iohannis pontaDe cîtăva vreme, sub aparența unui război politic pe viață și pe moarte, se consumă una dintre cele mai frumoase povești de iubire din politica ultimilor ani, între președinte și partidul de guvernămînt, în timp ce liberalii îi privesc cu ochi blînzi și umezi de emoție, deși ar trebui să fie roșii de nervi. Practic, Iohannis și Ponta o țin într-un chef, cu PNL pe post de lăutar și bufonul Traian Băsescu responsabil de momentele vesele. O imagine bucolică, dar, finalmente, în alegeri, cineva trebuie să moară.

Atacurile PNL, și ale presei devotate, la adresa PSD și a lui Ponta aduc cu un soi de lapidare cu confetti: spectaculoasă, dar fără rezultat în veci. Marile speranțe s-au legat de DNA și de Iohannis, mai ales după ce acesta i-a cerut public demisia premierului. Au urmat speranțele că Ponta va fi suspendat de președinte, pus sub control judiciar de DNA, că își va da demisia din Turcia, că Oprea va dezerta spre PNL, că PSD va face ba implozie, ba explozie, că Dragnea va ridica partidul contra lui Ponta, că liberalii rămîn pe poziții pentru că se va vota alt guvern în iulie, că premierul va fi săltat cu mascații de la aeroport, că va rămîne, dimpotrivă, pe termen nedefinit în Turcia, că Iohannis nu va semna reînscăunarea sa etc. Nu s-a întîmplat nimic din toate astea, iar premierul și-a reluat, netulburat, postul la guvern.

Deocamdată, visurile nu s-au stins de tot, încă se mai trage nădejde că DNA va face o minune și îl va debarca pe Ponta din fotoliu pentru a-l cocoța în loc pe Predoiu.

Poate așa va fi, cine știe?

Și totuși, o analiză lucidă a evenimentelor din ultima vreme ar trebui să îi pună serios pe gînduri pe liberali: și dacă, totuși, nu se va întîmpla asta?
Mai grav: dacă nu numai că Ponta nu va fi urnit de la putere pînă la alegeri, dar lui Iohannis va începe să îi surîdă coabitarea cu el?

Pentru PNL, drama nu e atît faptul că Ponta pare de neclintit, fie și cu eforturile DNA și SRI, cît aceea că, și dacă s-ar întîmpla asta, nu mai garantează nimeni, de acum, că vîntul va sufla în pînzele liberale.

Guvernul Ponta și majoritatea PSD-UNPR din parlament au apucat, deja, să slobozească suficient de multe măsuri populiste pentru a avea garanția că timpul lucrează în favoarea lor fie și dărîmați de la putere.

În ultimele trei luni s-a votat un cod fiscal extrem de bine primit de mediul de afaceri, o reducere zdravănă a TVA la alimente, s-au dublat alocațiile pentru copii și au fost, ulterior, decuplate de veniturile obţinute de membrii familiei, s-au majorat salariile personalului nedidactic, s-au redus drastic prețurile medicamentelor, s-au redus prin lege vârstele de pensionare atât pentru grupa I de muncă, cât și pentru condiții deosebite sau speciale, s-au majorat pensiile militarilor, a crescut salariul minim pe economie, s-au majorat primele și indemnizațiile de lot olimpic pentru sportivi și antrenori (la vară avem olimpiadă, să nu uităm), s-au șters datoriile institutului ”Cantacuzino”, s-a alocat un fond de ajutorare a televiziunilor în dificultate șamd.
Multe alte promisiuni, precum creșterea salariilor bugetarilor cu pînă la 70% ar urma să intre în vigoare de anul viitor.

Din acest moment, PSD poate fi înlăturat de la putere, numai că va intra în opoziție cu fruntea sus, iar PNL va fi forțat să respecte 100% promisiunile social-democraților, dacă nu vrea să fie dat cu capul de pereți încă înainte de alegeri.

Ceea ce e cu adevărat remarcabil, însă, e jocul pervers al PSD, care a decis unele măsuri aparte, care, în mod normal, ar fi iritat electoratul, în special cel al PSD. Pentru a nu risca nimic, PSD le-a luat prin mîna lui Gabriel Oprea, premier interimar cu misiuni bine determinate, care a jucat, în piesă, rolul maurului de sacrificiu.

Pentru social-democrați ar fi fost, astfel, greu de explicat votarea strategiei de apărare propuse de Iohannis, a lui MRU la SIE, a măririi salariilor demnitarilor, a alocării de 50 de procurori către DNA, a suplimentării de posturi de judecători și procurori etc.

Prin trimiterea lui Oprea la înaintare, PSD s-a ”scos”, ministrul internelor neavînd ceea ce se cheamă un electorat propriu pe care să-l supere. Din acest punct de vedere, mesajele publice ”iritate” la adresa UNPR, ale unor lideri precum Dragnea nu aveau decît menirea de a fixa în conștiința publică impresia că Oprea face de capul lui anumite manevre, profitînd de incapacitatea temporară a lui Ponta.
Nici vorbă de așa ceva, însă.

La fel cum și Iohannis are propriile motive de satisfacție: și-a bifat cu mîna PSD cele mai importante puncte pe agenda primelor 7-8 luni de guvernare, fără a lăsa public impresia unei coabitări ”murdare”, dimpotrivă. Ba, s-a ales și cu niște suplimente, precum leafa mărită.

De la o vreme, președintele parcă nici nu mai e interesat să salveze aparențele de război cu PSD. După ce a semnat fără să crîcnească decretul de reînscăunare a lui Ponta, ieri, el a lăudat măsura creșterii salariilor de demnitari (în frunte cu al său) ca fiind o măsură înțeleaptă, plus că a dat un mesaj în favoarea comunității musulmane de la noi care îl pocnește fix peste bot pe noul măscărici național, Traian Băsescu, speriatul de teroriști, și îi servește de minune lui Ponta în scandalul moscheii.

Trebuie să fie derută mare în tabăra PNL, care și-a pus toate ouăle în coșul numit Cotroceni, cu DNA-ul și SRI-ul aferente.

Nici nu e de mirare că marea speranță de premier a liberalilor, Cătălin Predoiu, gafează stupefiant într-un interviu acordat ieri ziare.com, care a scăpat – norocul lui – atenției presei.
Nu ne referim atît la faptul că fostul ministru al justiției se laudă că nicio lege avizată de el nu a întîlnit obstacole la CCR, pentru ca, pus în fața faptelor care arată contrariul – numai codurile penale au peste 10 articole declarate neconstituționale – el să dea un răspuns năucitor: ”problema constitutionalitatii nu e simpla. Foarte rar veti gasi unanimitati ale CCR, unii judecatori au gasit chiar si acele texte constitutionale”. S-a scos, ce mai…

Nu, problemele serioase din interviu sunt altele.

Prima e mesajul că viitorul guvern liberal se va baza pe experiența ”foștilor”: ”Am in vedere oameni care sa ofere incredere. Si ea nu o castiga decat cei care au demonstrat ca se pricep la domeniul respectiv, care au gestionat cu rezultate bune echipe, proiecte, sisteme, institutii”.
Deci, ne vom trezi pe cap cu cei care au mai condus instituțiile statului și în trecut, spusele lui Predoiu confirmînd că sunt în cărți pentru noul guvern Boagiu, Sulfina Barbu, Orban, Anastase, Atanasiu etc.

A doua, e că Predoiu dezvăluie marea prioritate a viitorului guvern: ”Trebuie platite ugent datoriile companiilor de stat si ale administratiei fata de companiile private(…) pentru ca pune in dificultate, chiar faliment, operatori privati care platesc impozite si creeaza locuri de munca”.

În aparență, grija pentru mediul privat e salutară.

Numai că, în România, afaceri cu statul nu au făcut întreprinzătorii onești, ci strict clientela de partid, indivizi șpăgari care, lăsați de stat din brațe în vălmășagul economiei reale de piață ar sucomba rapid. Cînd PSD a venit la putere, e de la sine înțeles că a sistat plățile către mulți dintre clienții fostului PDL (doar avea proprii clienți de hrănit!), iar astăzi, ei stau să crape.
Dacă relansarea economiei în viziunea viitorului premier stă în urgența achitării banilor către clienții politici de odinioară, rămași de trei ani cu buzele umflate, mai bine lipsă.

În rest, se remarcă faptul că, dinspre PNL nu prea mai vine de la o vreme niciun mesaj coerent, în afara repetării mecanice a formulei ”Ponta demisia!”. Cît despre idioțenia strîngerii de semnături populare pentru debarcarea acestuia, nu are rost să mai comentăm.

Ceea ce PNL nu a înțeles în ultima perioadă e că președintele Iohannis e într-o situație tip win-win; el poate lesne să coabiteze și cu PNL și cu PSD la guvernare. Nici măcar nu e clar care variantă i-ar conveni cu adevărat, pentru că unui Predoiu ajuns premier anul viitor i s-ar putea năzări să candideze, el însuși, la președinție în 2019. Chiar și fără asta, e de la sine înțeles că Iohannis și-ar pierde mult din influența actuală asupra liberalilor.

În consecință, de ce s-ar da Iohannis de ceasul morții să facă jocurile lui Blaga & comp.?

Unii lideri mai cu experiență dau semne, totuși, că încep să se dezmeticească, vezi atacul extrem de dur al lui Theodor Stolojan la adresa majorării salariilor demnitarilor, cea salutată călduros de președinte și despre care liberalul afirmă că e ”o mare măgărie” care denotă revenirea în epoca ”politicii la plesneală”.

Cu o floare, însă, nu se face primăvară, iar PNL pare condamnat să rămînă în stare de hipnoză în fața mișcărilor ”tandemului” Iohannis-Ponta precum găina în fața șarpelui.

sursa: inpolitics.ro

6 COMENTARII

  1. Deruta mare e in capul tau! Marirea salariilor presedintelui si ministrilor e normala. Nu pot avea salarii penibile. Sigur, trebuie sa munceasca pentru ele! Restul sunt speculatii de 2 bani. Johannis nu-l poate suspenda decat legal pe Poanta! Cand va avea motive legale, il va suspenda. Punct.

    • Dar Presedintele nu se gandeste ca la atata saracie ce este in Tara nu este momentul sa-si mareasca chiar asa de mult salariile ?

      • Marirea a 40 de salarii cand e vorba de punctele importante din stat nu e o problema. Problema e cu pensiile speciale ale parlamentarilor si cu salariile nesimtite de 10.000-50.000 euro a diversilor functionari din varful companiilor de stat!

    • Spune-mi te rog, in legislatie, unde apare rasunderea guvernamentala si prezidentiala?
      Daca exista(raspunderea cf fisei postului) a fost cineva acuzat/condamnat (Vosganian, Videanu, vezi cazul Ioan Nicolae)?

      • Exista raspunderea insa din pacate n-a fost nimeni acuzat/condamnat. Aici trebuie actionat!

  2. l-au mituit si pe presedinte cu un salariu pe masura …..noroc cu Boc ca a lasat visteria plina ca pulifreii sa-si dea salarii pe masura …..urmeaza vile ,masini ,avioane pentru ei si tot neamul lor de boschetari !…ca noi poporul suntem prea fraieri si idioti sa ne opunem !

Comentariile sunt închise.