Dacă ați văzut știrea asta a NPR (National Public Radio), preluată de Mediafax, probabil ați trecut foarte repede peste ea. Pentru mulți, NPR este doar un acronim fără relevanță. Dacă cercetăm un pic, însă, și aflăm ce e NPR-ul ăsta și ce vrea de la noi, vom avea motive de mirare. Unii mai multe, alții mai puține.

În vara acestui an, în cadrul unui program IVLP, am vizitat sediul NPR din Washington DC. Poate cea mai relevantă informație (pentru ce discutăm aici) pe care am aflat-o cu ocazia asta a fost că NPR (radioul public american, un fel de Radio România al Statelor Unite:D) este preluat, pe teritoriu american, de aproape 900 de stații radio locale (!). Repet: aproape 900. Fiecare stație locală are de la cîteva mii la cîteva zeci de mii de ascultători fideli. Audiența reală a NPR, în aceste condiții, este de cîteva zeci de milioane de americani. Nu trebuie să mă credeți pe cuvînt: aici puteți verifica ce stații radio locale statale preiau NPR; în California, de exemplu, sînt 42 de stații locale care preiau și difuzează programele NPR (sigur, California are 40 de milioane de locuitori, dar state mult mai mici au și acestea cîte 20 de stații locale care preiau și difuzează NPR).

În aceste condiții de audiență și influență (NPR are și corespondenți în mai toată lumea, în capitalele importante), ditamai știrea despre Iohannis capătă o cu totul altă relevanță. Cu alte cuvinte, cînd radioul public american decide să difuzeze un material de patru minute cu un nou președinte dintr-o țară oarecare din Europa de Est (la pachet cu un portret al șefei DNA), mesajul e clar: în SUA, alegerea lui Iohannis se vede atît de clar și de semnificativ încît un ocean distanță nu e suficient să acopere știrea. O știre menită a fi transmisă cîtorva zeci de milioane de americani, deși mulți habar nu au că există România în lumea asta.

Dar să contextualizăm și mai mult: în ultimii doi ani, NPR a difuzat doar șapte materiale despre România (vezi aici), toate în cheie catastrofală (tot în decembrie a.c., NPR a difuzat un material despre cultul lui Ceaușescu la 25 de ani de la împușcarea dictatorului comunist, celelalte materiale se referă la orfani și români care părăsesc țara).

Poate, însă, alți președinți români au avut mai mult succes în programele NPR. Să cercetăm: Iliescu apare în patru materiale ale NPR (vezi aici), dar toate spun că tovarășul Nelu Ilici este un fost comunist; Emil Constantinescu apare doar o dată (aici), într-o notiță atît de scurtă încît poate fi trecută cu vederea; iar Traian Băsescu este menționat în opt materiale, toate referitoare la activități ale NATO sau ale UE (vezi aici).

Așadar, la doar o lună și jumătate de la cîștigarea prezidențialelor și la numai o săptămînă de la preluarea mandatului, Iohannis conduce (deja) detașat la capitolul imagine în topul NPR. Așa arată fotografia de moment.

P.S. Din bugetul anual de cam 200 de milioane de dolari al NPR, peste 60% provine din donații private, nu de la bugetul public al US.

 

Sursa: prisacariu.ro