Mi se pare salutara interventia premierului Ponta care a domolit elanul unei noi modificari a Legii Educatiei. Deja parinti, profesori, sindicate si politicieni intrasera in fibrilatii dupa lansarea in dezbatere publica a proiectului care urma sa devina lege aplicabila din 2016 desi, culmea, nu era sustinut in totalitate nici macar de Ministerul Educatiei.
Mai ales ca proiectul nu aducea doar mici ajustari, al caror efect nici el nu ar trebui neglijat, pentru ca diavolul se simte excelent in detalii. Era vorba despre chestiuni importante, de exemplu despre retransformarea clasei pregatitoare in grupa pregatitoare, cu impact logistic major si la nivelul scolilor si la nivelul gradinitelor, sau despre despre revenirea la examenul de admitere in liceu.
Premierul are dreptate cand spune ca nu e de acord cu nicio schimbare pana cand „nu sta toata lumea la masa, pana nu o gandim pe termen lung, pana nu o facem ca-n Europa sau America, mai bine zis. Ca iar o luam de la capat cu schimbari si innebunim pe toata lumea. Sa masurati de o mie de ori, discutati cu toata lumea, trebuie facute grupuri de lucru, nu va grabeste nimeni, dar trebuie sa dati un mesaj de stabilitate si seriozitate”.
Si adevarul e ca nu stiu sa fi fost multe domenii la fel de traumatizante ca educatia de experiente succedate cu o viteza ametitoare la nivel organizatoric, care au innebunit, da, si profesorii, si elevii, si parintii. O instabilitate organizatorica dublata insa de o stabilitate la fel de innebunitoare a programelor scolare care, nici macar in 25 de ani, nu au fost aduse la nivelul societatii contemporane. In timp ce le schimbam de la an la an tipul de examinare, obligam copiii sa invete aceeasi teorie seaca si neinteresanta, neconexata cu practica si de care in viata reala au nevoie in foarte mica masura.
Fac parte dintre cei care cred ca Legea educatiei nationale a fost una buna, o reala reforma a sistemului, pe care insa PSD a inceput sa o ciopartasca imediat ce a ajuns la putere. Sigur ca pot exista ajustari bine venite, dar ele trebuie foarte bine gandite si masurate, nu trantite de azi pe maine pentru ca asa i se pare la un moment unuia sau altuia ca trebuie facut sau pentru ca asa dicteaza la un moment dat interesul unuia sau al altuia.
De aceea cred ca prioritatea educatiei nici nu este o noua lege, ci zona programelor scolare, care sa le sondeze copiilor aptitudinile reale, sa ii incurajeze in directia lor, sa le creeze competente pentru viata reala, zona infrastucturii scolare cronic deficitara si a salarizarii profesorilor care face din invatamant un domeniu din ce in ce mai sarac in reala competenta si vocatie. Iar acestea presupun atat viziune cat si alocari serioase de fonduri, cele 6 procente din PIB pe care legea le prevede, toate lumea le promite, dar nimeni nu le-a dat pana acum.
Revenind la dl Ponta, cum spuneam, nu pot decat sa ma bucur de acest acces de realism si sper sa-l tina. Pentru ca de exact acest realism nu mi se pare ca a dat dovada pana acum. Daca proceda la fel in privinta impozitului pe bacsis, de exemplu, nu ajungeam in situatia tragicomica de acum, cu o reglementare despre care insusi ministrul Finantelor spune ca nu e aplicabila pentru ca nu acopera toate aspectele vietii reale, a carei abrogare a fost anuntata, dar care este totusi in vigoare.
Daca dl Ponta ar fi procedat asa si pana acum nu ar fi emis un proiect de Cod fiscal care odata ajuns in dezbaterea Parlamentului este cioplit temeinic pentru a fi facut fezabil. Asta ca sa nu ma duc si mai in urma sa ma gandesc la proiectul Rosia Montana semnat de premierul Ponta si respins de deputatul Ponta. Si exemple ar mai fi.
Da, una dintre marile probleme ale Romaniei este acest heirupism legislativ, in care mai intai taiem si apoi masuram, in care tot timpul simtim nevoia sa ajustam din mers, bine sau rau, fara studii de impact, fara evaluari temeinice, pe principiul ca ne-om descurca noi cumva.
As vrea sa cred ca dl Ponta a inteles macar dupa trei ani de mandat importanta chibzuielii, insa pana la alte dovezi am mari temeri ca prudenta in privinta modificarii Legii educatiei nationale sa nu fie consecinta confruntarii acerbe intre grupuri cu interese contrare care fiecare vrea altceva de la acest domeniu, fiecare vrea cate o halca croita dupa pofta lui si care trebuie armonizate cumva, fara cine stie ce legatura cu interesul elevului si al societatii romanesti.
sursa: ziare.com
Comentariile sunt închise.