Bogdan Tiberiu Iacob | Ce ascunde bătălia pentru dărâmarea lui Gabriel Oprea

Bătălia pentru debarcarea lui Gabriel Oprea este legitimă, prin prisma moralei, avînd în vedere tragedia de care este, aproape cert, vinovat. A crede, însă, că în spatele tsunamiului de atacuri la adresa lui se află doar dorința de dreptate a presei, internauților și a publicului ar devoala o mare doză de candoare. În fapt, moartea lui Gigină a venit mănușă unei puternice grupări din servicii, care s-a trezit cu șansa nesperată de a puncta indirect și decisiv în lupta pentru controlul alegerilor de anul viitor. Tocmai această miză uriașă face greu de crezut teoria că Oprea chiar va pleca, finalmente.

Pînă acum cîțiva ani, în interiorul SRI încă se vorbea de două mari grupări: cea reformistă, devotată americanilor și euratlantismului, în general, și cea conservatoare, rămășițele încă puternice ale fostei securități comuniste.
Gabriel Oprea se număra printre apropiații primei grupări, la pachet cu George Maior. Dincolo de nenumăratele lui bube în cap, Oprea are, totuși, o indiscutabilă orientare pro-Washington, și asta nu de ieri, de azi.
Nici nu e de mirare că gruparea conservatoare din SRI nu a văzut cu ochi buni ascensiunea sa, mai ales după fondarea UNPR. Să ne amintim atacurile devastatoare din parlament ale deputatului PSD Ion Stan, stîlp al comisiei SRI ani îndelungați și om apropiat vechilor structuri, care îi arată lui Oprea numai pisici una și una. Nu vorbim de frecții precum plagiatul, ci de afaceri grele, care au implicat și aproape lichidat industria națională de armament în perioada în care Oprea era ministrul Apărării și plasase oameni de încredere de ai săi în structurile respectivei industrii. Datele furnizate de Stan erau mult prea precise ca să fie obținute după ureche, implicarea SRI era clară.

Generalul de mucava și-a urmat, însă, netulburat, ascensiunea. Poate, grație și sprijinului deosebit de care beneficia. Cumetri de cursă lungă, Ponta, Maior, Oprea, Ioan Rus, nici nu se mai știa care e naș și care fin, la care se adăugau Florian Coldea, îndrumat de Oprea la doctorat, Laura Kovesi, care juca la nunta fiicei actualului vicepremier și mulți alții. O echipă de aur, care trăgea să cîștige definitiv meciul cu vechile structuri din SRI, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, cel căruia nu îi luase mult pînă să-l reevalueze pe Oprea, fostul membru al mafiei lui Năstase, cum îl numea.

Toate bune și frumoase, pînă în urmă cu vreo doi ani și ceva, cînd, în interiorul grupării pro-atlantiste încep să apară oarece tulburări.

Într-un interviu misterios al lui George Maior, dat ”României libere” în februarie 2013, acesta vorbește, pe nepusă masă, de apariția unor grupuri de putere care încearcă să implice SRI în jocurile electorale din 2014.

E posibil să fi asistat la prima devoalare publică a ruperii grupării atlantiste în alte două facțiuni: să le zicem pro-americanii și germanofilii. Desigur, ambele aveau, în principiu, tot direcția Vest. Dar, cu unele ”nuanțe”.

De cîștigat, în 2014 par să fi cîștigat germanofilii, adică Florian Coldea, Kovesi, Blaga, Hellvig șamd, care reușesc să-și impună omul la Cotroceni, în persoana lui Klaus Iohannis.

Pro-americanii Maior, Oprea și, foarte probabil, Băsescu însuși, merseseră pe mîna lui Victor Ponta, venit pe filiera SIE. Și pierduseră.
Maior a fost obligat să plece din serviciu, fiind recuperat, ulterior, pentru ambasada din Washington.
La dărîmarea lui Ponta s-a muncit din greu, anul acesta, în paralel cu ispitirea lui Oprea să schimbe taberele.

Binomul SRI-DNA a eșuat în ambele tentative.

Planul B a însemnat manevrarea cu ajutorul Justiției a lui Liviu Dragnea pentru a slăbi poziția lui Ponta în PSD, dar e foarte greu să dărîmi un premier – chiar cu ajutorul unei coloanei a cincea din partid – care are o cotă ridicată în sondaje, grație pomenilor electorale.
Ponta rezistă excelent pe poziție, binomul intră în criză de idei. Iar, mai apoi, chiar în panică, pentru că, pe fondul slăbiciunii incredibile a lui Iohannis, reîncepe să urce exploziv steaua lui Băsescu.

Iar PNL doarme în bocanci.

Anul viitor, o alianță, oficială sau ba, între Ponta, Oprea și Băsescu poate da peste cap tot ceea ce Coldea & comp au clădit cu atîta trudă în ultimii ani.

Dacă distrugerea totală a lui Ponta a dat chix, se poate încerca lichidarea lui Oprea.

Fiind un partid de lider, UNPR e de așteptat să se desfacă pe bucăți în cazul unei crize de leadership si să fie împărțit între PNL, PSD și, poate, PMP. Iar Ponta, rămas fără sprijin, ar urma să fie înlocuit cu alt premier pesedist, dar unul de prin Ardeal (locul unde are rădăcinile înfipte toată gruparea germanofililor + Digi 24) devotat binomului, să zicem Vasile Dîncu.

După amorsarea scandalului doctoratelor plagiate, probabil că se pregătea un dosar DNA pentru Oprea, în această toamnă, care să-l doboare deplin.
George Maior știa că urmează vremuri grele, cînd a decis să-i însăileze camaradului său un periplu american pe la înalte porți, menit să-i întărească imaginea în țară, deși a fost mai degrabă un fîs decît o reușită. Mai ales că cealaltă grupare din SRI și-a băgat, și ea, coada, activînd niscaiva cercuri de români din diaspora americană împotriva vizitei vicepremierului

Incidentul cu motociclistul Bogdan Gigină a venit, recent, ca o ocazie nesperată de a-l dărîma pe îngîmfatul vicepremier fără a implicarea prea directă a unor persoane care – repetăm – i-au fost pînă nu demult alături.

În Oprea se trage la greu, de cîteva zile, din două direcții: una onestă, a societății civile indignate pe bună dreptate de comportarea ipochimenului fără mamă, fără tată, care ar fi de netolerat în orice țară normală la cap.
Dintr-o a doua direcție, însă, trag acoperiții presei, reactivați puternic și beneficiind, lucru rar, de avantajul unei motivații excelente. Spre ghinionul lui Oprea.

E de la sine înțeles că Ponta nici nu vrea să audă de demisia generalului Izmană, doar are serioase planuri de viitor cu el.
Liviu Dragnea are, și personal, și împins de la spate, motive să-i sară vicepremierului la beregată. Curaj nu prea are, știut fiind că și acesta are destui ași în mînecă.

La fel și Iohannis, căruia prăbușirea lui Oprea i-ar consolida poziția, dar gîndul că trebuie să facă echilibristică pe o funie subțire între germani și americani îi dă dureri de cap. Ezită și va ezita și pe mai departe să ia taurul de coarne.

Pronosticul nostru e că Oprea va rezista tuturor asalturilor, pentru că și interesele legate de persoana sa sunt uriașe.
Pe de altă parte, nu e mai puțin adevărat că timpul pare să treacă în defavoarea germanofililor.

Iohannis e tot mai slab, Băsescu tot mai puternic, Ponta – stabil pe poziție.

Dacă nu se trece la loviturile cu adevărat mari și spectaculoase, anul viitor poate aduce o schimbare a raporturilor de putere și finalul unor cariere încă promițătoare.

P.S. La vreo oră după scrierea acestui material, Agerpres a difuzat un interviu cu George Maior, dornic să pună un umăr de ajutor, probabil, pentru amicul Oprea, interviu în care vorbește despre discuțiile lui ”calde cu președintele Obama” și despre curățenia pe care o pregătește în consulatele românești din SUA. Războiul se extinde…

sursa: inpolitics.ro