AUDIOVIZUAL >>

Şi dacă n-ar mai exista deloc presă liberă


Publicat: 6 Ian 2017, 8:36 Actualizat: acum 1 lună comentarii

  

cenzura

În urmă cu două zile a izbucnit un nou scandal. Ramona Ursu, o binecunoscută junalistă a ziarului Adevărul, şi-a dat demisia acuzând ingerinţa patronatului în editorial. Adevărul este cunoscut în aşa zisă piaţă media drept un ziar quality. Unul dintre argumente este că Pleşu scrie acolo. Sigur, fără a dori să critic, un om de cultură genial ca Pleşu poate avea tabieturile sale de care îi este greu să se desprindă.

În ultimul an a fost un adevărat exod al ziariştilor combatanţi ai puterii către locuri mai puţin sulfuroase. Vorbesc aici despre Mircea Marian, Sabin Orcan, Mihai Duţă, Grigore Cartianu şi mulţi alţii. Toţi, asemeni Ramonei Ursu, şi-au părăsit ziarele unde au scris ani îndelungaţi. Oare de ce?

Dacă facem o radiografie a televiziunilor care livrează informaţii nici aici nu stăm mai bine: Realitatea, cu vârful de lance Rareş Bogdan, este în insolvenţă de câţiva ani. România TV, deţinută de fugarul Ghiţă, este, potrivit Elenei Udrea, jucăria SRI. Antena 3, cel mai nociv post de televiziune, are patronul în puşcărie. B1 nu este nici cal, nici măgar: joacă, aşa cum ne-a demonstrat în ultimii ani, la două capete. TVR este în faliment iar dacă Dragnea îşi va impune punctul de vedere, fără banii din abonamente, va deveni oficial aservită politic. PRO TV, aşa cum ne-a obişnuit, nu se implică în politică.

Înainte de Anul Nou, Radu Moraru v-a propus un exerciţiu de libertate. Sunteţi milioane care se uită la NAŞUL TV, o televiziune care a demonstrat în anii care s-au scurs că nu este obedientă şi nici nu poate fi cenzurată, indiferent de presiunile puterii. O televiziune în care se exprimă neîngrădit oameni liberi, un loc în care puteţi afla adevărul gol-goluţ. Dacă ar fi să dau doar doar două exemple m-aş opri la cele de sfârşit de an: victoria incontestabilă a lui Donald Trump în Statele Unite şi demontarea campaniei criminale îndreptată împotriva doctorului Burnei.

Ce le propunea Radu fanilor şi telespectatorilor în acel exerciţiu: să plătească un abonament de 10 lei pe an. O fi mult, o fi puţin? Ca societate, ne-am obişnuit să luăm totul pe gratis. Sigur cu toţii privim programe la tv, dar câţi dintre voi ştiţi că PRO TV sau Antenele primesc bani mulţi de la cablişti ca să le puteţi vedea. Plătiţi abonamente la radio şi tv, mulţi dintre voi degeaba. Dacă vă doriţi o revistă, daţi 10 lei ca s-o cumpăraţi. Dacă doriţi adevărul sunteţi dispuşi să plătiţi?

10 lei înseamnă mai puţin decât un pachet de ţigări într-o ţară prizonieră îngropată în minciună. Ce preţ are adevărul şi câţi sunteţi dispuşi să plătiţi pentru el? Şi câţi dintre voi conştientizează ce s-ar întâmpla dacă n-ar mai exista presă liberă.

Dovediţi că sunteţi alături de noi şi cu fapta, nu doar cu vorba. Bunicii şi străbunicii au dat 1 leu pentru Ateneu. Unii dintre voi au donat pentru Cuminţenia pământului. NAŞUL TV este un simbol al libertăţii. O susţine cineva?




  

 

Comentariile sunt închise.