Cristoiu | De ce-a preferat Iohannis să dea un interviu televiziunii publice germane despre problemele din România? Pentru că numai astfel era sigur că vor fi întrebări pupincuriste!

Pe meleagurile noastre duminicale au fost difuzate duminică, 17 mai 2015, fragmente ample dintr-un interviu acordat televiziunii publice din Germania.
Grație agenției Rador, specializată, printre altele, și în publicarea Stenogramelor complete ale intervențiilor publice ale principalilor actori ai vieții noastre politice, am citit acest interviu.
Cînd l-am terminat am simțit nevoia să-mi fac cruce.
Am văzut la viața mea multe ciudățenii în materie de presă străină.
Interviul luat unui șef de stat din România de către televiziunea publică germană le întrece pe toate.

Singura explicație – care mi se pare fantasmagorică – ar fi că SIE sau mai degrabă SRI a cumpărat publicitate la televiziunea publică din Germania printr-o firmă sub acoperire.
De la un capăt la altul, interviul abordează, prin întrebări și răspunsuri chestiuni ținînd strict de politichia românească, neinteresante și pentru un român mai puțin preocupat de politică, d-apoi pentru un cetățean neamț, care nu știe despre noi decît că avem mămăligutza, fetitza și pe Nadia Comăneci.

La un moment dat, Klaus Iohannis e întrebat:
„Reporter: Dar în privinţa călătoriilor pe care le întreprinde, le treceţi cu vederea?
Klaus Iohannis: Da, nu le-am trecut cu vederea, mi-am exprimat opinia în legătură cu ele. A existat o vizită oficială în statele arabe, pe care a întreprins-o fără a se consulta în prealabil cu mine. Am considerat că nu era bine, am şi declarat-o în public, deoarece politica externă trebuie făcută în orice caz în interesul ţării şi, în prealabil, cel puţin discutată pe scurt şi cred că subiectul îl vom clarifica în scurt timp şi o vom aborda altfel.”

Călătoriile despre care vorbește reporterul sunt una: Cea făcută de Victor Ponta în Golf.
De notat:

1. Pupincurismul întrebării puse de ziaristul neamț, mai precis, de ziarista nemțoaică, gen ridicare la plasă.
2. Abordarea într-un interviu la care se uită nemții din Germania a unei chestiuni necunoscute chiar și multor români din România – cea despre controversa dintre președinte și premier în chestiunea vizitei din Golf.

Toate întrebările sunt ridicări la plasă, grețoase în pupincurismul lor, greu de presupus că aparțin nu unui ziarist străin, ci unui ziarist în general. Dacă la noi, un moderator îi punea astfel de întrebări, toată presa își bătea joc de limbismul lui nerușinat.

Prima întrebare pare pusă nu de un ziarist german, nici măcar de un ziarist, ci de un ofițer acoperit din presa noastră, căre a primit ordin să ridice în slăvi Binomul SRI-DNA:
„Reporter: Dle preşedinte Iohannis, am discutat despre ce implică lupta împotriva corupţiei în ţara dvs, Europa apreciază ce se întâmplă în ţară, putem urmări aproape zilnic ce se întâmplă în ţară, arestări, anchete etc. Republica Moldova a invitat-o pe şefa DNA să vă sprijine, Bulgaria plănuieşte să creeze un model similar, dar, într-un fel, interesant, tocmai în România există politicieni care s-au solidarizat şi resping într-un mod curios activitatea DNA şi vorbesc despre excese ale justiţiei, deşi este vorba mai degrabă de excese ale corupţiei, despre care s-a vorbit până acum. Acum aţi decis să interveniţi, de ce o faceţi?”

Pînă și Sorina Matei ar fi fost mai decentă în proslăvirea Binomului SRI-DNA!
Observați tendențiozitatea întrebării, ridicarea la plasă, stilul jegos al televiziunilor de partid din România cînd iau un interviu amicului politic al Mogulului : nu-i așa că..?

O întrebare se referă și la presa din România. Pare pusă de Dan Tapalagă înainte de a o cunoaște pe Carmen Iohannis:
„Aţi menţionat că nu vreţi să fiţi prezent mereu în dezbateri televizate. Situaţia mediei din România este parţial, ca să spun aşa, îngrijorătoare. Există un jurnalism de campanie şi vizavi de această autoritate anticorupţie? ”

Adică pe ea, tanti de la ARD, o îngrijorează situația media din România, care duce o campanie împotriva Binomului SRI-DNA și nu faptul că face un interviu de genul numit prostituție intelectuală!
Drept pentru care îi mai arde o întrebare gen: nu-i așa că…?

Interviul luat de ditamai televiziunea publică din Germania, presupusă a fi de ziariștii de la noi model de corectitudine profesională, îmi confirmă încă odată de cît de provinciali suntem elogiind așa zisul model de presă reprezentat de presa străină.

Faptul că președintele României, în sfidarea unei întregi țări, zise și țara sa, a apelat din nou la o televiziune străină pentru a se pronunța asupra problemelor interne din România, în timp ce televiziunilor noastre, inclusiv TVr, n-a catadicsit să le acorde decît două interviuri,și acelea după o mie și una de fandoseli, îi nedumerește pe mulți.

Klaus Iohannis primește salariu și privilegiul de a i se spune consoartei nu nevastă, ci Prima Doamnă, ca președinte al României sau ca șef de guvern al unui land german?
Pe mine nu mă nedumerește.
Pentru că acest interviu pupincurist îmi spune că Klaus Iohannis preferă interviurile luate de străini, pentru că acestea îl scutesc de întrebări incomode.

Interviul de la ARD n-a fost dat pentru telespectatorii din Germania. El a fost dat pentru cititorii și telespectatorii din România. Oricine i-ar fi luat un interviu în presa românească nu și-ar fi permis să-i pună astfel de întrebări pupincuriste.
De ce fac asta ziariștii străini:
Pentru că un interviu luat în acești termeni de lingușeală care-ți provoacă diaree dacă-l citești de mai multe ori nu deranjează pe nimeni în țara străină în care-i publicat interviul.

Dacă reporterița ar fi pus astfel de întrebări slugarnice unui demnitar neamț, a doua zi ar fi fost beștelită de toți colegii de breaslă.
Telespectatorii ar fi trimis mesaje de indignare pe adresa ARD zicînd că nu plătesc impozite ca să vadă cum televiziunea publică face masaj cu limba demnitarului.
În cazul interviului cu Klaus Iohannis nu se va întîmpla așa ceva:

1. Telespectatorii nemți n-au habar de problemele politicii românești și, prin urmare, nu și-au dat seama că interviul era slugarnic.
2. Interviul a fost văzut de puțini nemți, și aceia convinși că e prefața la un film

sursa: cristoiublog.ro