kovesi_2-1024x682În statele totalitare sau în dictaturile moderne, urmărirea penală continuă să fie utilizată ca un instrument de represiune şi de corupţie. Tirania majorităţii se poate extinde la utilizarea urmăririi penale ca un instrument de opresiune. Majoritatea poate fi supusă manipulării şi oamenii politici din statele democratice pot fi supuşi unor presiuni populiste cărora să nu le poată rezista, în mod special atunci când acestea sunt sprijinite prin campanii în media.
Suntem convinși că secta adoratorilor lui Kovesi a sărit, deja, în sus de indignare citind rîndurile de mai sus, mai ales că e în plină derulare scandalul pe marginea modificării Constituției în punctele care-i privesc pe procurori.
Ori, poate, pentru că Laura Kovesi tocmai vorbea, în niște interviuri recente, despre legătura între activitatea instituției pe care o conduce și cota înaltă de popularitate, în sondaje, a DNA, deși Justiția se face adesea în pofida percepției publice și nu conform cu ea.
Numai că opiniile sus citate nu ne aparțin, ele sunt desprinse din raportul Comisiei de la Veneția din 2010 privind independența sistemului judiciar european, capitolul dedicat strict procurorilor. Un document extrem de interesant, în traducerea lui Cristi Danileț, cuprinzînd recomandările pentru organele de anchetă penală, și care atrage atenția asupra unor probleme cruciale, multe dintre ele de tipul celor care se înregistrează în acest moment, cu vîrf și îndesat, în România.

Spre exemplu, Comisia identifică două tipuri diferite de abuzuri, care pot fi legate de influenţa politică şi sunt relaţionate cu influenţa politică şi deciziile eronate ale procurorilor.
Primul se referă la desfăşurarea urmăririi penale în cazuri în care nu se justifică acest lucru, fie pentru că nu există probele necesare, fie pentru că probele sunt obţinute în mod ilegal sau sunt nerelevante. Un al doilea tip de abuz, mai subtil şi probabil mai frecvent, este atunci când procurorul nu exercită acţiunea penală, deşi aceasta trebuie exercitată.

E lipsit de sens să mai specificăm cît de des sunt întîlnite aceste situații în ultima perioadă, cînd avem oameni ținuți în arest preventiv în numele nu se știe căror principii, oameni scutiți la fel de straniu de arest, oameni scoși de sub urmărire penală din voința strictă a procurorilor, fiindcă au turnat cum trebuie (vezi cazurile Florică și Pescariu), disjungeri stranii de cauze penale, arestări spectaculoase direct de pe stradă ori din restaurante, cu prezența ”întîmplătoare” a televiziunilor, dar și percheziții la fel de spectaculoase soldate cu zero arestări, în ciuda ”obiceiului pămîntului”, sugerînd că sunt făcute doar de dragul simulării echidistanței politice.
În ultimele zile, a apărut pe tapet și bătălia modificării Constituției în privința procurorilor. DNA vrea triplarea perioadei de reținere ori scoaterea procurorilor de sub autoritatea ministerului Justiției, premierul vorbește de eliminarea procurorilor din rîndul magistraților, stîrnind isteria presei de casă a binomului DNA-SRI.
Aceeași Comisie de la Veneția spune, însă, că nu statutul de magistrat ori subordonarea către executiv reprezintă o problemă pentru procurori. În Europa există bine mersi state unde procurorii nu sunt magistrați, ori state unde procurorii sunt tutelați de ministerul Justiției. Ba chiar, legat de acest din urmă aspect, am remarca faptul că marile democrații europene (Germania, Olanda, Belgia, Suedia, Franța, Austria șamd) preferă procurori arondați, într-o formă sau alta, puterii executive.
Statele unde există tendința desprinderii de executiv pentru corpul procurorilor sunt mai degrabă fostele țări comuniste (Ungaria, Bulgaria, țările baltice șamd) ori ultracorupta Italie.
Chiar și în statele în care Procurorul General e numit de Parlament – deci o decizie politică – există prevederi care țin departe procurorii de imixtiunile politice.
Nu apartenența ori ba de executiv ori de corpul magistraților constituie cheia independenței, a corectitudinii procurorilor; ea poate fi asigurată prin prevederi legale care să îi țină la adăpost de presiunile politice, de represalii, de transferuri abuzive etc.
Și contează modul în care procurorii înșiși înțeleg să își ia și să își apere libertatea de mișcare, organisme profesionale precum Corpul procurorilor apărînd în tot mai multe state europene.
Numai că, mare atenție: Comisia de la Veneția avertizează că și prea multă independență ori imunitate dăunează, cînd vine vorba de procurori.
”Procurorii nu ar trebui să beneficieze de o imunitate generală, care ar putea duce chiar la corupţie, ci de o imunitate funcţională pentru acţiunile desfăşurate cu bună credinţă, în conformitate cu îndatoririle lor” se arată în document.

”Pe parcursul activităţii sale cu privire la anumite state, Comisia de la Veneţia a criticat uneori puterile excesive ale parchetelor. În sistemul sovietic, parchetul a reprezentat un mijloc puternic de a controla puterea judecătorească şi, în cîteva state, încă există rămăşiţe ale acestui sistem. Există riscul ca un parchet ultra-puternic să devină o autoritate distinctă, fără niciun fel de responsabilitate” mai avertizează autorii raportului.
”În orice caz, actele procurorilor care au implicaţii asupra drepturilor omului, cum sunt percheziţia sau arestarea, trebuie să rămână sub controlul judecătorilor. În unele state, exista o „înclinaţie spre urmărire” căci se pare că astfel de cereri din partea procurorilor sunt admise aproape automat. Aceasta reprezintă un pericol nu numai pentru respectarea drepturilor persoanelor în cauză, dar mai ales pentru independenţa puterii judecătoreşti ca sistem” spun experții citați.

Probabil nu am greși dacă am afirma că România e fruntașă pe lista statelor cu ”înclinație spre urmărire”, dovadă că șefa DNA a ajuns să laude public ”parteneriatul cu ÎCCJ. (Nu mai vorbim de faptul că Laura Kovesi ar desființa complet, dacă ar fi după ea, imunitatea parlamentară, dar se face că uită că și reținerea, arestarea ori percheziționarea magistraților se face doar cu acordul prealabil al CSM, o imunitate, practic, identică cu cea parlamentară).
Și tot autorii raportului vorbesc explicit de pericolul sistemului sovietic de tip „nadzor”, care conferă procurorului general prerogativa de a supraveghea legalitatea hotărârilor judecătoreşti şi chiar de a redeschide cauzele – inclusiv în materie civilă între persoane private – cu privire la care s-a pronunţat o
hotărâre definitivă, atunci când procurorul consideră că legea a fost aplicate incorect”.
Ori, sistemul sovietic pomenit a funcționat, evident, doar în fostele state comuniste, inclusiv România, care se confruntă, iată, cu probleme suplimentare în raportul cu restul statelor UE, în materie de consolidare a unei justiții autentice.
Un motiv în plus, deci, pentru societatea civilă, jurnaliști, clasa politică, opinia publică, de a analiza foarte atent – permanent – prestația organelor de urmărire penală, a judecătorilor, a poliției, a tot ce ține de ideea de justiție. Pentru că tarele sistemului sunt multe, iar tentația abuzului mare.
Cînd Ponta vrea scoaterea procurorilor din rîndul magistraților are obligația să explice foarte bine motivele demersului său, cu avantaje și dezavantaje; la fel, însă, e obligată și Kovesi să argumenteze modificările la Constituție pe care le sugerează. Altfel, vorba lui Gandhi, aplicînd principiul ”ochi pentru ochi” o să ne trezim cu o lume de chiori.

sursa: inpolitics.ro

11 COMENTARII

  1. Pina acum nu s-a facut nici un „tam-tam” despre justitie. Dar pentruca acum sint vizati demnitarii in actele de mare coruptie s-a dat comanda pentru deigrarea actului de justitie.

  2. Incet, incet, ne intoarcem de unde am plecat. La dictatura. Tot s-a strigat ca-i dictatura, cand nu era, acum cand se pun bazele dictaturii, nimeni nu vrea sa vada. Geaba-i Romania in Europa, ca ea face doar ce-i place. Democratia nu ii place. Mafia te omoara sa-si intareasca puterea. Pacat! 16 noiembrie n-a dat palma usturatoare ca sa nu fie uitata. N-au invatat nimic, insa in tacere s-au pregatit cum sa ne gatuiasca si sa ne puna vorba ceea: cu botul pe labe.

    • Nu României îi place sau nu-i place ceva, România este un teritoriu, o sumă de tradiții și de valori, o limbă și un tip de predispoziții care, ca orice etnografie, nu trebuie să se confunde cu un sistem politic sau altul. Cei cărora nu le place democrația sunt niște gigei, cu nume prenume, cnp, cu trecut conspirativ, de delatori și de hoți, care au preluat puterea după o revoluție regizată și care vin dintr-o mentalitate a dictaturii și bunului plac. Ăștia sunt de vină, nu „România”, care este o sumă de entități și rezultatul eforturilor noastre și al uni istorii mult mai lungi, plină și de repere omenești demne și lăudabile, precum este și de trădători și de oportuniști fără caracter. Dar cred că, din păcate, e o mentalitate românească mult prea răspândită aceea de a-ți înjura țara și a te dezice de ea. Dacă mentalitatea asta nu ar fi așa de răspândită, rezultatele absenței ei ar fi spectaculoase, în felul în care ne-am asuma propria viață, am avea mai multă demnitate – și prin urmare pretenții și AȘTEPTĂRI MAI MARI de la seamănul nostru. Și am face mai multe pe tema asta.

  3. justitia sa fie corecta si impartiala nu selectiva…pentru uni muma pentru alti ciuma…

  4. Acest articol este o PORCARIE! Un semidoct amesteca multe minciuni, cu interpretari eronate si le da un aspect de studiu de caz. Care e scopul? Sa justifice eventuale masuri politice impotriva DNA. Astia sunt „juristii” SISTEMULUI TICALOSIT. Majoritatea parlamentara spumega de furie impotriva activitatii DNA. Articolul pare scris de „teoreticieni” de la haznaua 3.

    • putzi de imbecilitate fudula si agresiva, praleo!; sper sa aud ca ai fost retinut si arestat cu probe subtiri si, dupa ani de zile de procese, ai fost achitat! vom face miting sa nu ti se plateasca nici un leu despagubiri.

    • Ai perfecta dreptate dle Vladescu. Intr-un stat adus aproape de colaps prin furt si coruptie si care incearca in ultimul ceas sa se deparaziteze pentru a putea supravietui, sistemul mafiot va incerca prin toate metodele sa blocheze cele cateva persoane si institutii care ii pun in pericol pozitia. Si comentariul pe care l-ati primit anterior face parte din aceeasi tactica si considerati-l in consecinta. Multa sanatate.

    • Si care-i treaba? Numai Basescu trebuie sa citeasca recomandarile comisiei de la Venetia? Nu este drept ca ai oameni care au infaptuit acelasi furt in Romania cocos si Pescariu dintre care unul este liber si cu banii in buzunar si altul in arest? Semeni cu Rares Bogdan cel cu fitile?

Comentariile sunt închise.