La nivelul opiniei publice, există percepția covîrșitoare că în PSD a avut loc un soi de lovitură de partid, prin care lui Ponta i s-a tras preșul de sub picioare. Baronii și-au luat partidul înapoi, se spune, era Ponta s-a încheiat, Dragnea e noua stea. Urmează debarcarea și de la Palatul Victoria și situația s-a clarificat. Foarte probabil că așa stau lucrurile. Asta, dacă nu cumva asistăm la a doua mare cacealma politică de la alegerile din noimebrie încoace, după cum s-ar putea contura lucrurile analizînd mai cu atenție faptele.
Să vedem, schematic, cît de ”rău” stătea PSD sub conducerea lui Ponta:
La partid și la guvern au venit multe figuri noi, mai tinere. Nu mereu grozave, dar măcar altceva decît vechile mutre.
Per ansamblu, nu s-a manifestat opoziție față de deciziile justiției care, cel mai adesea, au lovit în membrii PSD. Nu s-au dat legi ale amnistiei, nu s-au operat modificări dramatice ale Codurilor penale.
Legislația electorală a fost îmbunătățită și va elimina nefericitele experimente numite vot uninominal ori parlament supradimensionat prin redistribuire.
România e pe creștere economică, iar legislația fiscală a ultimei perioade e salutată călduros de mediul de afaceri, spre disperarea dreptei, nevoită să voteze unanim noul Cod Fiscal.
În sondaje, oficiale ori ba, PSD e pe creștere lentă, iar PNL dă înapoi, cu tot cu Iohannis, urmare a măsurilor din ultimele luni, extrem de bine primite de populație (scăderea TVA, a prețului medicamentelor, dublarea alocațiilor, mărirea unor pensii șamd).
Încasările la buget sunt peste așteptări.
Adoptarea strategiei de apărare și numirea șefului SIE decurg fără declanșarea unor crize politice.
Coaliția de guvernare e mai sudată ca oricînd.
Se vorbește chiar de o fuziune spectaculoasă PSD-UNPR-ALDE care ar crea un colos politic și ar trage social-democrații mai spre dreapta eșichierului, manevră absolut necesară, în lumina noilor evoluții ale stîngii.
În partid sunt adoptate rezoluțiile integrității, un pas enorm pe drumul reformei morale.
PSD se anunță drept un candidat cu serioase șanse de cîștig la alegerile de anul viitor, mai ales că se va afla și la butoanele organizării lor.
PNL pare incapabil să deranjeze PSD din drumul spre victorie.
Liberalii se găsesc într-un blocaj rar întîlnit, fără inspirație, fără vectori de imagine, fără leadership, fără strategii eficiente. Fără măcar un site pe net.
Iohannis e tot mai puternic contestat, în calitate de lider preocupat mai mult de toaletele soției, de luxul reședințelor și de deplasări exotice, decît de reforma țării.
Enumerarea ar putea continua.
Ce se întîmplă?
Dintr-o dată, ”cineva” descoperă că în PSD nu e bine deloc. Că partidul e în haos, că nu se mai ocupă nimeni de organizare, că se vorbește pe mai multe voci (ar trebui unanimitate, ca la PCR?), că trebuie reconstruit din temelii în anul dinaintea alegerilor șamd. Că premierul s-a decuplat de partid, că dă semne de instabilitate, că nu s-a mai consultat cu ceilalți lideri la numirile din guvern și administrație.
Și acel cineva e, culmea, un condamnat penal lipsit de anvergură morală, responsabil, el însuși, în ultimii șase ani cu organizarea partidului, fost vicepremier în guvernul care nu mai dădea socoteală partidului pînă recent șamd.
Pe fondul acestor ”revelații” din interiorul partidului, Victor Ponta decide brusc că trebuie să plece de la cîrma PSD, pentru a nu-i murdări imaginea, lăsînd loc unui alt lider, Rovana Plumb, care să ofere, totuși, garanția că reformele începute de el vor continua neabătute.
Dragnea, care a demisionat din toate funcțiile după condamnarea penală, se răzgîndește brusc, revine în forță și candidează în cadrul unei proceduri inexistente pentru o funcție inexistentă și cîștigă, cu sprijinul baronilor PSD.
Din motive stranii, Ponta nu ridică nici cea mai mică obiecție la adresa procedurilor total nestatutare. Finalmente, pare out de la partid.
Începe imediat sarabanda unor figuri care păreau de mult duse: Iliescu, Năstase, chiar Vanghelie.
Toată lumea, în partid, e cu reforma și reorganizarea în gură.
În exteriorul partidului, toată lumea așteaptă plecarea lui Ponta de la guvern, o chestiune de zile, cum se estimează.
Numai că, înăuntru se dau asigurări ferme că Ponta, dimpotrivă, nu pleacă de la guvern. Iar premierul pleacă în Deltă și postează fotografii cu el, într-o postură relaxată, pe Facebook.
Ceva nu se leagă de loc în povestea asta.
Să o luăm metodic.
A încerca debarcarea lui Ponta de la butoanele partidului fără eliminarea promptă și de la guvern înseamnă sinucidere curată pentru ”reformatori”. Odată depășit presupusul șoc al votului pro-Dragnea, premierul are posibilitatea să se replieze și să contraatace dur: mijoacele îi prisosesc chiar. Forța reală e la guvern, nu la partid. Ponta poate debarca, bucată cu bucată, toți miniștri PSD neloiali din guvern și să-i înlocuiască cu oameni din UNPR și ALDE. Poate tăia, la rectificarea bugetară, dramatic, din fondurile destinate județelor baronilor care l-au trădat. Poate trimite Corpul de Control ori alte structuri peste anumite organisme. Poate folosi, abil, informații de la ”Doi și un sfertul” aflat în subordinea sa.
PSD, în schimb, nu îl poate forța să plece decît depunînd, în toamnă, o moțiune de cenzură contra propriului guvern, probabil o premieră mondială care ar face și curcile să rîdă.
Desigur, asta ar putea-o face și PNL, dar ce nu ar specula, inteligent, liberalii, o asemenea situație halucinantă din sînul puterii?
Pentru că abia atunci în PSD s-ar instala haosul.
În fine, Ponta poate chiar pleca din PSD, cu o bucată din partid, la UNPR-ALDE, prin fuziunea celor trei grupări putîndu-se naște un partid care să dea mari dureri de cap PSD.
Să zicem că Ponta pleacă, totuși, de la guvern, de bună voie.
Asta înseamnă mînă liberă pentru Iohannis să numească ce premier vrea, în condițiile în care alianța USL nu mai există. Și nu ar numi un premier tot de la coaliția actuală, din două motive: ea e foarte probabil că nu ar mai exista, plus că electoratul dreptei nu l-ar ierta dacă ar oferi puterea tot stîngii. Premierul Cătălin Predoiu poate cădea în parlament, la prima tură. Următorul premier – să zicem Gorghiu – va trece cu brio, însă, pentru că niciun parlament nu e nebun să voteze pentru propria dizolvare.
Dragnea vine în fața baronilor PSD și îi anunță, vesel: ”Fraților, veste bună, v-am decuplat de la resursele guvernării, în anul electoral. Și am predat organizarea alegerilor către liberali”.
Aplauze la congresul din toamnă, ”Vivat Dragnea!”, veselie, încîntare. Cu cîntec, tot înainte!
Greu, tare greu de crezut.
Baronii PSD cu Dragnea în frunte nu i-au putut lua gîtul lui Ponta după prezidențiale, cînd era mult mai vulnerabil,
Nu au mișcat în front cînd Ponta a impus noua legislație pentru locale, care lasă liderii de Consilii Județene la mîna alegerii de către consilieri. Cum e de așteptat o coalizare anti-PSD la nivelul CJ-urilor, PSD riscă să piardă majoritatea fotoliilor actuale. Baronii PSD au mîrîit zdravăn pe marginea legii, dar nu au îndrăznit să miște un deget, concret.
Nu au mișcat în front cînd Ponta a vorbit despre necesitatea decuplării funcțiilor politice de cele administrative.
Nu au mișcat în front nici cînd Ponta a forțat adoptarea rezoluției integrității – unanimitate de vot la Consiliul Național – a cărei primă victimă a fost Dragnea.
Și dintr-odată, cînd era mai puțin de așteptat, și-au găsit brusc resurse să-l dea pe Ponta de-a berbeleacul. Și să-și ia partidul înapoi, cu entuziasm. După ce Dragnea bătuse la pas mai toate organizațiile, umblînd, teoretic, cu fitile anti-Ponta, în timp ce premierul era internat în Turcia. Dar, culmea, pe toată perioada internării, Dragnea a avut acces neîngrădit la premier, ca la un bun amic și ca și cum nimeni din țară nu i-ar fi putut transmite acestuia cu ce se ocupă fostul nr.2.
Ar putea exista o altă explicație pentru o poveste plină de uriașe semne de întrebare?
În opinia noastră, da.
Un scenariu care să aibă drept protagoniști aceiași oameni implicați și în marea cacealma din noiembrie, de la prezidențiale. Adică binomul SRI-DNA, anumite cancelarii străine, ÎCCJ, Ponta, Iohannis, Oprea, Dragnea.
Care ar fi miza noului scenariu?
Simplu: stoparea marșului prea triumfal al PSD către cîștigarea alegerilor, și oferirea unei șanse PNL de a-și prinde adversarul din urmă.
În acest moment, multe minți lucide din media remarcă faptul că PSD s-a prăbușit peste noapte înapoi, în timp, într-o eră în care legea o făceau Iliescu, Năstase, Oprișan, Vanghelie, Mazăre șamd. Se vorbește de schimbări în justiție, de punerea la punct a ambasadelor occidentale etc.
Și totuși, reforma PSD a fost dorită, susținută, chiar și instrumentată de forțe importante, precum cancelarii vestice, cu Washington în frunte, DNA, SRI șamd. De ani de zile, occidentul dorește polarizarea scenei politice de la noi, pînă la nivelul a maxim două-trei partide, crearea unui partid puternic de dreapta și curățarea stîngii de uscăturile pro-răsăritene ori pur și simplu corupte.
Reforma PSD s-a făcut în ultimii ani nu din interior, ci dinspre DNA. Alegerea lui Victor Ponta, despre care Traian Băsescu a susținut că e ofițer acoperit al SIE, nu a fost, în mod cert, întîmplătoare. Personaje ca Ponta, MRU, Predoiu, Băsescu chiar, sunt pregătite ani și ani de zile de către structuri mai înainte de a fi trimise în politică, cel mai adesea cu misiuni precise. Și fosta Securitate a pregătit ani de zile lideri post-decembriști prin structuri gen grupul de la Trocadero șamd.
Dacă Ponta a avut sarcina să nu blocheze, din funcția de șef de partid, tragerea pe linie moartă a corupților el s-a achitat de ea cu brio. Ca premier nu a performat rău, de asemenea. De ce ar fi el sacrificat total, hodoronc-tronc?
De ce s-ar permite anularea bruscă a tuturor progreselor făcute de PSD cu atîta caznă?
Un răspuns ar fi, că de fapt, nu se urmărește distrugerea PSD, ci doar atîrnarea controlată a unor greutăți de picioarele sale.
Una care să permită PNL să scoată un scor bun la locale, cu impact direct, mai apoi, și la parlamentare.
Ori, ce manevră mai bună s-ar putea imagina pentru încetinirea galopului PSD decît elaborarea unei liste de candidaturi pentru locale pline de figuri sinistre și de penali?
Niște liste care să arate mai rău decît ale PNL, în condițiile în care liberalii se află, ei înșiși, în criză de figuri noi.
Cu Ponta lider de partid, a promova liste pe gustul actualilor baroni penali ar fi fost dovada supremă că liderul partidului e paralel cu ideea de reformă, ceea ce i-ar fi fost fatal în planul imaginii. Ar fi fost momentul autenticei ”demascări” a lui Ponta. Politicianul ar fi devenit irecuperabil, la doar 43 de ani.
În situația actuală, Ponta are scuza scoaterii din joc, iar oprobriul se va duce spre Dragnea. (La fel cum oprobriul votării lui MRU s-a dus spre Oprea)
Același Dragnea care a și anuntat poporul pesedist, ieri, la Satu Mare, ”cel mai târziu la sfârşitul lunii septembrie, să aveţi primele proiecte de liste cu candidaţi pentru consilierii locali și judeţeni şi candidaţii pentru funcţiile de primar din judeţul dumneavoastră. Timpul trece foarte repede, nu reinventaţi acum apa caldă, nu trebuie să aduceţi foarte mulţi candidaţi noi, nu sunt foarte multe noutăţi, dar e important să vă structuraţi acest lucru în aşa fel încât din luna octombrie să începem să lucrăm efectiv la strategia de campanie”.
Fraza-cheie: ”nu reinventați apa caldă, nu trebuie să aduceți foarte mulți candidați noi!”.
La această oră, peste jumătate dintre marii baroni locali ai PSD sunt penali. După ”revoluția Dragnea”, tot ei vor stabili, însă, viitorii candidați ai PSD.
Candidați numai buni de scărmănat în alegeri de către mass-media, de ambasadele străine, de PNL, hărțuiți, probabil, de procurori șamd.
Ultima misiune a lui Dragnea, înainte de inerenta condamnare, prin octombrie/noiembrie, ar putea fi elaborarea unor liste ”impecabile” pentru locale.
După care ”maurul” care își va fi făcut datoria poate părăsi a doua oară butoanele PSD; nici nu e sigur, măcar, că va mai exista un congres.
Ponta ar putea reveni, într-o formă sau alta, la conducerea partidului doar pentru pregătirea celei de a doua serii de alegeri, cele parlamentare, prima fiind bătută în cuie pînă în toamnă prin votul organizațiilor județene ale partidului, conform statutului. Oficial, nu va mai putea fi reparat nimic.
Un scenariu al disperării pentru salvarea PNL, cu acordul și știința binomului. Ca și al lui Ponta și al lui Dragnea. Cel din urmă, șantajat cu dosarele, primul, pentru că ăsta e rolul în care a fost distribuit de la bun început de către structuri.
Ceea ce ar explica pasivitatea sa incredibilă din zilele loviturii de partid, modul în care și-a transformat singur autosuspendarea din funcție în demisie (ceea ce însemna tăierea controlată a posibilității de revenire, pe care i-ar fi putut-o solicita unele voci), declarațiile stranii despre oboseala resimțită de pe urma exercitării a două funcții concomitent, șederea prelungită în Turcia șamd.
Ori pasivitatea față de acuzațiile care i s-au adus, fie și voalat, de către Dragnea (dacă Ponta era așa decuplat de decizia partidului, cum de a numit în guvern preferata lui Dragnea, la Dezvoltare, și preferatul lui Oprișan la Transporturi?)
Ori decizia de a pleca iar în Turcia cînd trebuie decisă rectificarea bugetară, o armă teribilă în mîna unui premier.
Ori bezelele exagerate trimise în ultimele zile către Dragnea, noul lider, și către partid în ansamblu.
Ori trimiterea unui mesaj de tip ”All is OK” din Delta Dunării, ca pentru a-și liniști apropiații că nu e dracul atît de negru?
În iunie anul trecut, reamintim, Ponta a dat un mesaj public misterios care indică destul de serios că premierul știa dinainte că are doar un rol decorativ la prezidențiale, lucru care nu l-a împiedicat să candideze, totuși.
O dovadă că, adesea, și în politică ordinul se execută, nu se discută. Iar soldații disciplinați nu sunt abandonați, ci recuperați pentru alte misiuni.
Sursa: inpolitics.ro
