Temele la care face referire titlul sunt obiectul a sute, dacă nu mii de studii și cărți publicate în literatura occidentală și, probabil, nimic din ce veți citi nu este nou, dar nu sunt familiare la noi, unde funcționează o anumită pietate fără obiect care nu face bine nici credinței ortodoxe, nici raporturilor dintre cetățean și Biserică. Credem că a discuta puțin altfel despre Săptămâna Mare, fără a minimiza în nici un fel semnificațiile religioase, este benefic pentru dezbaterea publică, mai ales că se vădește că temele în discuție sunt perene și cât se poate de actuale. A le propune, mai în glumă mai în serios, nu ar face să confirme ceea ce scria ultimul număr din The Economist în marginea cărții lui Robert Kaplan despre România (In Europe’s Shadow). Că țara noastră ar putea fi dovada că, „în cele din urmă creștinismul oriental și alinierea politică occidentală sunt compatibile în pofida regretatului profesor Sam Huntington, care a popularizat ideea de „ciocnire a civilizațiilor”.
Mai întâi, corupția, că de la ea începe totul. Aflăm de la evangheliști că Iisus intră în Ierusalim în Duminica Floriilor, unde este primit ca Mesia, dar spre uluiala tuturor, în loc să meargă la palatul Procuratorului roman și să-l alunge prin puterile Sale divine dimpreună cu toate cohortele, se repede direct la Templu unde comite unicul său act de violență: răstoană mesele zarafilor (în limbaj cotidian, unii le-ar spune brokeri, alții șmenari) și ale vânzătorilor de porumbei și îi alungă din Templu. Șocul este teribil pentru că, în loc să atace ocupantul roman, Iisus alege să șubrezească fundamentele puterii ecleziastice și business-urile lucrative ale unui număr considerabil de negustori localnici. Gestul stârnește revoltă printre oamenii de afaceri autohtoni și panică printre saduchei, la vremea respectivă administratorii Templului și reprezentanții legali ai „poporului”. Un întreg sistem politico-economic se vede amenințat de un ins din Nazareth care se pretinde Mesia.
Unii au văzut în acest episod o dovadă clară că Iisus este un fel de precursor, dacă nu chiar primul socialist al Lumii, cu izbucnirea lui interpretată ca fiind anti-capitalistă și chiar anti-corporatistă și încearcă și astăzi să explice în acest fel revoluția generată de Mântuitor în istoria omenirii. Numai că nu este așa. Abținîndu-ne de la orice considerație ideologică, gestul lui Iisus este în primul rând religios dar în al doilea și al treilea rând un gest anticorupție politic și social: „Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”. În treacăt fie spus, am asculta cu multă atenție interpretarea pe care o dă preafericitul Patriarh Daniel acestui pasaj din Scriptură.
Citiți articolul integral pe romanialibera.ro
