(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});

Codul deontologic


CONSIDERENTE PREALABILE

Prezentul cod de autoreglementare se situează în contextul creat de cadrul reglementativ existent, respectiv legea audiovizualului, codul audiovizualului, codul civil, Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența CEDO.

Aceste reglementări sunt asumate ca reguli de conduită editorială, atât în virtutea caracterului lor de obligație legală, cât și cu convingerea că misiunea de interes public a radiodifuzorilor trebuie să se construiască în materia oferită de comunicarea audiovizuală realizată prin respectarea legii.

 

NIVEL DE AUTOREGLEMENTARE

Prezentul cod nu dublează reglementările existente, ci le presupune ca elemente externe de referință pentru adiționarea de reguli sau principii suplimentare, care constituie în fapt materia sa. Din acest motiv și pentru a evita incoerența de a reproduce în domeniul autoreglementării prevederi care sunt direct obligatorii prin lege sau legislație secundară  și nu pot fi asumate ca facultative, nici chiar cele mai importante dintre reglementările legale nu vor fi regăsite în conținutul său.

 

PRINCIPII

Prezentul cod valorizează convingerea că obligația respectării legii și a reglementărilor poate coexista fără a intra în  contradicție cu  nevoia pe care o au radiodifuzorii, producătorii, editorii și redactorii de a utiliza valorile care emerg din experiență, bun simț, repere editoriale și etice, atunci când se confruntă cu provocări editoriale sau când desfășoară rutina activitații editoriale obișnuite. „Intr-o lume perfectă ar funcționa o singură reglementare: folosiți-vă propria si cea mai bună judecată!”(BBC Editorial Guidelines)

Increderea publicului este o altă valoare pe care o păstrăm ca reper și ea poate fi câștigată  numai prin imparțialitate și onestitate și prin garanția că se evită în orice moment inducerea în eroare a publicului sau manipularea lui.

Acuratețea prezentării adevărului nu se poate obține numai prin simpla prezentare a faptelor, ci doar în urma unui efort de a detecta aspectele relevante, de a distinge evidența de prejudecată sau confuzie pentru a beneficia de funcția de incertitudine, și de a descoperi adevărul acolo unde el se află (BBC)

Integritatea și independența editorială trebuie păstrată în fața oricăror interese externe, a oricăror presiuni politice sau comerciale și a oricăror interese personale. (BBC)

Conținutul editorial trebuie să ofere semnificație utilă pentru public, nu doar să îi stimuleze reacții sau să il facă țintă  a mesajului publicitar. Divertismentul oferă și el acest tip semnificație sub forma  valorii construite cu umor, bun simț și bună inspirație.

 

STANDARDE EDITORIALE

Radiodifuzorii vor asigura, individual, standarde editoriale care să contribuie la ridicarea nivelului de educație media al publicului și nu vor promova  practicile editoriale care sacrifică performanța editorială în favoarea compromisului cu soluții editoriale care conduc la coborârea nivelui de civilizație mediatică a publicului.

Este dezirabil ca spațiul de desfășurare a competiției între radiodifuzori să se poziționeze în zona superioară a preferințelor publicului  și să contribuie la ridicarea nivelului acestora.

 

PROMOVAREA ÎNȚELEGERII CORECTE A LEGISLAȚIEI

Radiodifuzorii vor acorda atenție, în măsura posibilului, promovării înțelegerii corecte a legislației din domeniul audiovizual sau din alte domenii și pentru eliminarea abuzurilor generate de neclarități legislative sau interpretări eronate ale reglementărilor, inclusiv prin indicarea și relevarea în fața autorităților și a publicului a temelor și soluțiilor reglementative controversabile.

In acest sens se va avea în vedere și responsabilizarea celor implicați în realizarea programelor  în sensul evaluării critice a efectelor ce rezultă din difuzarea programelor, atât sub aspect legal cât și sub aspecte nereglementate, dar semnificative în raport cu drepturile și interesele altora.

 

INFORMAREA CORECTĂ

In măsura în care difuzează în principal sau secundar știri și programe informative, televiziunile sau  radiourile trebuie să se comporte ca agentii socio-economice speciale ale căror obiective antreprenoriale trebuie sa fie configurate pentru întrunirea condițiilor de furnizare a accesului la un drept fundamental, dreptul publicului la informare (Rezoluția  Consiliului Europei 1003/93 referitoare la etica jurnalistică)

Informatiile nu ar trebui să fie tratate ca o marfă, ci ca necesare pentru a satisface un drept fundamental al cetațeanului. În acest sens,  nu ar trebui să se exploateze nici calitatea si nici continutul știrilor sau opiniilor strict pentru a mări audiența ori veniturile obtinute din publicitate, ci pentru a satisface în mod optim dreptul la informare, beneficiile în audiență și venituri, care sunt necesare și legitime în cazul radiodifuzorilor privați, ca suport al întregii lor activități,  urmând a rezulta din excelența indeplinirii acestei misiuni publice. (Rez COE 1003/93)

Dat fiind că activitatea radiodifuzorilor din zona programelor informative este una de “intermediere” între informația preexistentă și public, în sensul de furnizare a unui serviciu de informare, aceștia trebuie să asume faptul că și drepturile pe care le detin în legatură cu libertatea de informare depind de destinatarii acesteia, adică de cetațeni.

Aceasta nu înseamnă însă că programele informative sunt doar un simplu act de răspândire a informațiilor, in timp ce interpretarea acestora ar fi atributul prioritar al publicului. Dimpotrivă, informația conține in sine traseul de la faptă la semnificație, traseu care fără contribuția interpretativă și analitică a mass-media ar rămîne un simplu labirint al confuziilor – cazul zvonurilor, care nu trebuie să constituie o materie primă pentru media, este tipic în acest sens.

In plus „libertatea in domeniul presei include, de asemenea și recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare” (teză în decizie CEDO). Elementele de retorică constitutive comunicării umane nu pot fi cenzurate tocmai în cazul mass-media audiovizuale.

In sensul valorilor promovate de CEDO, libertatea de exprimare nu se exercită  numai pentru a difuza informații sau idei care sunt primite favorabil sau cu indiferență, ci și în cazul celor care șochează, contrariază, sau deranjează, cazuri in care radiodifuzorii se vor asigura că  difuzarea este motivată prin rațiuni de interes public.

Informarea corectă include și obligația de a include aspectele cele mai semnificative pentru viața societății, inclusive cele cu relevanță pentru dezvoltarea acesteia în sens pozitiv. Dat fiind că evaluarea unor asemenea caracteristici nu poate fi apanajul unei autorități sau rezultatul unei reglementări, acest principiu râmâne un “Principiu de relevanță”, principiu asumat individual de către radiodifuzor și administrat după propria libertate de conștiință a celor care participă la gestionarea lui , în condițiile în care nu se poate impune o instanță care să decidă care anume aspecte sunt sau nu semnificative in sensul menționat.

Respectul adevărului presupune și educarea capacității de a-l discerne si de a-l prezenta astfel încât  efectul de informare a publicului să fie maxim.

Se recomandă ca verificarea legalității conținutului editorial să fie integrată acțiunii de determinare a adevărului și creativității editoriale într-un mod care nu poate influența și inhiba această acțiune sau creativitatea mijloacelor de comunicare editorială, în condițiile în care verificarea legalitații  va fi întotdeauna anterioară difuzării programelor.

Radiodifuzorii vor expune, dacă aleg să facă acest lucru, principiile editoriale deopotrivă pentru a se identifica în fața publicului, dar și pentru a răspunde aspirațiilor sale, ca și pentru a-l educa în sensul familiarizării cu valorile mass-media.

 

JUDECĂȚILE DE VALOARE / OPINIILE

Desi opiniile sunt în mod necesar subiective și, în consecință, nu pot si nu trebuie să fie supuse criteriilor de corectitudine (după cum s-a exprimat CEDO „ judecățile de valoare nu trebuie să fie supuse probei veridicității”),  trebuie totuși să  existe  asigurarea că opiniile sunt exprimate în mod sincer si etic și că ele sunt fondate pe un suport faptic credibil și suficient.

Opiniile care iau forma unor comentarii la adresa unor evenimente sau acțiuni referitoare la persoane sau la instituții nu trebuie sa încerce sa nege realitatea faptelor sau a datelor.

În exercițiul activității editoriale trebuie să se manifeste atât respectul legitim și reciproc fața de orientările ideologice ale editorilor si ale proprietarilor dar și acceptarea faptului că această activitate editorială este  limitată de exigente imperative constând în raportarea de stiri corecte si de opinii etice. Acest lucru este esential în vederea respectarii dreptului fundamental la informare al cetațenilor. (Rez COE 1003/93)

 

INDEPENDENȚĂ ȘI IMPARȚIALITATE

Independența și imparțialitatea nu inseamnă neutralizarea valorii de adevăr a stirilor prin prezentarea plată și neutralizarea reciprocă a informațiilor și a opiniilor contradictorii.  Continutul editorial va pune in evidență opinia relevantă sau informația de maximă credibilitate, precizănd însă caracterul relativ al veridicității, care în unele dintre cazuri, poate fi stabilită numai în instanțele de judecată sau de evaluarea opiniei publice.

Independența și imparțialitatea nu înseamnă a refuza evidența adevărului atunci când el se află cu în mod clar de partea unora dintre cei aflați în dispută, cu excepția cauzelor penale, unde evaluarea aparține exclusiv instanțelor de judecată.

Realizatorii vor fi imparțiali din punct de vedere politic în realizarea programelor, fără a fi însă opriți de la a avea convingeri politice proprii.

Continutul editorial va acorda importantă problemelor reale ale societății și nu va crea false probleme sau nu va obtura atenția publicului cu probleme minore. Totodată se va avea în vedere adresarea pe un public țintă, care poate fi diferențiat pe capacitate de ințelegere, informare și preferințe și nu numai în funcție de capacitatea de a răspunde la mesajele comerciale, ci și în paralel cu aceasta. Nu se va crea confuzie intre cele două planuri,  respectiv planul editorial și cel publicitar, ci se va crea un cadru de repere care să ajute publicul să le distingă pentru a extrage beneficiile disponibile în ambele.

Interesele commerciale ale societăților de radio și televiziune se vor exercita in limitele satisfacerii interesului public sau, în situația cazurilor punctuale legitime în care nu există o relație directă între acestea și interesul public, fără a leza interesul public.

 

RESPONSABILITATEA EDITORIALĂ

Responsabilitatea editorială aparține radiodifuzorului în calitatea sa de societate comercială, respectiv structurii de proprietate și conducere care răspunde de acțiunile societății comerciale.

Responsabilitatea editorială se constituie numai în raport cu și este este opozabilă numai dispozițiilor legii audiovizualului si reglementărilor subsecvente ale codului audiovizual. Orice conflict generat de conținutul editorial care nu contravine însă acestor reglementări nu antrenează responsabilitatea editorială a radiodifuzorului (ci responsabilitatea civilă sau comercială, după caz.)

Responsabilitatea editorială se asumă în cadrul exercițiului politicii editoriale, de către conducerea societății.

Politica editorială reprezintă concepția asupra principiilor, regulilor și strategiei după care se structurează producția și/sau difuzarea  de conținut editorial, inclusiv punerea ei în practică.  Exercițiul ei poate fi delegat managerului, editorilor sau realizatorilor de programe în mod expres, dar fără a transfera și responsablitatea editorială. Radiodifuzorul poate interveni în  activitatea editorială oricând consideră necesar, și în special atunci când delegarea politicii editoriale  nu produce efectele prezumate. Instanța care detine dreptul de politică editorială beneficiază, impreună cu realizatorii, de dreptul de confidențialitate a surselor, așa cum este prevăzut de lege.

Radiodifuzorul va stabili cu realizatorii de programe condițiile care se aplică atunci când este utilizat recursul la clauza de conștiință, respectiv la dreptul acestora de a nu acționa împotriva convingerilor proprii, care trebuie acordat fără limite.

Decizia de a face publică sau nu politica editorială aparține autorilor ei, în condițiile în care politica editorială poate să îmbrace aspecte de confidențialitate care se supun regulilor competiției corecte. Acesta nu face însă mai puțin importantă responsabiltatea editorială.

 

INTERESUL PUBLIC SI PROTECTIA DREPTURILOR PERSOANEI

Este de interes public atât protejarea drepturilor individului cât și respectarea dreptului lui și al publicului de a fi informat în contextul asigurarii pluralismului surselor de informare. Libertatea de exprimare este ea însăși de interes public.

Problemele de interes public sunt în mare parte  puse în discuție în legătură cu figurile publice, respectiv persoanele care dețin o funcție publică  sau care utilizează resursele publice, sau în sens larg, toți aceia care joacă un rol în viața publică, fie în politică, ecomomie, arte, sfera socială, sport sau în orice al domeniu, in sensul definiției date de o rezoluția 1165 (1998) a Consiliului Europei. Noțiunea de figură publică nu se restrânge deci  la politicieni sau membri ai administrației, ci include personalități din diverse domenii a căror prezență publică stârnește interes. Figurile publice trebuie să admită că poziția lor în societate îi expune la o presiune sporită asupra vieții lor private. Mai mult, „asteptarea legitimă  de protecție a vieții private și a dreptului la propria imagine” nu poate fi invocată în spații în care se admite o expunere normală în fața publicului și a presei.

Dat fiind ca persoanele publice contribuie la stabilirea standardelor sociale atât prin diferfențiere cît și prin exemplu, cercul interesului public legitim ar fi prea ingust circumscris dacă s-ar reduce numai la dezbaterea pe marginea reflectării unor comportamente care sunt moral sau  legal discutabile și nu ar include și reflectarea normalității  comportamentului vieții zilnice, dacă aceasta servește la formarea opiniei publice în chestiuni de interes general sau la dezbateri de interes general. In acest sens și programele de divertisment pot aborda viața privată a persoanelor publice atât cu indreptățirea dată de aspectele de interes public cât și în sensul că programele de divertisment sunt la fel de bine protejate de dreptul la liberă exprimare. Valoarea de divertisment a conținutului editorial poate constitui o contribuție la formarea valorilor publice și de aceea prezintă interes public.

In cazul persoanelor care acced în mod voluntar în viața publică, acestea  nu mai  pot  invoca dreptul de a rămâne anonimi, imaginea lor devenind într-un anume grad o proprietate publică la care mass-media poate face apel pentru a intreține dezbateri de interes public și construcția de valori ale vieții cotidiene.

Prezentarea unor astfel de cazuri se va face numai dacă radiodifuzorii vor fi în măsură să demonstreze că expunerea unor aspecte de viață privată, indiferent dacă prejudiciază sau nu imaginea persoanei, reprezintă o contribuție  la dezbateri de interes general  care consolidează valorile societății contemporane.

In sensul construcției de valori civice, radiodofuzorii pot avea în vedere valorizarea principiilor care stau la baza prevederilor legale care interzic lezarea demnității umane și discriminarea de orice fel nu numai prin respectarea interdicției, ci și în mod pro-activ, prin promovarea de conținut care să conducă la înțelegerea importanței patrimoniului valoric al demnității umane și al egalității în drepturi a persoanelor. In acest sens se va acorda atenție inclusiv principiului egalității dintre femei și barbați  și combaterii prejudecăților care contravin acestui principiu, fie în sensul că degradează imaginea femeii, fie în sensul că îi limitează exercițiul drepturilor.

Radiodifuzorii vor respecta principiul prezumției de nevinovătie în sensul de a nu califica o persoană ca fiind vinovată de comiterea unei fapte penale sau a unor contravenții înainte ca acest lucru să fi fost stabilit prin parcugerea tuturor căilor de dezbatere în instanțele de judecată, iar acuzațiile formulate la adresa sa vor fi prezentate ca relative. Aceasta prezumpție se aplică însă numai în cazul unor acuzații pentru  fapte care pot face obiectul instanțelor de judecată.

In măsura în care asemenea acuzații se formulează de către politicienii care beneficiază de imunitate pentru declarații politice, contextul va fi prezentat ca atare publicului.

In mod corespondent, acuzațiile pentru fapte de altă natură decât cele care pot face obiectul instanțelor de judecată vor fi prezentate ca nefiind purtătoare de alte incriminări decât cele cu sens moral sau etic, care nu pot fi stabilite pe calea instanțelor de judecată.

 

REPREZENTAREA VIOLENȚEI

Reprezentarea violentei in programele de televiziune este limitata prin prevederile legii audiovizualului precum si prin deciziile emise de CNA in aplicarea legii. Programe care contin reprezentari ale violentei pot fi transmise in situatia in care ele nu afecteaza dezvoltarea fizica sau mentala a minorilor, dat fiind caracterul limitat al violentei in cauza sau date fiind conditiile speciale de programare a acestora si de marcare a lor cu avertizari, care, in general, exclud accesul minorilor la difuzarea lor.

Totodata, in privinta programelor care includ violenta,trebuie distins ceea ce reprezinta continut nelegal, anume ceea ce nu poate fi transmis in nici o situatie, de ceea ce poate fi transmis numai cu avertizari obligatorii sau numai la intervale orare permise, precum si de ceea ce reprezinta continutul a carui difuzare nu incalca prevederile legii dar care, de asemenea, contine o reprezentare a violentei si poate induce un stress, sau poate induce comportamente nedorite.

Aceste din urmă tipuri de programe, care pot fi difuzate, dar a caror difuzare nu este dezirabila, dincolo de criteriile impuse de lege, pot fi supuse unui regim de autoreglementare. Spatiul de actiune al autoreglementarii vizeaza  programe cu continut de violenta a caror difuzare  presupune ca prevederile legale nu au fost incalcate, dar care sunt supuse unor restrictii suplimentare. Ca urmare, nerespectarea acestor restrictii de autoreglementare nu poate fi considerata o incalcare a legii sau a reglementarilor CNA emise in aplicarea legii.

Dat fiind ca lumea reala contine violenta, este rezonabil ca televiziunea sa o reflecte, chiar daca aceasta poate produce o agresiune asupra publicului, dar numai daca acesta agresiune  este un efect secundar si este complementară scopului motivat al informarii si avertizarii publicului.

In sensul prezentului cod, prin violență se înțelege: “actiune de forta care agreseaza integritatea fizica sau psihica a individului pentru a-i domina sau distruge identitatea umana.”

Prezenta violentei in programe trebuie sa fie intotdeauna justificabila editorial sau prin logica dramaturgica a programului, in sensul ca trebuie sa stabileasca o relatie de continut informational sau spectacular cu publicul, care sa se inscrie in datele interesului public specific domeniului audiovizual. Difuzarea de programe care contin violenta gratuita (anume violenta care nu joaca un rol central in definirea subiectului, a unui personaj sau a unei teme a programului ca ansamblu, la randul lui motivat valoric) este interzisa prin lege. Violenta care are ca scop socarea publicului pentru a-i atrage atentia asupra programului fara a-i oferi elemente necesare pentru a intelege justificarea editoriala sau dramaturgica a acestuia, si care recurge la reactiile lui primare, nemediate de resursele sale culturale si de civilizatie, trebuie evitata.

Astfel, se va avea in vedere ca:

Difuzarea de programe care promoveaza sau elogiaza violenta este nedezirabila.

Efectul spectacular bazat pe violenta este de evitat.

Programele pentru copii nu vor contine decat grade reduse de violenta fizica, verbala sau emotionala.

Violenta in termenii referentiali ai lumii reale trebuie sa se distinga de violenta ca efect al fanteziei si sa fie supusa unei restrictii mai accentuate in cazul unor elemente de continut similare. Reciproc, reprezentarea violentei marcate drept imaginar poate fi mai larga.

In programele care contin referiri la violenta reala trebuie prezentate publicului efectele finale ale violentei asupra faptasilor si asupra victimelor.

Desi se admite ca in cazul filmelor de gen (actiune, sf, thriller) gradul crescut de conventie permite o prezentare mai explicita a violentei, trebuie totodata avut in vedere ca in melodrame sau telenovele conventia poate intensifica efecte nedorite, in perceptia sinuciderilor, de pilda, care pot afecta publicul.

In programele pentru copii cu personaje reale, violenta se va prezenta numai daca este esentiala pentru dezvoltarea personajelor sau a intrigii.

Programele de animatie care contin violenta stilizata si non-realista nu vor avea violenta ca tema centrala si nu vor stimula imitarea unor comportamente periculoase.

Programele pentru copii vor trata cu atentie teme care pot induce copiilor sentimente de insecuritate.

Programele pentru copii trebuie sa evite promovarea de comportamente imitative periculoase.

Programele nu vor contine scene de violenta realista care sa induca ideea ca violenta este modul cel mai eficient de a solutiona probleme sau conflicte reale.

Programele nu vor minimaliza efectele violentei in viata reala.

Programele nu vor contine elemente terifiante arbitrare, fara relatie de continuitate cu tema programului.

„Controlul parental” instituit prin reglementari aplicabile programelor nu trebuie sa devina un substitut pentru responsabilitatea directa a parintilor, aceștia trebuind să fie avertizați de radiodifuzor în acest sens .

Violenta in stiri si programe informative:

Violenta va fi prezenta in  stiri si programe informative numai daca prezentarea ei aduce o informatie relevanta pentru teme sociale de ansamblu sau specifice, sau daca este necesara pentru a semnala si constientiza un pericol sau un risc general – individual sau colectiv.

Informatiile continand scene de violenta vor fi precedate de avertizari cu privire la potentialul efect de stress pe care il pot avea asupra publicului in general sau asupra unor categorii speciale (minori).

Se va avea in vedere ca pozitia in jurnalele de stiri a reportajelor continand violenta sa nu creeze elemente suplimentare de soc si sa nu afecteze identitatea stirilor din imediata vecinatate.

Informatiile despre incidente violente care pot afecta minorii sau familiile trebuie prezentate intr-o maniera cat mai putin explicita. Daca acest lucru nu se poate face, si daca nu se contravine interesului public al necesitiatii informarii eficiente, acestea vor fi difuzate in intervale orare de regula inaccesibile minorilor.

Respectul pentru demnitatea fiintei umane impune reguli speciale prin care sa se evite excesul de realism atunci cand sunt prezentate victime (in cazuri unde acest lucru are o motivare exceptionala).

Se va evita excesul prin cumul de difuzare de programe cu violenta motivate individual, pentru a nu se crea ca rezultanta presiuni asupra publicului.

Reportajele si stirile despre evenimente conflictuale sau acte teroriste nu vor fi prezentate in asa fel incat a incite la dezordine si violenta sau sa creeze panica.

Prezentarea unor incidente violente sau a urmarilor acestora nu va fi controlata si cosmetizata in asa masura incat relevanta informatiei sa fie afectata sau sa se creeze o imagine falsa despre conditia umana.

Totodata, trebuie avute in vedere actiuni de stimulare a constructiei unei perceptii active a publicului, prin:

Educarea publicului pentru a intelege riscurile la care se expune in raport cu emisiunile care contin violenta.

Alfabetizarea televizuala: intelegerea modului in care poate fi selectata si asimilata oferta de programe.

Promovarea introducerii unui sistem tehnic de blocare voluntara, de catre parinti, a accesului copiilor la emisiuni care conțin violenta (de tipul V-cip-ului )

Promovarea educationala a deciziei si a mijloacelor necesare pentru a alege calitatea drept criteriu in selectarea emisiunilor.

Promovarea concertata a unor programe si strategii care sa induca la  public reactii valorice active fata de oferta de programe si care, drept consecinta, sa promoveze competitia pentru audienta intre companiile de televiziune preponderent pe vectorul calitatii programelor.

Se va promova in emisiuni cultura respectului reciproc si a depăsirii violenței, a spiritului civic si democratic.

Se vor oferi cat mai multe informatii despre caracterul programelor cu continut de violenta (prin EPG, teletext, programe tiparite, etc.)

Se va promova in programe educatia pentru o lectura critica a imaginii, care sa releve mecanismul implicarii individului in perceptia acesteia.

 

PREZUMPȚIA DE CREATIVITATE

Totuși, este specific pentru o parte din principiile formulate aici că nu pot decât să rămână  la nivelul de reper, fiind imposibilă o judecată asupra faptului dacă practica editorială se conformează lor sau nu. Pentru noi este suficient însă ca aceste principii să constituie o preocupare, iar punerea lor in practică să producă o valoare construită conform creativității fiecărui editor. Acesta este principiul „prezumpției de creativitate”.