narcisa iorgaLa ora începerii mitingului de solidarizare cu Andrei Pleșu, apelul Grupului pentru Dialog Social și al ”Revistei 22” era vizionat de aproape 77.000 ori și fusese semnat de 4.800 de persoane diferite. În patru zile. CNA nu a comunicat public nici măcar o frază de la debutul reacției publice negative față de un program audiovizual în care a fost linșat un om de cultură. Președintele Laura Georgescu s-a autoproclamat ”sclav” al Antenei 3.

Vreau să pun în balanță câteva ”greutăți” numerice: audiența unei emisiuni în care este josnic atacat un om de cultură incontestabil în mediul academic și audiența pe internet a așa-ziselor dovezi care nu au fost prezentate în emisiune, practic ”macetele” folosite în linșaj. După această cântărire, vom vedea cât de important este rolul CNA și cât de grav este că nu-și face datoria.

În ediția din 11 martie, când Andrei Pleșu a fost linșat mediatic, directorul general al postului a invitat trei parteneri de contract. În majoritatea talk-show-rilor Antenei 3, angajații familiei Voiculescu sunt ca membrii unei familii ce trăiește izolată de restul lumii. Se strâng în cerc, se ascultă între ei, se susțin unii pe alții, se întărâtă toți împotriva dușmanului imaginar sau real și nu ascultă niciodată altă opinie. Evident, au întotdeauna dreptate și le știu pe toate. Nu mai suportă pe nimeni. Sunt irascibili. Din cauza asta, devin agresivi. Capul familiei le oferă case și vacanțe scumpe, îi hrănește bine. Munți de bani. Le cere un singur lucru: să nu iasă din cerc. Sunt puțini cei care-l rup și aceia sunt imediat renegați, puși la zid de cei rămași alături de capul familiei. Cioburi de conșiință.

Înainte de a-l ataca pe Andrei Pleșu, am văzut că Mihai Gâdea și-a spus de câteva ”documentarist”. E departe de el preocuparea asta, vă garantez. O perioadă am fost producătorul emisiunii pe care el o prezenta. E un vorbitor bun – unii ar zice ”îmbârligător” – de la mama natură, darul cultivându-și-l, apoi, la școala teologică, dar documentarist…în niciun caz. În direct, nu văzusem decât fragmentul în care Mihai Gâdea avea pretenția că-i dă lecții de gramatică lui Andrei Pleșu, dar a făcut o gafă monumentală încurcând niște adjective pronominale de identitate mai rău decât un elev de clasa a șasea. Am citit transcrierea emisiunii. Ar fi păcat să nu analizăm o astfel de lecție de manipulare. Putem s-o includem în educația pentru media: învățăm cum să privim la televizor.

Iată fragmentele cele mai relevante din Emisiunea ”Sinteza zilei”, Antena 3, 11 martie 2014. Participanți: Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică și Adrian Ursu

Mihai Gâdea: Dragi prieteni, pentru câteva minute doar, aş vrea să mă refer la o chestiune ce mă priveşte. Constat cu destul de multă nedumerire, dar până la urmă în momentul în care cineva îţi acordă atât de multă atenţie, merită un răspuns pe scurt.

Directorul Antenei 3 transmite că minimalizează importanța lui Andrei Pleșu și, implicit, a criticilor pe care acesta le adusese într-un articol publicat pe blog. În realitate, cele ”câteva minute” au ocupat jumătate din emisiunea lui Mihai Gâdea

M Gâdea: (…) domnul Andrei Pleşu… De-o vreme, domnia sa se remarcă în spaţiul public doar prin atacuri la adresa Antenei 3 şi pare că are o atenţie specială în ceea ce mă priveşte. A scris nenumărate articole, a făcut referire la această emisiune, doar la unul dintre ele, în care mă numea smintit şi am făcut referire la acel articol doar după ce l-a publicat a doua oară. Îl publicase în ”Dilema veche” şi apoi l-a publicat şi în Adevărul şi văzând că tot publică articolul respectiv, considerându-l foarte important, nu-mi imaginez că nu avea inspiraţie pentru alte subiecte, i-am răspuns cu acea ocazie. (…) Acum însă domnul Andrei Pleşu, după ce mi-a spus că sunt smintit, a zis că sunt o obrăznicătură şi vă mărturisesc că într-un fel, venind de la domnul Pleşu m-am şi simţit onorat. Adică dacă aţi avea dumneavoastră de ales între obrăznicătură şi o slugă, ce aţi alege? Mai bine să fi obrăznicătură aş zice eu. Eu nu sunt un bun jurnalist. Domnul Pleşu constată, destul de dispreţuitor, că nu sunt un bun jurnalist, ceea ce în opinia mea are dreptate. Pentru că dacă eu aş fi fost un bun jurnalist, probabil că aş investiga multe lucruri. Aş fi investigat de exemplu relaţia domniei sale cu domnul Sorin Ovidiu Vîntu şi atunci cred că aş fi fost un bun jurnalist. Sau aş fi investigat, v-am citit o dată o scrisoare pe care domnul Pleşu i-a adresat-o lui Nicolae Ceauşescu şi la un moment dat scria aşa: ”Mai mult chiar, am avut ocazia la scurt timp după aceea să aduc la cunoştinţa unui lucrător al Ministerului de Interne opiniile mele critice privind meditaţia transcendentală”. Adică a vorbit cu un securist. Şi desigur, dacă aş fi fost un bun jurnalist aş fi verificat inclusiv această chestiune, aş fi investigat-o şi probabil aş fi găsit că ar putea să fie vorba despre colonelul Viorel Harosa. Atunci aş fi fost un bun jurnalist dacă puteam să văd ce a vorbit domnul Pleşu cu domnul colonel Harosa. Dar cum domnul Pleşu constată că nu sunt un bun jurnalist, măcar să fiu aşa un mic-mic, documentarist, un om care nu face nimic altceva decât să cerceteze şi să prezinte publicului ce a găsit. Haideţi să vă arăt câteva lucruri pe care eu le-am găsit interesante. Sunt legate de aceşti doi demnitari care au reuşit să fie demnitari în toate regimurile de după 1989.

”Îmbârligătorul” pare întotdeauna o victimă, dar iese, cel mai adesea, învingător. Întâi îți stârnește compasiune, își lasă în jos colțurile gurii, apoi atacă. Exact la momentul decisiv. Nu dă greș nici Mihai Gâdea. Începe prin victimizarea față de criticile lui Andrei Pleșu publicate pe blog. Continuă prin a se pune într-o poziție de inferioritate profesională și, când audiența e deja de partea victimei, dă lovitura: Pleșu ”a vorbit cu un securist”. Dă numele securistului, adică face informația de netăgăduit. Pleșu e trimis la podea. Audiența emisiunii e sus. Directorul Antenei 3 se dezlănțuie.

Mihai Gâdea: Vreau să-i răspund domnului Pleşu la insulte. Dânsul m-a insultat. Sunt insulte în cascadă, în mod evident eu n-am să-l insult în această seară, dar mă gândesc că un răspuns civilizat se poate oferi în spaţiul public şi am pregătit un răspuns în câteva puncte (…) domnul Andrei Pleşu îi va înjura pe toţi, aşa cum avea să facă cu toţi camarazii pe care i-a avut de-a lungul timpului. Aici e o altă fotografie. Domnul Andrei Pleşu făcând parte, activ, din regimul lui Ion Iliescu, regimul ce desigur se face vinovat în primii ani de după 1980 de foarte multe lucruri. Îl vedeţi în imagine, nu e niciun fel de dubiu. Şi îl tot găsim în tot felul de imagini pe domnul Andrei Pleşu. Când cu Ion Iliescu, când cu Petre Roman, desigur Petre Roman fiind unul dintre cei care l-au sprijinit şi o să vedeţi de ce este importantă relaţia domniei sale cu Petre Roman. Regimul Iliescu cade, se prăbuşeşte, se face un nou guvern, e o nouă putere. Emil Constantinescu este preşedinte. Şi ce să vedeţi, domnul Andrei Pleşu este din nou ministru şi este ministru chiar şi în momentul în care partidul care l-a susţinut, adică PD-ul lui Petre Roman de atunci, se retrage din guvern. Singurul care nu-şi dă demisia din guvern este Andrei Pleşu. Şi ajungem şi la regimul Băsescu, regim pe care domnul Andrei Pleşu a considerat că trebuie să-l sprijine, din calitatea de consilier prezidenţial, aşa cum spunea mai devreme, funcţie importantă, într-atât de importantă încă este asimilată funcţiei de ministru. Desigur, între timp cu domnul Băsescu a fost în multe momente, îşi punea şi fundă la gât să fie cât mai plăcut domnului Traian Băsescu şi vă spuneam că a avut momente în care nu a ocupat poziţii de ministru, dar n-a fost niciun fel de problemă. Că a fost numit membru în CNSAS, poziţia de acolo fiind cea de secretar de stat, deci din nou bani publici. Aşadar în această seară eu nu fac niciun fel de referire la scriitorul Andrei Pleşu, poate un pic, doar câteva secunde, la omul de cultură Andrei Pleşu, ci în calitatea mea de contribuabil. Eu, familia mea, bunicii mei, dumneavoastră. De mulţi ani de zile, din 1990 îl tot plătim pe domnul Pleşu. Salarii, beneficii. A fost la ciolan, aşa cum putem vedea în toate aceste ipostaze. (…)

Mihai Gâdea știe că Andrei Pleșu este incontestabil ca om de cultură. În zona asta n-ar avea nicio șansă să-l doboare. Merge abil în aria ”contribuabililor”, aceia care plătesc ”salariile, beneficiile, ciolanul”. Tehnică de manipulare. Invocă propria familie, face similitudini cu telespectatorii. Apasă pe o zonă dureroasă în perioadă de criză pentru cei mai mulți. Știe că îi va convinge ușor, amestecând opiniile personale cu faptele: ”îl tot plătim”, ”a fost la ciolan”. Or, cine avea suficienți ani ca să înțeleagă perioada 1990-2000, știe că Andrei Pleșu era un beneficiu pentru instituțiile statului care-l aveau în componență, și nu invers. Așa se și explică de ce a fost cooptat în mai multe guverne și apoi în CNSAS, chiar la înființare.

Mihai Gâdea: Haideţi să vedem ce spunea domnul Andrei Pleşu în anii 90, referindu-se la cei din Piaţa Universităţii. Sunt cel puţin două citate emblematice. Domnul Pleşu remarcându-se prin criticile pe care, desigur, în modul înţelept le aduce protestatarilor din Piaţa Universităţii. În 11 mai 1990, în calitate de ministru al Culturii, Andrei Pleşu îi acuza pe manifestanţii din Piaţa Universităţii că sunt manipulaţi de Ceauşescu, că ar cultiva euforic lozincile rimate, că abuzează de conceptul de revoluţie, că sunt intoxicaţi şi intoleranţi. Şi ne explică pe larg: ”Fac, în consecinţă, apel la calmul interior al tuturora, la dezintoxicare, la spirit realist, la toleranţă”, spunea ministrul Culturii lui Ion Iliescu. Mai scria şi la ”Adevărul” pe prima pagină, pentru că, vedeţi dumneavoastră, ăştia din Piaţa Universităţii aveau un chip schimonosit al libertăţii. Şi într-un articol mic, dar pe prima pagină, pe centru, Andrei Pleşu ministrul lui Ion Iliescu semnează un articol pe care, desigur, nu stau să-l citesc, poate îl citiţi dumneavoastră, îl găsiţi şi online începând de astăzi. Acum însă, ce e interesant în opinia mea, este faptul că atunci când era ministru al Culturii al lui Iliescu, îi critica pe cei din Piaţa Universităţii şi cei din Piaţa Universităţii îi răspundeau: ”Jos Andrei Pleşu”, considerându-l din aceeaşi gaşcă FSN, pentru că în mod evident Pleşu făcea parte din acea gaşcă.

După ce a capacitat telespectatorii de condiție medie, care-l stimează însă pe omul de cultură Andrei Pleșu, dar nu sunt fericiți să-i ”plătească beneficiile, ciolanul”, Mihai Gâdea trece la alt target: zona intelectualilor, susținătorii protestelor din Piața Universității anului 1990. Deci, Pleșu, dacă ați uitat, cumva, era din gașca FSN-istă, adică a acelora care au chemat minerii și-au bătut studenții. Din nou amestecă opiniile cu faptele și traduce manipulator spusele lui Andrei Pleșu. Ministrul culturii de-atunci vorbea despre calm interior și toleranță, realizatorul tv de astăzi spune că îi numea ”intoleranți” pe manifestanți și ”intoxicați”. Ca să acopere și targetul patrioților, Mihai Gâdea face, apoi, un salt la relațiile externe, trimite la practicile occidentale, conform cărora miniștrii nu-și atacă niciodată președintele. Pentru că Pleșu a făcut-o, îi este pusă la îndoială existența vreunei urme de caracter. Fragmentul următor e chiar uimitor: nici Mihai Gâdea, nici colegii lui, nu par să-și amintească deloc de ultimii doi ani, în care mai toți miniștrii români atacă șeful statului în funcție, nu după încheierea mandatului, iar asta se întâmplă chiar în studiourile Antenei 3.

Mihai Gâdea: (n.n. după o comparație între Condoleeza Rice și G. Bush) În cazul domnului Pleşu, lucrurile stau altfel. Pentru că şi caracterele sunt altfel. Domnul Roman, cel care l-a propulsat în toate aceste funcţii a spus că are un caracter mic. Eu mă îndoiesc că-l are. Pentru că în condiţiile în care eşti ministru de Externe lui Emil Constantinescu, n-ai cum să fii şef al diplomaţiei într-o administraţie şi apoi să-l calci în picioare pe respectivul. Poate, poate cumva te primeşte Băsescu să-l slujeşti şi pe el? Poate acesta a fi uşa către cel de-al treilea regim ce se instala în România şi unde vroiai să fii şi tu? Poate că acesta este un răspuns, poate că nu. Ia să vedem ce spunea domnul Pleşu despre domnul Constantinescu. E un interviu. Jurnaliştii pot pune toate întrebările din lume. Răspunsurile sunt la interlocutor. Întrebare: Care e cel mai straniu moment în relaţia cu preşedintele Emil Constantinescu? Aici ar fi putut să vină cu tot felul de răspunsuri. Dar ce răspunde domnul Andrei Pleşu, cel care a fost demnitar în toate regimurile? Sunt destul de multe, dar le păstrez pentru memorii… ”Una dintre problemele colaborării mele cu preşedintele era o chestie de metabolism. Emil Constantinescu e un nocturn. Se întâmpla, uneori, mai ales în deplasare, să fiu convocat, împreună cu alţi membri ai delegaţiei, în puterea nopţii. Pentru consultări. Era momentul în care preşedintele era într-o formă optimă. Îmi amintesc, de pildă, că în Statele Unite, în noaptea dinaintea întâlnirii cu Bill Clinton, la o întâlnire esenţială pentru campania pro-NATO în care eram angajaţi, ne-a adunat pe toţi ca să configurăm un punctaj convenabil. Or, de obicei, un asemenea punctaj e pregătit din timp şi sunt sigur că doamna Zoe Petre făcuse ce era de făcut. N-am afinităţi cu acest tip de lucru. Şi cred şi azi că vizita de atunci la Washington n-a fost o reuşită. Domnul Constantinescu a vorbit de trei ori mai mult decât Bill Clinton, deşi interesul nostru ar fi fost să colecţionăm mai ales declaraţii favorabile ale preşedintelui american. Un lucru pozitiv a fost mai curând discursul ţinut de Emil Constantinescu dinaintea Congresului. Legat de asta îmi vine în minte un episod amuzant. Conform protocolului, înaintea discursului propriu-zis, vorbitorul e invitat de speaker-ul Congresului la o scurtă conversaţie convenţională. Gazda a spus, la un moment dat, ceva de genul. ”E formidabil cum a evoluat tehnica în zilele noastre. Când am intrat eu în politică, un computer era cât o cameră. Acum am totul în inelul ăsta.” După care şi-a scos inelul ca să i-l arate oaspetelui. Emil Constantinescu l-a luat şi l-a pus pe deget. A înţeles că e cadou. Americanul a încremenit. Tocmai înstrăinase întreaga bancă de date a Congresului american. Am reuşit, doamna Zoe Petre şi cu mine, să reparăm lucrurile înainte ca preşedintele să urce pe scenă”. Mai daţi o dată fotografiile cu preşedintele Constantinescu, pe vremea când Pleşu îi era ministru de Externe, când îl decora. Nu s-a întâlnit niciodată, în istoria diplomaţiei, ca un fost şef al diplomaţiei să-şi bată joc în interviuri de preşedintele cu care a lucrat”.

Mugur Ciuvică: Dar nu e vorba că-şi bate joc, e vorba că minte ca un porc, dacă vreţi un fel de rimă. (…)

Mihai Gâdea: Înainte de a oferi ce este de departe cel mai savuros în această chestiune. Radu, aş vrea să te întreb, tu ai mai auzit sau ştii ca vreun şef al vreunei diplomaţii din lumea asta, după ce şi-a încheiat mandatul, mai există să-şi porcăiască preşedintele cu care a lucrat? Ai mai întâlnit aşa ceva?

Radu Tudor: Da.

Mihai Gâdea: Pe cine?

Radu Tudor: La Moscova.

Mihai Gâdea: Vorbeam de lumea democratică.

Radu Tudor: În lumea civilizată, nu.

Mihai Gâdea: În lumea democratică, nu unde e vot ca la noi acasă.

Radu Tudor: La Moscova am văzut miniştri care îşi porcăiesc preşedintele sau foşti prim-miniştri care îşi înjură preşedintele, făcând din asta un titlu de glorie.

Mihai Gâdea: În lumea democratică mai există aşa ceva?

Radu Tudor: Păi nu, că ăsta este model moscovit, nu ţine de lumea democratică. Domnul Pleşu văd că a găsit de cuviinţă să te atace pe tine în valuri, sperând că se mai leagă şi el de numele Antenei 3 ca să fie băgat în seamă, după ce a zis de o mie de ori de Mihai Gâdea, mi-a scris şi mie numele în editorialul ăsta. Şi scrie la un moment dat domnul Andrei Pleşu despre hamletizări inutile. Eu vreau să spun domnule Pleşu, în cazul dumneavoastră expresia corectă este omletizări inutile. Sunteţi singurul demnitar român, în ultimii 24 de ani care aţi rămas în istoria acestei ţări, ca omul care s-a plâns că la Ministerul de Externe, un minister de elită, unde oamenii gândesc lucruri pentru o ţară, pentru partenerii noştri din UE şi NATO, omul a rămas cu o nemulţumire că ăia nu ştiu să facă omletă. Deci vă daţi seama cam ce nivel de gândire şi de percepţie are Andrei Pleşu, fiind nemulţumit de Ministerul de Externe că nu ştie să facă omletă. Deci nu hamletizări inutile, omletizări inutile, domnul Pleşu.

Mugur Ciuvică: Haideţi să vă mai dau un exemplu că e şi prost omul. (…) Aşa că, bou să fii să nu înţelegi că într-o astfel de vizită între cei doi preşedinţi, preşedintele care este mai interesat să obţină o relaţie bună cu celălalt vorbeşte mai mult, ca să-i trezească respectivului interesul. Şi pentru că aşa e normal să se întâmple. (…)

Adrian Ursu: Eu vreau să fac doar o constatare mâhnită. Şi anume că într-adevăr, după 10 ani de zile de ură naţională, constatăm că se poate recurge la atentate publice în diverse feluri. L-am avut pe domnul CFR-ist, şef de gară înţeleg că este… Nu e mare diferenţă între şeful de gară şi şeful de sală, despre care vorbim acum, că dânsul a fost şef la diverse săli. Sala Gafencu, e o sală a Ministerului de Externe, dacă nu greşesc… (…) E doar o mică diferenţă stilistică între şeful de gară şi şeful de sală. Mesajul e acelaşi. (…) Stilul domnului Pleşu e genul ocluziv. Cum e ocluzia intestinală, ai văzut că ea aşa se manifestă. Printr-o încurcătură de vorbe. În vreme ce la domnul şef de gară, el era cu ciocănelul, că atunci când verifici osia dai cu ciocănelul. El e mai direct. D-aia, într-un fel şeful de gară e mai de apreciat. Ăla s-a fotografiat cu pistolul, a zis ce avea de zis. Sigur, trebuie să-l ia miliţia mâine, dar el e mai direct, nu e cu încurcătură de maţe. La domnul Pleşu e cu încurcătură de maţe. Nu ştii când linge şi când scuipă. Aici e mereu la domnul Pleşu o dilemă, o dilemă şi veche şi nouă. Scuipă sau linge, linge sau scuipă.

Urmează lovitura de grație. Mihai Gâdea a aruncat o nadă la începutul emisiunii: Pleșu a vorbit cu un securist. Acum aruncă plasa. Va scoate peștele cel mare. Nu-și mai poate ascunde revolta față de cel care i-a crestat chipul folosind doar cuvinte ascuțite, și nu un bisturiu. Răspunde așa cum a învățat bine în ultimii nouă ani petrecuți sub contractul cu Voiculescu: manipulând.

Mihai Gâdea: N-aş fi vrut să vorbesc niciodată despre Andrei Pleşu. Însă în momentul în care zici că sunt smintit, că sunt obrăznicătură… (…) Deci din 90 până în 2000 se descurcă în felul acesta. Desigur, a mers câţiva ani la CNSAS, că avea nevoie de o sinecură să mai ia nişte bani publici şi din 2004 revine, de data asta se descurcă fără Petre Roman, înjurându-i pe cei de dinaintea lui. Petre Roman se ştie că a fost susţinătorul lui Andrei Pleşu şi în felul acesta a ajuns Pleşu în toate aceste guverne. Şi acum vă rog să priviţi proba maximă de caracter. Daţi, vă rog, articolul din ”Cotidianul”, ce pune împreună declaraţiile lui Pleşu despre Petre Roman. Deci după ce te-a făcut ministru, după ce ai ajuns în toate guvernele astea. Haideţi să vedem cum a evoluat relaţia celor doi şi ce acuze lansează Petre Roman la adresa lui Pleşu. De plagiat şi de turnătorie. Petre Roman îl acuză pe Andrei Pleşu de plagiat şi că a fost turnător la Securitate. (…) ”Ce-l doare pe Andrei Pleşu”, citez, ”prăpastia dintre statutul de disident anti-ceauşist şi turnătoria la Securitate. Când în urmă cu 3 luni şi pentru prima oară citeam uluit scrisoarea lui Andrei Pleşu către Nicolae Ceauşescu”, – domnul Petre Roman greşeşte când spune scrisoarea, sunt două – ”un sentiment de prietenie şi admiraţie pentru el s-a năruit fără voia mea. M-am exprimat cu toată grija de care eram capabil, fără să-l acuz, dar constatând din chiar conţinutul scrisorii că el făcuse o mărturisire securităţii în legătură cu activitatea membrilor grupului de Meditaţie transcendentală. (…) Petre Roman, deci, îl acuză de plagiat şi de turnătorie.

Mihai Gâdea citează un articol scris de Petre Roman. Aparent, nu e implicat în acuzația că Andrei Pleșu ar fi un turnător. Face trimitere însă nu la una, ci la două scrisori, deci induce ideea că Petre Roman nu știa chiar tot, așa cum știe el. Corect ar fi fost să prezinte publicului conținutul celor două scrisori semnate de Andrei Pleșu. Preferă să treacă la lecția de română. Știe că astfel, prin prezentarea repetată a unei frânturi de realitate, se cimentează mai bine mesajul final. Despre lecția de română pe care pretinde că i-o dă lui Pleșu, nu mai scriu aici. E absolut penibilă. Gâdea nu face diferența între singularul și pluralul adjectivelor pronominale, dar încearcă să-i atribuie lui Pleșu o evidentă greșeală de tipar. Voi merge direct la finalul emisiunii, unde Mihai Gâdea trage concluzii. Face rezumatul tuturor acuzelor aduse, demonstrează, astfel, ce-i așteaptă pe cei care mai îndrăznesc să se atingă de imaginea lui și a oricui din Antene, și mai aruncă una de imoralitate, în treacăt. Nu mai are timp să dea detalii, chipurile, dar mesajul că Pleșu ar avea o amantă rămâne. Ca să fie sigur de asta, Ciuvică se preface intersat, Gâdea pare, din nou, că nu-și asumă chestiunea, deși un minut mai devreme el o lansase, și atinge, în sfârșit, punctul nevralgic: așa-zisa turnătorie a lui Andrei Pleșu la un securist.

Mihai Gâdea:Dacă sunteţi aşa mare cărturar şi ne spuneţi nouă cum să folosim verbele… Vă faceţi de râs, ce să zic eu? Dar dumneavoastră v-aţi mai făcut de râs. De 24 de ani vă faceţi de râs în toate regimurile. Iar noi vă plătim. În calitatea asta de contribuabil, de oameni care vă plătim leafa, ciolanul, toate lucrurile astea, care se văd pe dumneavoastră din plin. Şi vreau să vă mai spun ceva. Mi-a zis cineva că dumneavoastră sunteţi furios pe noi şi scrieţi întruna împotriva noastră şi împotriva mea, că aveţi impresia că articolele alea care au apărut şi cu fotografii prin presă, care vă analizează viaţa personală şi soţia şi amanta, credeţi că sunt ziarele alea şi revistele alea în trustul nostru. Domnule, nu. Nu sunt în trustul nostru, sunt în trustul dumneavoastră, acolo unde scrieţi la ”Adevărul”. Deci sunteţi în acelaşi trust cu cei care vă scot toate lucrurile alea la iveală. E problema dumneavoastră.

Mugur Ciuvică: Are amantă?

Mihai Gâdea: Aşa a apărut, dar pe mine nu mă interesează asta.

Mugur Ciuvică: Nici pe mine nu mă interesează foarte tare, dar nu mă aşteptam.

Adrian Ursu: O fi zis soţia ceva.

Mihai Gâdea: Da. Fotografiile alea şi comentează că cu grăsimea… nu mă interesează. Eu am vrut în seara asta să arăt că ne ţinem de cuvânt. Cine ne-a calomniat, cine ne-a insultat, cine a scris tot felul de ordinării despre noi i-am dat în judecată, unii dintre ei au primit citaţii, alţii vor primi. Că aşa se întâmplă. Dacă faci răutăţi, dacă insulţi, dacă încalci legea, ajungi să răspunzi pentru faptele tale. Acelora care cred că ne pot insulta în spaţiu public, că ne pot calomnia, că pot să spună orice, îşi asumă, evident, şi un răspuns. Şi în ceea ce ne priveşte, cred că avem răspuns. (…) Şi poţi să te numeşti chiar Andrei Pleşu. Dacă insulţi, aşteaptă-te la un răspuns. În seara asta sau mâine, pentru cei care vreţi să vă delectaţi cu lecturi suplimentare, pentru acasă vă dau ceva facultativ. Căutaţi pe net aşa: scrisorile lui Andrei Pleşu către Nicolae Ceauşescu. Lectură plăcută, rămâneţi cu Mircea. Ne revedem mâine seară, la 21.30.

Finalul reprezintă cheia demonstrației. Acuzația de turnătorie la Securitate repetată de Mihai Gâdea la adresa lui Andrei Pleșu nu este însoțită de niciun fel de dovadă. Cine dorește dovezi, să caute singur, pe internet, îndeamnă Gâdea. Eu am căutat. Sunt cele două scrisori (http://cititordeproza.ning.com/group/cesedezbateinrepublicacititordeproza/forum/topics/scrisorile-lui-andrei-plesu) despre care s-a mai vorbit în multe documentare despre comunism, inclusiv la TVR. Andrei Pleșu i le-a adresat lui Nicolae Ceaușescu după ce fusese declarat persona non grata pentru PCR și, implicit, pentru învățământ și cercetare doar din cauză că participase o singură dată la o conferință despre meditația transcedentală. Pleșu lucra la Institutul de Istorie a Artei. A participat la conferință din curiozitate științifică. I-a scris lui Ceaușescu ca ultimă soluție, cum se considera pe-atunci, de a se salva de la descalificarea profesională din considerente de partid. Prima scrisoare, mai evazivă, a fost trimisă la 25 mai 1982, cea de-a doua, exact pe aceeași temă, dar mai detaliată, a fost expediată la data de 3 iunie 1982. Acțiunea ”Meditația transcedentală” s-a dovedit ulterior că a fost o acțiune securistă de compromitere a unor intelectuali.

Se întâmpla în 1983. Azi suntem în 2014. Mie mi se pare că seamănă cele două acțiuni, de atunci și de acum, numai că aceasta, de azi, are un impact mai rapid și cu mult mai consistent în opinia publică. De aceea o consider nocivă, iar vina perpetuării acestei practici aparține CNA. Cele două scrisori au fost postate în februarie 2011. Într-un an întreg, au înregistrat exact 1739 de vizualizări. Audiența medie a emisiunii lui Gâdea a depășit 250.000 de telespectatori pe minut. Într-o singură oră. Iată de ce spun că responsabilitatea revine CNA. Impactul asupra publicului a unei emisiuni de televiziune cu audiență ridicată este enorm. Inclusiv legea prevede sancțiuni individualizate în funcție de audiența și de ora la care se difuzează emisiunea.

Denigrarea unei persoane prin acuzații nefondate ori insuficient probate, aducerea atingerii dreptului său la imagine și la demnitate, folosirea unor expresii jignitoare, discriminarea pe orice considerente, inclusiv politice reprezintă abateri grave de la etica jurnalistului și de la prevederile legislației în domeniul audiovizualului. O televiziune care folosește astfel de practici, numite generic ”linșaj mediatic” trebuie să răspundă în fața legii. Legea e aplicată de CNA, al cărei președinte s-a autoproclamat admirator al ”talentului deosebit” și al ”valorii” unui realizator care practică seară de seară linșajul mediatic oricui iese din cercul de interese ale familiei izolate pe care o descriam la începutul acestui text. Cioburi de conștiință.

Sursa: cutiapandorei.net