita infantilul asta imatur,in raport cu presa aservita si cu uratii aia de opinaci care jignesc pe fata nu numai functiile statului dar si VALORILE pe care s-au construit…..FITI MAI DURI CU ACESTI NIMENI BARATI caci alfel nu o sa faceti de cat sa-i „mangaiati” cu criticile de acest gen.

Comentariile sunt închise.