Un cititor de la Biblioteca Academiei, unul dintre cititorii care găsesc răgazul să se ocupe și de realitățile trecătoare de azi, a dat curs nedumeririlor sale sincere punându-mi două întrebări.
De ce, cu mici excepții, politicienii, oamenii de afaceri, liderii de opinie, nu intervin pentru a pune lucrurile la punct, pentru a le reaminti celor din Stradă că tocmai Democrația le dă lor posibilitatea de a se manifesta împotriva Democrației?
De ce nu intervine nimeni pentru a avertiza că demonstrațiile sunt neautorizate și prin asta neasumate de nimeni. La Clubul Colectiv s-a petrecut tragedia și pentru că lipseau autorizațiile de funcționare. Dacă în Piață se întîmplă un accident tragic, cine răspunde pentru asta?
Răspunsul la prima întrebare trimite la două fapte:
L-am întrebat pe un moderator care mi se părea mai cu capul pe umeri decît fătucele de la postul la care lucra, ce l-a apucat de strigă în direct O nouă Revoluție și mai ales de ce postul la care lucrează a devenit peste noapte isteric. Revoluția se vinde! mi-a răspuns el. Facem rating. Iar ratingul înseamnă bani.
Cea mai bună soluție în cadrul mecanismului democratic de a schimba pe cei care ne conduc sînt alegerile anticipate. Ați auzit acest slogan? Firește că nu. O angajată a Societății Academice Române, conduse de Alina Mungiu Pippidi, prezentă pe baricadele Străzii, întrebată ce vrea Strada a strigat, după modelul cațavencian:
Vrem dreptate, nu anticipate!
V-ați prins de ce se folosesc cuvinte mari, sloganuri care nu pot fi transpuse în practică:
La fel ca în primii ani postdecembriști, Strada e folosită prin manipulare pentru interese mafiote.
Dreptate pînă la capăt e un cuvînt care nu primejduiește cu nimic interesele mafioților.
Alegeri anticipate, da, primejduiește!
A doua întrebare îmi amintește de un adevăr dureros al primelor zile după 22 decembrie 1989.
Timp de vreo săptămînă și ceva Sediul CC a fost ocupat de Revoluționari.
Aici se făceau și desfăceau Guverne, de aici se trimitea spre lumea de afară scrisori deschise cu propuneri de măsuri revoluționare, somații, liste cu viitorii demnitari, soluții pentru România viitoare.
Toți cei care au fost în sediul CC mi-au descris ulterior sentimentul lor măreț că sunt importanți, că sunt ascultați, că de ei depinde țara.
În tot acest timp, prin Palatele Puterii reale, prin birouri, pe coridoare, se negocia la sînge între grupuri împărțirea adevăratei Puteri.
La un moment dat, revoluționarii au fost scoși cu șuturi în fund din Sediul CC.
Negocierile se încheiaseră.
Puterea fusese împărțită.
Nu mai era nevoie de Stradă.
Cred că așa se întîmplă și acum.
În timp ce pe străzi tinerii strigă slogane revoluționare, intervin la televiziunile de știri cu opiniile lor despre cum trebuie schimbată țara, agită pancarte cu texte inteligente, în Palate, în birouri, pe coridoare se negociază la sînge.
Cînd se vor încheia negocierile se vor ivi în Piață și jandarmii, care-și vor aminti că-i interzis să ocupi carosabilul!
Sursa: cristoiublog.ro
