CRISTOIU | La mulți ani! arestatului preventiv Adrian Sârbu!

Adrian Sârbu a împlinit sîmbătă, 18 aprilie 2015, 60 de ani.
Ziua de naștere, mai importantă decît altele, deoarece e vorba de o cifră rotundă și respectabilă, a petrecut-o în arest preventiv.

Adrian Sârbu, uitat în pușcărie, dacă raportăm puținele știri despre el la cele multe despre Elena Udrea, Alina Bica, Radu Mazăre (n-o fi vrînd el să se scrie sau nu i-a trecut prin cap nimănui din presă, inclusiv de la presa sa, să reamintească opiniei publice din cînd în cînd că la Guantanamo de pe Dîmbovița se află închis și un confrate, unul dintre cei mai mari?!) poate fi un caz de proză marqueziană, unde se petrec aberații văzute cu ochii. Adrian Sârbu stă în arest preventiv din 4 februarie 2014, de două luni și ceva deja, pe motiv că „beneficiază de o imagine creată prin tv și mass – media”, ceea ar putea avea un „impact deosebit asupra persoanelor ce pot ajuta la aflarea adevarului“. Așadar, potrivit Justiției noastre spălate pe picioare zilnic de Apostolii Binomului SRI-DNA, dacă ai o imagine în Tv și mass-media, trebuie să fii arestat preventiv pentru că riști să influențezi aflarea Adevărului. Acum înțeleg eu de ce l-a trimis Sinedriul pe Iisus la Crucificare. Avea o imagine la tv și în mass-media, confirmată de Intrarea în Ierusalim! Dacă ar fi fost pe vremea noastră l-ar fi trimis la Rahova!

Fiică iubitoare, Alma Sârbu cere prietenilor și apropiaților tatălui să posteze pe Facebook mesaje de felicitare.
Adrian Sârbu va fi avut pînă acum numeroase zile de naștere.
Nu știu cum se desfășurau. Nu știu dacă-l felicitau doar colaboratorii de la extraordinarele instituții de presă pe care le-a făurit și îndrumat sau se grăbeau s-o facă și atotputernicii zilei, interesați în favorurile trusturilor lui Adrian Sârbu.
Eu nu l-am felicitat niciodată. Ba mai mult, n-am știut pînă cum că are ziua de naștere pe 18 aprilie.

N-am făcut asta, pentru că:

1. Nu felicit pe nimeni de ziua lui de naștere, nici măcar pe mine, considerînd că ea nu dă semn de vreo mare scofală făcută de sărbătorit. În definitiv, ziua de naștere a cuiva e rezultatul exclusiv al mamei care l-a dus în burtă și s-a chinuit să-l nască.
2. N-am fost angajatul uneia dintre instituțiile de presă ale lui Adrian Sârbu, nici colaborator măcar. Nici una dintre instituțiile de presă ale lui Adrian Sârbu n-a considerat că merit atenție pentru tot ce am făcut în anii postdecembriști. Cu Adrian Sârbu am stat de vorbă doar de două ori în viața mea. Întîia oară, între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale din 1996, și a  doua oară la finele lui 2013. În 1996, m-a rugat să trec pe la el  după un talk show la ProTv despre cel de-al doilea tur, în care declarasem răspicat că Ion Iliescu va pierde. Adrian Sârbu nu era convins de asta și a vrut să afle argumentele mele. În decembrie 2013, m-a rugat să trec pe la el pentru a discuta un proiect senzațional, la care se gîndea (din cîte-mi dau seama nu l-a împlinit), constînd într-un Mall de bloguri ale unor personalități ale presei. Fiecare dintre noi, posesorii de bloguri, urma să scriem ce ne trece prin cap, împărțind cu proprietarul mall-ului costurile și beneficiile din publicitatea de care se ocupa el, Adrian Sârbu, ca proprietar. Era un proiect fascinant, corespunzător noilor realități din presă, și care transforma blogul într-o forță mediatică. Mie îmi convenea de minune proiectul, deoarece transfera altcuiva grija de a face rost de publicitate. Întors acasă, am purces la transformarea intervenției de pe Facebook în cristoiublog.ro. Din motive care-mi scapă seducătorul proiect, care dovedea încă o dată geniul lui Adrian Sârbu de manager în presă, n-a mai fost. Eu am rămas însă cu această mare realizare, pe care o consider cristoiublog.ro, pe care scriu zilnic din februarie 2014 cîte un text, dacă nu chiar mai multe, și postez săptămînal, în fiecare duminică noaptea, proză, eseuri, amintiri, note de călătorie în străinătate, documente de Istorie.

E acesta unul dintre motivele pentru care mă grăbesc să dau invitație îndemnului lansat de Alma Sârbu și să postez urarea de La mulți ani! pentru arestatul preventiv Adrian Sârbu.
Al doilea motiv trimite la una dintre hidoșeniile ivite și înflorite în breasla noastră de așa zisă Luptă împotriva corupției:
Tratarea celui acuzat de procurori de corupție drept un ciumat mediatic, de care trebuie să te ferești a recunoaște că-l știi, că i-ai fost apropiat sau colaborator, că-l consideri nevinovat, singura amintire a numelui celui arestat preventiv fiind permisă numai pentru a te mira că „un asemenea corupt” îndrăznește să aibă nume.

Adrian Sârbu e acum arestat preventiv. Nu știu dacă la finele procesului, lung și complicat, va fi achitat și condamnat. Dar faptul că e arestat preventiv sau chiar faptul că va fi condamnat, nu-i micșorează cu nimic uriașa contribuție la modernizarea presei românești din toate timpurile. Lui Adrian Sârbu îi datorăm cele mai occidentale instituții de presă din ani postdecembriști. Fără a se afirma ca vedetă media, Adrian Sârbu a fost și este cel mai bun manager de presă din ultimii 25 de ani.

Și pentru aceasta mă grăbesc să-i urez La mulți ani!
Deși am stat de vorbă cu el doar de două ori  în viață.

sursa: cristoiublog.ro