Acum câteva zile m-a întrebat cineva ce-aș face dacă mi s-ar oferi 10.000 de euro pe lună ca să scriu la comandă, convins fiind cel care întreba că suma pomenită ar fi de nerefuzat pentru orice om normal, cu capul pe umeri. Am ezitat să răspund cam 10 secunde, alergând cu gândul prin magazine și țări exotice, după care am răspuns că nu, n-aș accepta, argumentând cu o ocazie relativ asemănătoare pe care am ratat-o, refuzând o anume televiziune care mi-ar fi oferit bani pentru un așa zis reportaj-anchetă prin care s-ar fi denigrat în scopul debarcării un proaspăt ministru.

Angela Tocilă

N-am regretat nici atunci și nu regret nici acum că n-am acceptat, ba chiar sunt mândră, deși nu mi se pare mare lucru și deși se spune că totul e de vânzare, că totul are un preț, am convingerea că unele conștiințe nu pot fi cumpărate, din păcate, mult prea puține. În România, la nivel de politicieni și angajați ai statului, le poți număra pe degete pentru că trăim în cea mai neagră promiscuitate din istorie, ca și cum țara ar fi un imens bordel. Conștiințelor și trupurilor oferite spre cumpărare, le lipsesc doar eticheta cu codul de bare și prețul. Știm cu toții că totul costă și suntem bănuitori întrebându-ne ”cât costă cutare”, pentru că la rândul nostru nu putem concepe că am putea face ceva gratis și dezinteresat pentru o convingere, un crez, un ideal.

Corupții de azi sunt rezultatul superficialității, a educației precare din familie și școală. Societatea s-a mulat pe un nou tipar în care banul e zeu și noi suntem sclavii săi supuși. Noi nu mai învățăm despre onoare, despre cum să ținem spatele drept și capul sus, ci despre cum să furăm, mințim, fără să fim prinși. Am devenit adevărați strategi, țesând plase de minciuni sub masca respectabilității. Acuzele ne jignesc doar pentru că știm că-s adevărate. Nu ne place ca alții să ne vadă adevărata față, asta însemnând că nu ne-am jucat bine rolul.

Ne mirăm ipocrit în fiecare zi și ne-ntrebăm cum de-am ajuns la o asemenea decădere morală ca societate, pornind de la falsa convingere că fiecare dintre noi e cel mai cinstit, cel mai intransigent și că-n fiecare dintre noi zace nedescoperit un justițiar nemilos. Asta până când ni se oferă o ocazie pe care n-o putem refuza și-n cazul ăsta, îi dăm intransigentului din noi una-n cap să adoarmă, sau să moară… după caz. Invocăm binele familiei, lipsuri, sărăcie, boli neiertătoare și dacă asta nu ține, lăsăm puțin de-o parte rolul și nonșalanți aducem argumentul suprem cum că ”și alții fură, n-oi fi eu mai fraier” sau, ”mare lucru, nu mă doare gura să mint sau să împroșc cu noroi dacă sunt bine plătit”.

Așa s-au născut ”oamenii de presă” și politicienii… Au început cu idealuri care treptat s-au transformat în frustrări: ”altul are, eu de ce n-am?”, iar când frustrările n-au mai putut fi suportate, și-au spus prețul, l-au primit și cu fiecare neadevăr rostit, și-au suprimat conștiințele ca să nu-i mai deranjeze niciodată. Business is business. Point of no return, în care cei care mai opun rezistență se adaptează ”omului nou”, sau mor. În cel mai bun caz, sunt izolați, ridicularizați, etichetați drept fraieri și ciomăgiți cu vorbe de ”specialiștii” Antenei 3, școala de corecție și reeducare a României.

– comentariu publicat de PoliticStand.com –

10 COMENTARII

  1. Buna seara , numele meu este Gaman Carmen si sunt mausta unui baetel diagnostitat cu Leucemie Mieloblastica tip M2 (FAB)-HR actualmente internat la spitalu fundeni , intrebarea mea este,CREDETI CA SIROPUL DE NONI IL MAI POATE AJUTA AVAND IN VEDERE STAREA AVANSATA IN CARE ESTE ? MULTUMESC ANTICIPAT . astept un raspuns daca se poate .

  2. D-na Tocila sunteti un om normal! Pacat ca in tara asta au ramas atat de putini oameni normali! Faceti o radiografie exacta asupra societati noastre. Ar fi bine ca oricare dintre noi, sa ne oprim o clipa si sa constientizam ca suntem la un pas de dezastru. Chiar daca am muncit cinstit, n-am furat, n-am inselat. Sunt si eu vinovat de starea actuala, deoarece in 22 de ani am votat pe cine nu trebuia, am dat mita incurajand hotia, am tolerat o multime fapte minore… De cativa ani dar mai ales din vara aceasta am hotarat sa-mi schimb radical comportamentul: Ajuns la urne, chiar daca n-am un candidat preferat, pun stampila pe toti!Astfel buletinul meu nu va fi folosit de banditi. Mita nu mai dau decat in situatii de (moarte si viata)la spital! Pe strada nu numai ca nu arunc gunoaie, ci ma aplec si ridic o hartie si o pun la cos! Sperand ca cei ce ma vad sa-mi urmeze exemplul. Ce ar fi ca fiecare dintre noi am incepe sa ne comportam astfel! In cativa ani totul se va schimba in bine

  3. nu uitati ca in capul listei de persoane scoase la licitati sunt politicienii (i topp se inscriu s unii bloggerii)

  4. Parerea mea este ca un raspuns ferm la „pretul meu” ar fi ipocrizie pura. Doar cineva care a primit o oferta poate evalua propriul pret…Dupa ce vezi „Indecent proposal” si citesti „Fenomenul Pitesti” devi foarte constient de asta.Dar ipocrizia astazi in lume cred ca are o anvergura inimaginabila…

  5. Nicio diferenta intre fetele de pe centura si „ziaristii” care se vand pentru confortul propriu!

  6. Aaaa, ieftin, domnu’, ieftin ! Dincolo era mai scump ! 10.000 Euro pe luna ca sa-ti vinzi constiinta ? Cum spuneam: „ieftin, domnu’ ieftin !”

  10. 10000 de euro nu se ofera unui nume oarecare pt orice articol oricat de elaborat ar putea fii, deci vorbe, deci manipulare. deci, cu gandul de numai o secunda putem intelege ca spatele oferit acum lui cartianu sunt vorbe de articol, astazi intr adevar mai putin decupate din orice revista playboy :). poate ca a exagerat un pic si cartianu prin limbajul agresiv si viu colorat, poate ca a exagerat un pic mai mult si cu balada…asta ramane problema lui pentru ca a deranjat, dar totul pare sa capete acea finalizare prin caile propuse de domnia sa.

Comentariile sunt închise.