mihaela ciovicaA trecut doar o zi de cand am ajuns ,,acasa” la Montreal. Ca de fiecare data cand revin de la Sibiu, ma intreb unde mi-e casa.Cand locuiesti in doua locuri,te intrebi unde esti acasa.Cand familia ti-e despartita de ocean, te intrebi unde e acasa. De multe ori am incercat sa tai cordonul ombilical care ma leaga de Sibiu, dar el se incapataneaza sa reziste, sa fie elastic si sa ma tranteasca cu forta inapoi.

M-am alimentat zi de zi cu otrava raului legat de Romania, crezand in acest fel ca ma voi elibera si voi trai scapata de dor ,de nelinistea ca nu sunt unde ar trebui sa fiu.Am avut zile pline ,frumoase si fericite in Montreal in care nu m-am gandit nici o clipa ce e dincolo de ocean, insa noaptea visele isi faceau treaba si zburam deasupra Vaii Hartibaciului ca sa-mi aduca aminte de unde am plecat.

Ma trezesc dimineata urecheata fiindca am vrut sa uit. Asa ca o iau iarasi de la capat si traiesc in Montreal cu gandul la clipa in care voi ateriza pe aeroportul din Sibiu, unde sef la security e un var de al meu si unde o vecina care lucreaza si ea acolo imi spun ,,Bine ai venit acasa!”Caut emotionata si obosita dupa un drum de cosmar privirile alor mei pe aeroport si ii gasesc de fiecare data…sunt acolo pentru mine!Dorm cateva ore si ma trezesc mai vie ca niciodata fiindca incep sa-mi simt respiratia:sunt in sfarsit acasa!

Ma plimb pe stradutele Sibiului si recunosc fiecare piatra de parca eu as fi as sculptat-o cu sufletul si as fi asezat-o acolo cu grija vesniciei..Ador mirosul zidurilor mucegaite de vreme si pietele care pulseaza prin mine o istorie pe care o cunosc atat de bine fiindca e zidita in fiecare celula a fiintei mele.Sunt parte din caldaram si parte din macii si buruienile care insotesc drumurile Sibiului.Cei dragi ai mei sunt o parte in morminte si ma asteapta rabdatori sa le aduc lumina printr-o rugaciune si o lumanare asezata cu iubire vesnica la capataiul lor.Cei vii ai mei imi daruiesc iubire neconditionata,protectoare si fara limite pe care o simt in ventriculele inimii ,aproape fizic…

Imi aduc aminte de prima vizita in Sibiu cand am revenit cu Victor, copilul meu .La plecare a inceput sa planga,avea sase ani si ma intreba disperat:,,Cine v-a dat pe voi afara din Romania?Spune-i lui tati sa aduca masina si calculatorul,avem tot ce ne trebuie aici,eu nu vreau sa plec!”Asa a plans pana la Munchen,nu stiam cum sa-l consolez fiindca nu aveam nici un raspuns…asa ca, imi innecam lacrimile,imi inghiteam nodul din gat si-mi promiteam ca intr-o zi ne vom intoarce…

 

sursa: voceadiasporei.ro

12 COMENTARII

  1. Cât de bine te înțeleg! Sibiul este intr-adevăr un paradis, un loc in care merita sa trăiești! De asta eu fac tot posibilul sa ma mut acolo.

  2. Va felicit doamna, ati a vut curajul sa va deschideti sufletul fara sa va pese cat de eterogena e multimea cititorilor , romani sau de alta natie. Nu e posibil sa inteleaga toti , motivele fiind diverse. Eu va inteleg. Am toata stima si admiratia fata de cei care plecati din tara s-au realizat acolo departe, sunt apreciati si fac cinste tarii care nu a facut nimic din ce ar fi trebuit sa faca pentru a-i retine acasa.

  3. Dincolo de sentimentele exprimate , doamna, as vrea sa va spun ca sunt muuuulti ca dumneavoastra! stiti la ce ma refer? la cei care se alimenteaza cu otrava si defaimeaza pe cei care nu fac asta! E plina diaspora cu asemenea exemplare, misuna peste tot acesti sub-oameni! Ma bucur ca v-ati trezit, desi as inclina sa pun pe seama unui motiv egoist. Dar e bine. As vrea doar sa propun celor ce nu se mai simt romani sa … dispara! da, sa dispara de la evenimntele romanesti, de la alegerile romanesti, concerte, sa nu mai comunice cu alti romani ca nu au de ce! Pur si simplu sa ii lase in pace pe cei care simt romaneste, isi iubesc tara si limba, asa cum sunt ele sau poate tocmai de aceea…

    • In momentul in care NU inteleg ca fara Romania acesti LUMPENI din diaspora – „multi da’ culti” – NU ar fi existat, nu ai ce sa vorbesti cu ei! Au impresia ca l-au prins pe Dumnezeu de un picior!; dar vai! piciorul este a lui Lucifer! Occidentul se departeaza in fiecare secunda de dumnezeire, pe cind tara noastra INCA NU!

      Mi-e sila de acesti indivizi fara de niciun Dumnezeu; si sunt „culti!, da’ multi!” din nefericire….BLEAH!

    • Eu personal nu am denigrat niciodata , dar niciodata Romania. Insa pe politicieni si sistemul corupt, si criminalitatea, din plin. „Romania’a fost mereu pt mine mirajul, misterul, ultima motivatie in momentul in care nu mai puteam alerga cei 100 de metri ramasi dupa kilometrii intregi, mama ramasa orfana de copiii ei, bolnava, jefuita, dar totusi linistita, frumoasa, atragatoare, zambind ca o Gioconda. Zambetul ei misterios imi dadea sentimentul ca ea stie, ca era pregatita pt aceste vremuri, ca o profetie care trebuia implinita, insa de asemenea stie ca acestea vor trece ca apele involburate primavara, iar florile de cires vor ninge peste ea in curand.
      Fiind probabil o fire mai romantica, mi-am lasat inima sa simta Romania, mi-am pus un val peste ochi in timpul vizitelor din tara. M-ar fi durut prea mult sa ma fi cufundat in realitatile zilnice….diferenta de mentalitate, infrastructura, cultura, sunt imense fata de tara in care traiesc acum, si unde ma simt acasa, unde m-am intors dupa ce re-emigrasem in alta tara. Cu ratiunea am ales olanda, insa inima mea bate cu si pentru Romania. Romania e taramul promis si sunt absolut sigura ca in curand isi va lua zborul.
      Ii pot intelege insa si pe cei care nu s-au putut degaja de realitatile zilnice, care s-au lovit din plin de faptul ca sunt romanii in tarile in care au emigrat, care nu si-au putut gasi un loc de munca stabil, care nu au putut sa inchrieze o casa, sau care nu au fost primiti intr-un hotel pe motiv ca sunt romanii. Au nevoie de timp sa digereze otrava, s-o elimine, si sa lase Romania sa se exprime in ei. Nu-i alungati, nu-i ostracizati, ei au nevoie de noi pt a se regasi, pt a se intari si pt a ni se alatura in acest drum spre Mecca

  4. Eu in a treia vizita in Romania am calatorit din intimplare pe la Brasov si apoi spre Iasi trecand pe la Oituz si Marasesti. Am ajuns inapoi in California si am fost bucuros DAR un simtamant de nedescris a inceput in lunile si anii de atunci incoace sa ma traga spre Romania. Eu zic ca e pamantul stramosilor mei. Nu prea pot descrie dar e o atractie magnetica, o atractie pe care doar eu si multi altii departe de casa o simtim. Am incercat sa o explic multora, doar sa fiu luat peste picior. E OK pentru ca pentru mine este un lucru care imi aduce placere ori de cite ori doresc inchizand ochii si plutind peste muntii si vaile si meleagurile iubite ale neamului meu.

    • Nici sa nu-ti pese de acei maimutoi care te-au luat peste picior! Ei sunt nimic, asta aleg sa fie, oameni vizi, fara continut, mancatori de gratar si bautori de bere.

      • Ai completa dreptate si ei sunt si peste ocean cit si pretutindeni de toate natiile. Culmea ca vorbeam cu cineva ieri chiar de acest lucru. Oameni fara coloana vertebrala, dezradacinati de ceace este important in viata si care sunt ca frunzele duse de vant fara a acea o cale in viata. E ok sa umblii si e ok uneori sa te lasi dus de soarta dar totusi stii cine esti, de unde provii si ce doresti in viata. Eu ma lupt pentru dreptatea Romanilor si Romaniei pentru ca pe linga lovirea loteriei di bunastarea si sanatatea familiei si prietenilor, bunastarea Romaniei este lucrul care ma preocupa cel mai mult. Si imi doresc ca in Ro sa avem justitie si legi si dreptate si un politic performant dar asta nu se intimpla fara ca noi de aici si voi de acolo sa punem mana si sa luptam pentru aceste lucruri. Noi avem armele in mana dar nu le folosim ca am devenit sictiriti si astfel diavolul prin acesti hoti finctioneaza 24×7. Cineva zicea ca raul nu poate izbindi decit cind oameni buni nu fac nimic! Scuza ca nu se intimpla nimic cind punem mana nu e o scuza palpabila.

        • Nu se intampla prima data, nu se intampla a doua oara, poate si a treia oara… Dar pana la urma se intampla ceva daca punem mana si insistam pana obtinem rezultate. Unii abandoneaza din prima incercare. Altii, psihologic invinsi, nici nu mai incearca… In natura apa e un mare profesor. Incearca, o zi, doua, o mie de ani si tot ajunge de isi croieste drum si prin granit…

  5. Cautam colaboratori pentru publicare
    anunturi.
    Se lucreaza comod de acasa.
    Cerinte:
    – cunostinte minime PC ;
    – necesar calculator;
    – conexiune internet;
    – rabdare;
    – seriozitate.
    Nu este necesara experienta.
    Instruire gratuita oferita sub forma unor lectii prin mail.
    Veti trece mai intai prin instruire, apoi care doriti, o sa incepeti sa
    lucrati.
    Program part-time.
    Cereti detalii DOAR la adresa : [email protected]
    Oferim si solicitam seriozitate!

    • „Cautam colaboratori pentru publicare…”

      Si cind ii cautati, ii „cautati” peste TOT? LOL!

Comentariile sunt închise.