Sova si Tariceanu sunt vedetele Parlamentului de astazi si in jurul lor se poarta ultima mare batalie pentru democratie. Cam asta ar fi ideea care se desprinde din discursul majoritatii care sustine Guvernul Ponta.
Nu mai exista jumatati de masura, s-a renuntat demult si la politeturile corecte politic, iar razboinicii care au ramas pe campul de lupta se prezinta drept ultimii aparatori ai democratiei niciodata implinite, dar mereu pierdute.
Lui Victor Ponta nu-i mai pasa nici de forma, nici de continut, probabil si-o fi pierdut rabdarea, pentru ca, daca initial numea condamnarea lui Liviu Dragnea de catre justitie una simbolica, acum o ii spune mai clar „o nedreptate” si, in consecinta, ne-a anuntat ca partenerul sau de arme va ramane „coordonatorul” programului national 2016-2020 al partidului. Un ultim gest de dreptate politica.
In Parlament lucrurile sunt, insa, ceva mai complicate si finalul pare deschis oricarui rezultat.
Dan Sova, celalalt prieten si partener al lui Victor Ponta, nu pare dispus sa sufere deloc prin celulele „beciului domnesc”. In consecinta, vedem cum majoritatea parlamentara pesedista in frunte cu Calin Popescu Tariceanu a primit ordin pe unitate sa lupte pentru libertatea colegului pana la ultima procedura. Zis si facut.
Ceea ce se intampla in cazul lui Dan Sova in Parlament ingheata mintea oricarui cetatean onest care se arata dispus sa inteleaga speta senatorului.
Plimbata ca sfintele moaste intre Comisia Juridica si Biroul Permanent al Senatului, cererea DNA de incuviintare a arestarii senatorului Sova nu si-a gasit inca rezolvarea, desi Curtea Constitutionala a decis ca hotararea Senatului asupra votului dat in cazul Sova e neconstitutionala.
Argumentele si explicatiile oferite de Calin Popescu Tariceanu nu mi se par mai putin penibile decat traiectoria fostului premier al Romaniei.
Pana la urma, nu trebuie sa fii doctor in drept ca sa intelegi ca in cazul Sova e ceva atat de putred ca mirosul a ajuns pana la fundatia Catedralei Mantuirii Neamului din vecinatatea Parlamentului.
Pentru a subsuma cazul lui Sova in ansamblul luptei pentru democratie si pentru ca totul sa para mai real decat realitatea care ne inconjoara, Calin Popescu Tariceanu, transformat in opinia mea in unealta lui Ponta, a preluat drama reala din cazul Marianei Rarinca, femeia care a stat in arest sase luni in urma unei plangeri penale venita din partea sefei Inalte Curti – Livia Stanciu, pentru ca in final sa fie achitata, de care s-a agatat si s-a lipit cu toata fiinta si forta de care e capabil un politician gata sa imbratiseze orice pentru a supravietui in prim plan.
Drama din cazul Marianei Rarinca e reala, la fel cum pare si nedreptatea careia i-a fost victima. Devenind aparatorul ei peste noapte, abia dupa ce cazul a fost mediatizat, Tariceanu cere acum demisiile sefelor DNA si ICCJ ca si cum ar fi luptat pentru drepturile fundamentale ale acestui cetatean din prima clipa.
Dar oricat vrea domnul Calin Popescu Tariceanu sa intruchipeze rolul de aparator al nedreptatilor si stavila in calea exceselor procurorilor, e greu sa fie credibil cand isi pune intregul discurs in apararea unei spete precum cea reprezentata de Dan Sova.
Da, exista excese din partea procurorilor, cred ca Livia Stanciu a inregistrat derapaje vizibile si nepermise din functia pe care o acupa, asa cum si Laura Codruta Kovesi are inca si mai multe intrebari la care trebuie sa raspunda.
Dar toate astea nu pot fi folosite ca argumente in construirea unui zid si mai gros in jurul lui Dan Sova. Pentru ca singurul efect obtinut astfel e ca, in loc de prezumtia de nevinovatie, in cazul Sova sa functioneze tot mai bine suspiciunea rezonabila ca acuzatiile procurorilor sunt intemeiate, iar pentru asta ar trebui sa raspunda in justitie.
sursa: ziare.com
