Un urias cu suflet de copil, un copil in trupul unui barbat puternic. Mereu tinar, mereu vesel, cu usa deschisa tot timpul pentru oamenii cu pofta de viata. A trait mai mult, mult mai mult si mai intens decit noi ceilalti dar a plecat atit de devreme. Era de virsta mea… Ii spuneam Nicu Termopan, prietenii stiu de ce.
Rar am vazut pe cineva stringind moartea in brate asa cum a facut-o el, ca intr-un tangou negru din care trageam cu totii speranta ca la final o va inclina la podea ca apoi sa ridem impreuna pina la sfirsitul vietilor noastre. Am crezut Nicule si uite ca n-a fost asa… M-am rugat si m-am gindit ca minunile sint pentru oameni buni ca tine. Sint prea mic ca sa inteleg de ce asa…
Iarta-ma ca sint prea slab ca sa te vad plecind, mi-e frica sa ma uit la tine ca nu cumva sa-ti surprind spaima ca il lasi pe Matei atit de singur. Dragul meu, mergi linistit si vezi ce lucrari au ingerii, pune-le termopane pina cind venim si noi, iar de Matei voi incerca sa ma apropii cit de mult ma va lasa…ca sa-i spun ca rar am intilnit un barbat atit de bun si un tata ca tine.
Nicusoare, tare dor o sa ne fie de tine…
Radu
