saftoiuUna din cele mai bune cronici ale “Cronicii de Cotroceni” am citit-o la Sorin Ioniță. Îmi permit să citez integral textul lui Sorin Ioniță.

Iată-l:

Am citit prin cartea de barfulite a Adrianei Saftoiu. Ii zic asa deoarece cautam explicatia plecarii sotului de la SIE, sau ceva lumina in povestea cu Hayssam, sau alte episoade concrete care ma interesau, pe relatia cu UE, cu guvernul, cu presa straina, etc, explicatii institutionale din care sa si invatam ceva, nu impresii de budoar, desi unele pot fi corect redate, numai ca noi din afara n-avem cum sti care sunt si care nu.
Surpriza mare a fost insa ca o persoana privita ca intelectuala comunicarii si consultantei politice romanesti are doua referinte bibliografice insistente (si doar astea): Gustave le Bon cu o carte de acum 100 de ani; si un belgian obscur, sexolog cu volume de psihologie pop. Pe astea se construieste teoria de leadership, atata cata e, folosita ca sa explice apoi fapte (lasa ca apoi multe chiar contrazic vadit teoria).
Ma rog, fiind memorii subiective, notele biblio puteau lipsi de tot, ca si teoretizarile caznite, nu le-ar fi simtit nimeni lipsa. Insa daca insisti le pui, te cam dai de gol ca bate vantul prin lecturi in ultimii 20 de ani. Stam prost, tovarasi, se anche tu, adriana…
“.

În caz că nu v-ați prins, în mica schiță de cronică de pe facebook, Ioniță punctează cîte ceva pe ici, pe colo, prin punctele esențiale:

– Adriana Săftoiu e ipocrită cînd uită definitiv de episodul Claudiu Săftoiu – SIE (măcar plecarea din fruntea serviciului secret, dacă nu și venirea);

– Adriana Săftoiu e cel puțin tabloidă cînd uită definitiv de temele “instituționale” (din care unele o priveau direct, prin fișa postului – cum ar fi cea referitoare la relația Cotroceniului cu presa străină), dar se apleacă cu nesaț asupra celor personale;

– Adriana Săftoiu e avidă să pozeze în intelectuală fină, dar referințele ei bibliografice sînt cel puțin anacronice, dacă nu de-a dreptul îndoielnice.

Pe scurt, a fost vorba de “cartea de bîrfulițe a Adrianei Săftoiu”.

sursa: prisacariu.ro

4 COMENTARII

  1. autoarea, ea insasi o imorala fiind prinsa cu barbatii altora, nu e indreptatita sa „judece” moralitatea nimanui, dar…cum atacul e cea mai buna arma in aparare…conchideti.

Comentariile sunt închise.