Domnule Moraru,

As putea sa va tutuiesc, adresindu-ma cu Nasule, dar dialogul nostru ar cadea in derizoriu, fiindca atunci cind esti la per tu cu cineva ai impresia ca ai cistigat niste drepturi pe care de fapt nu le ai.

Am vazut insistenta campaniei de a stringe 1 milion de donatii mici de 10 lei. Ba mai si vreti sa o coboriti apoi si sa fie anuala.
Spuneti, si eu va cred, ca doriti sa fie o contrapondere politicienilor. Pentru asta va fi nevoie de a deveni partid politic si de a candida. Atunci, in opinia mea, devine o forta. Altfel…
Sa fiu bineinteles, cred ca initiativa este extraordinara, sa reusiti sa adunati pe o platfoma minimala comuna niste mii de romani. Daca au iesit din casa pentru o donatie de 10 lei, vor iesi si pentru altceva.
In 1990 trei candidati au fost importanti, iar cel mai valoros a iesit al treilea. Neinformare, era o singura televiziune zisa libera, Romania libera nu ajungea la sate.
In 1992 cam acelasi scenariu, un pic modificat si imbunatatit, dar tot fara informare.
In 1996 dezamagirea crunta a noastra a tuturor, un Emil slab, inconjurat de o Conventie sfarimata intre orgolii, si cu multi „acoperiti”: Ciorbea, Crinut…
In 2000 prima lovitura a PDSR – aranjarea ca in finala sa ajunga singurul candidat ce putea fi batut de Ilici.
In 2004 tot ai lor, ca si ulterior, iar in 2014 ne-am trezit cu „Ficusul”.
Incet, incet, o parte din romani s-au desteptat. In etape, dar au facut-o. Si ce-au facut? Si-au luat valea. Cei mai destepti au plecat dupa mineriada din iunie, apoi incet, incet si altii i-au urmat. Stiu povesti fascinante despre greutatile celor ajunsi in vest si carora li s-a refuzat azilul politic, dupa 93, 94, sau ajunsi ilegal, fara sa stie limba locului ci o spoiala de frangleza si fraza: I’M LOOKING FOR A JOB. Cei ca mine, plecati legal sau cu loteria vizelor, cei din Europa dupa 2007 facem parte poate din cei comozi sau care am cautat ceva siguranta pentru familie. (Procesul de emigrare costa, cel putin cel din Canada il stiu bine.Iar pretul este urias raportat la salariile din Romania, dar odata ajuns aici ai aceleasi drepturi – teoretic- ca toti ceilalti, mai putin cel de vot.)
Dar incet, incet, ne-am adunat ceva milioane.
Toti cunoscutii mei cind au auzit ca e vorba de ridicarea vizelor canadiene au fost impotriva. Toti cei care dorisera sa aduca rude in vizita o facusera fara probleme. Romanii au bun renume in Canada si SUA. (Sigur, au fost si scandaluri cu romani, ba furturi de carduri, ba retele de prostitutie, ba smecherii cu casele, dar putine si n-au afectat bunul nume.) Dar sa speram ca nu va fi nimic rau.
Ce am vrut sa va spun cu enumerarea de mai sus? Ca de fapt n-am fost niciodata in postura sa alegem intre bun si mai bun, ci mereu intre 2 rele. (In 2009 un amic din Romania imi spunea ca l-a votat pe Basescu fiindca a avut impresia ca haita din spatele lui e mai mica decit cea din spatele lui Geoana).
Generatia ce a fost in plina putere creatoare dupa 1990 este generatia ce a distrus Romania, a pus-o pe butuci. Ce s-a intimplat? Cind cu desfiintarea CAP-urilor au demolat cladirile, au luat fiecare 15 caramizi si 10 tigle. Au luat din cimp tevile de irigatii. Acesta a fost inceputul. Acum, daca in fabrica Pionierul a fost clubul Colectiv, la Semanatoarea e un nou cartier cu blocuri si birouri, iar IMGB nu stiu daca mai exista. In locul Tractorului din Brasov ce e? Dar la Autocamioane? Dar mai la sud, la fabrica de sticla de la Azuga, unde nu faceau numai sticle si borcane, ci si arta, (vaze tip Galle). Si lista poate continua insirind localitati si orase, si obiective. In Romania nu se mai stie construi, ci darima. Nu, nu sunt fanul economiei socialiste, nici, al comunismului, dar daca s-a darimat ceva nu s-a pus nimic in loc. Si nu ca nu s-ar fi putut sau n-ar fi fost cine, ci fiindca nu am fost lasati.
Incerc sa-mi inchipui o tara cu mici ateliere si fabricute rasarite peste tot in zonele industriale, cu oameni ce ar fi cistigat niste salarii decente, cu posibilitati sa calatoreasca si sa vada lumea. Pe linga Dacia o multitudine de furnizori: unul clanta, altul suruburi pentru roti, altul capacele pentru roti, altul chederele pentru geamuri… Fiecare cu 10-15-20 de angajati.
Daca proiectul cu livezile va functiona (acele livezi vor incepe sa apara, si sa produca fructele), vor apare repejor si fabricile mici de gemuri, de compoturi, de fructe uscate. Si eu sper din toata inima ca va functiona. Vad cu ochii mintii cum oamenii incep sa planteze pomii si arbustii, ca incep sa citeasca despre cum se taie, cum si cind se stropeste.
Stiu, mi-ati spus de nenumarate ori, sunteti putini si fara tehnica deosebita, dar cred cu tarie ca emisiuni cu filmari in aceste livezi in diferitele lor stadii ar valora imens ca motivatie si pentru altii.
Imi repet intrebarea pusa de mai multe ori: Ce face Fabrica de brinzeturi Bradet? Produce, s-a remontat?
M-am bucurat mult vazind acea lansare de carte. La mai multe!
Da, e important sprijinul celor din afara, fiindca noi am invatat sa gindim cu propriul creier si, vorba lui Marius Mistretu (blogul Marius delaepicentru), un roman circiumar la Hirosima, noi numai avem nici un coi in gaj la stapinire.
Celor mai multi ramasi in Romania le e frica sa fie liberi. Libertatea este ceva pentru care te lupti in fiecare zi, iei decizii si-ti asumi raspunderea acestor decizii, ceea ce nu este usor. Eu am facut sau n-am facut asta, eu am ales asa. Iar alegerea nu este usoara. Intr-o lume libera ai nenumarate variante. (O mica istorie personala de alegere. A trebuit sa schimb frigiderul si aragazul. Mi-a luat peste o saptamina, vizite in vreo 6-7 magazine, vazind zeci si zeci de modele, cu usa pe stinga sau pe dreapta, cu congelator sus sau jos, alb maron negru sau metalic, de diverse dimensiuni, cu o plaja mare de preturi, cu finantare in magazin sau la banca, cu livrare sau fara, cu recuperarea celui vechi sau nu). Pus in fata acestei plaje de alegeri te apuca durerea de cap. AI nevoie de pauza, cafea si mite limpede sa alegi.) In Romania mai este mult de mers, iar teama de necunoscut, de libertate este inca majoritara.
Mai ales ca statul este represiv, iar greseala este sanctionata disproportionat. Ma refer la greseala normala, venita din necunoasterea noianului de legi si OUG, pentru ca omul normal, obisnuit este legist. Nu este hot prin definitie. Politicienii hoti si penali va considera asa, fiindca va cred dupa chipul si asemanarea lor.
Pentru libertate este nevoie de educatie. Multe, multa educatie, enorm de multa munca de lamurire, de explicare.
Asa cum v-am mai spus, vine. Incet, dar vine.
Eu cred in efortul fata in fata sau in e-mailuri personale. La fiecare alegere trimit celor ce ii cunosc cite un mail personalizat sa iasa la vot, sa nu stea in casa. Nu vreau sa la influentez decizia, mereu le spun ca alegerea le apartine, dar trebuie sa faca acest mic efort o data la 4 ani. Si apoi sa traiasca cu alegerea facuta. Sa urmareasca ceaa ce fac alesii si sa le scrie. Ce rezultate am? Nule. Stiu ca ultima oara cind am vazut o parte din ei am spus ca politica nu discutam decit cu buletinele pe masa, sa le vad abtibildul de votat, eu punind pe masa pasaportul. Am trecut sa vorbim de masini, femei si excursii. Au fost apoi la alegerile locale si la cele generale? Nu mai stiu, dar eu stiu ca le-am mai spus o data ca daca nu ies din casa, vocea lor nu e auzita.
Stiu ca am scris citorva ca e cazul sa lase deoparte ceea ce fac si sa candideze la posturi de consilieri. AM sugerat asta demult, le-am explicat ca daca stiu ca garbage in garbage out, e nevoie ca inputul sa fie bun si atunci exista sanse mari ca out-ul sa nu fie garbage. Stiu ca exista piedici, dar cei carora m-am adresat sunt oameni destupati, care pot citi legi si respecta termene. Si e vorba de localitati mici, unde fiecare stie pe fiecare. Acolo se poate face ceva. Pot incerca. Daca intra, poate ca nu pot face enorm, dar pot informa oamenii corect de ce se intimpla in interior. Cu o informare corecta, obiectiva si ritmica, dta urmatoare rezultatele vor fi mai bune.

Da, lozinca ficusului e buna:
Pas cu pas.

Cu scuzele pentru mesajul lung,
Dorindu-va mult succes si sa atingeti prima suta de mii de donatii,
Stelian Cristea
Canada