ponta“Paranoia se defineste ca delir cronic, bine structurat si organizat, in care bolnavul manifesta un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere. (…)

Ceea ce elimina paranoicul – dintr-o nevoie maladiva de certitudine cu orice pret – sunt nuantele, ambiguitatile, evolutia in timp a sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti. (…)

Delirurile specifice paranoiei sunt grupate de specialisti in doua categorii: megolamania (mania grandorii) si mania persecutiei. Acestea pot coexista.” (sursa)

Ce ați citit mai sus este una dintre definițiile paranoiei. Aveți Google la îndemînă, veți constata că majoritatea definițiilor paranoiei rețin cam aceleași trăsături pe care tocmai le-ați citit. Pentru siguranță, puteți accesa (tot pe Google) și surse ceva mai academice, rezultatul va fi același.

Asta e teoria. Să vedem, în practică, dacă un citat ales întîmplător (sau nu) poate ține de delir paranoid. Iată citatul:

“În trei ani România va depăși economic mai multe țări europene – spune FMI!
Cred cu tărie că acest lucru este realizabil, prin munca românilor și printr-o guvernare eficientă (și atunci, în 2018, ne vom gândi că nu au fost rele timpurile în care economia crește, salariile și pensiile la fel, absorbim fonduri europene și ajutăm Republica Moldova, iar singura problemă a țării este obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carieră inventând și imaginând fapte și situații neadevărate din urmă cu 10 ani)! :)” (sursa)

Să căutăm, deci, elemente de paranoia:

1. Există, în acest citat, “orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere“? Aș zice că da: un tip, întîmplător premier al României, una din cele mai sărace și corupte țări din UE, se vede pe sine ca un Mesia guvernamental care duce țara pe noi culmi de progres și civilizație peste “mai multe țări europene”;

2. Se elimină, în citatul de mai sus, “nuantele, ambiguitatile, evolutia in timp a sentimentelor, ideilor si intereselor celorlalti“? Evident: autorul citatului “crede cu tărie”, nu moderat, deci fără nuanțe; tot autorul citatului nu are nici o îndoială că măsurile pe care și le asumă sînt pur pozitive, fără  pată și fără rest: “economia crește, salariile și pensiile la fel, absorbim fonduri europene și ajutăm Republica Moldova”; autorul citatului nu-și pune nici o clipă problema că: poate, creșterea pensiilor e modică; că economia o fi, în cifre, mai bună ca altădată, dar în viața reală nu are corespondent; că absorbția fondurilor europene nu înseamnă cheltuirea tuturor banilor europeni, ci doar a o parte din aceștia; că ajutorul acordat Moldovei e mai degrabă o chestiune de bunăvoință din partea Executivului de la București și nu un efort hotărîtor pentru soarta Moldovei;

3. Asistăm și la mania grandorii, dar și la cea a persecuției? În mod evident, ambele manii se regăsesc: pentru mania grandorii, recitiți punctele 1 și 2 de mai sus; pentru mania persecuției, iată pasajul relevant: “singura problemă a țării este obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carieră inventând și imaginând fapte și situații neadevărate din urmă cu 10 ani)! :)”.

Dar eu nu sînt psihiatru, așa că nu o să spun că Victor Viorel Ponta, autorul citatului interpretat prin prisma paranoiei, este paranoic. Dar pot spune, ca cetățean al patriei, că Victor Viorel este pontanoic. Ce este pontanoicul? Pontanoicul este un paranoic care, printr-un joc politic nefericit, a ajuns premier al României în mai 2012 și a transformat țara în publicul captiv al delirului său cronic. Pontanoicul este cel mai periculos paranoic pentru că are la îndemînă mijloacele nu doar să fugă de tratament, ci și să ne abuzeze constant. Pontanoicul nu mai este de mult doar un pacient, el a devenit un infractor politico-psihiatric și noi sîntem victimele lui.

P.S. Am toată compasiunea pentru pacienții spitalelor de psihiatrie. Spre deosebire de mulți dintre cei care citesc acest text, am avut mai multe ocazii să vizitez astfel de stabilimente ale disperării, în care am văzut oameni distruși de boli psihice, oameni care și-au ruinat viețile și familiile. Acei pacienți, însă, mai aveau o șansă: beneficiau de tratament medical de specialitate. Pontanoia, însă, pare fără leac.

sursa: prisacariu.ro

7 COMENTARII

  1. Domnule Prisecaru sunteți foarte la obiect, discursul Dvs.este pe deasupra și bine articulat logic.Mulțumesc pentru un comentariu a unui om care dă dovadă de mult discernământ, care cam lipsește din păcate la pături largi ale populației unele vizibile și pe NET.

  4. Asta e diliu rau. Cred ca trebuie dus direct la balamuc, el cu toata clica borfasa.

  5. Originalitatea loveste din nou tarisoara noastra. Dupa un premier sinucigas ratat si condamnat penal, acum avem un premier bolnav mintal in pragul puscariei. Oare pentru „martea neagra” ce pedeapsa ar merita Ponta – o celula captusita la Marcuta plus tratament sau vre-o opt ani plus wc turcesc la Jilava ?

  6. Cea mai buna caracterizare a acestui avorton – despre ponta e vorba- a facut-o seniorul/ istoricul Neagu Djuvara in direct la emisiunea Jocuri de Putere a lui Rares Bogdan:
    „…nu pot sa-l sufar pe acest individ! (PONTA)… seamana cu un TATAR SCOPIT!” (adica cu un tatar castrat/ juganit!) Daca un roman patriot precum domnul Djuvara, la 99 de ani ai domniei sale, face o atare afirmatie in direct si publica, ce alta caracterizare mai e necesara….Auzi: TATAR CASTRAT!

Comentariile sunt închise.