Sturzu-Voicu-883x666

Mihai Sturzu, deputat PSD, s-a repezit să sară în apărarea principalului personaj responsabil de haosul privind planorul dispărut – Stelian Cojocaru, șeful Aeroclubului Brașov. Sturzu, care a primit brevet de pilot în condiții numai de el știute (întrebare – câte ore de zbor a plătit și ce legătură are brevetul său cu numele Stelian Cojocaru?), s-a antepronunțat înaintea organelor de anchetă. Iată ce a declarat deputatul PSD la Antena 3:

”Eu nu vreau să găsim vinovați oameni care chiar muncesc. Comandantul Aeroclubului de la Brașov, Stelian Cojocaru, este cel mai experimentat om de acolo. L-a remorcat pe domnul Crăciun, apoi a venit la București. Ca om căruia îi pasă de ai lui s-a interesat de pilotul de planor, a simțit seara nevoie să verifice dacă a aterizat sau nu. S-a dus apoi repede la Minister, a alertat pe toată lumea și de acolo la cinci dimineața a plecat la Ghimbav, iar la 6 s-a urcat în avion să-l caute, a zburat șase-opt ore ca să-l caute.”

Mihai Sturzu, un puștan al politicii e mic copil atunci când vine vorba de mafia din aviație; e până la urmă o ”victimă” nevinovată a șmecherilor cu ștate vechi în domeniu. El a fost ademenit spre aviația sportivă de șacalii care astăzi fac legea în zborul banului public către buzunare numai de ei știute. Rețeta a fost simplă: rechinii avioanelor sportive au invitat tot felul de vedete (din muzică, presă, sport, politică) la zboruri cu aeroplanele, sensibilizându-i în felul acesta să devină aproapiați ai…sistemului. Există informațiii potrivit cărora unele VIP-uri au primit dreptul de a zbura fără să plătească nimic sau achitând sume derizorii, dar asta trebuie să  facă obiectul unor anchete oficiale, care, din cauze suspecte, întârzie de ani și ani. Ca atare, dacă Sturzu se simte dator șefului Aeroclubului Brașov, pe cine mai miră atunci rolul său de avocat al lui Cojocaru înainte de Parchetul sau corpul de control al Ministerului Transporturilor să se pronunțe?

Dar Sturzu e prea mic în povestea asta. Și nici alde Cojocaru nu e prea mare. Ditamai greucenii trebuie căutați la vârful instituțiilor care dirijează destinele aviației. Iar cel mai greu dintre toți este nimeni altul decât Constantin Voicu, actual consilier al ministrului Transporturilor.

Voicu este considerat un fel de Al Capone al aviației. Unii i-au spus și ”Varanul Aviației”, pentru felul în care a căzut mereu în picioare, în ciuda afacerilor pe care le-a girat, soldate cu pierderi de vieți omenești și de bani publici. Cel mai tragic exemplu este accidentul din Apuseni, în care Voicu – pe atunci șeful Direcției Aero-Navale din Ministerul Transporturilor (cu responsabilitate directă în organizarea celului de criză) – nu a mișcat un deget, nu a tras un semnal de alarmă, nu a făcut joncțiunea cu Raed Arafat, nimic, nimic. Aura Ion a murit cu zile, în timp ce omul își vedea de ale sale. Și era doar ultimul act din seria neagră patronată de el…

„În decembrie 1989, Voicu se instaleaza director de zbor la Aeroclubul Central Român, azi Aeroclubul României (AR), ocupând această funcţie până în 1994, an în care, datorită rezultatelor de excepţie, 11 catastrofe cu 14 morti în patru ani, este promovat director general al Aeroclubului României. În perioada 1994-2001, domnul Voicu continuă seria reuşitelor, înregistrând şase catastrofe, cu nouă morti. Deci un record absolut în istoria aviaţiei sportive românesti, 11 ani de dinastie cu 17 catastrofe aeriene si 23 de morti! Vinovati: mortii”, scria Neculae Preda, fost director al AR, într-o scrisoare deschisă adresată ministrului de atunci al Transporturilor Gheorghe Dobre şi opiniei publice româneşti. Într-o investigaţie jurnalistică pe această temă, „Evenimentul zilei” publica în august 2005 lista tragediilor aviatice produse în mandatul lui Constantin Voicu. Iat-o:

> 28 martie 1990, Aerodromul Cluj – planor – pilot decedat.
> 5 iunie 1990, Aerodromul Iasi – parasutist inecat in lacul Chirita.
> 30 iunie 1990, Aerodromul Strejnic (Ploiesti) – avion – pilot decedat.
> 6 august 1990, Aerodromul Arad – planor – pilotul decedat.
> 7 septembrie 1990, Aerodromul Sinpetru (Brasov) – planor – echipaj decedat.
> 10 octombrie 1990, Aerodromul Saulesti (Deva) – parasutist decedat.
> 17 septembrie 1991, Aeroclubul Samus (Satu Mare) – parasutist decedat.
> 26 septembrie 1991, Aerodromul Saulesti (Deva) – planor – pilot decedat.
> 6 mai 1992, Poiana Brasov (Valea Apei) – avion – echipaj decedat.
> 24 iunie 1992, Aerodromul Tg. Mures – parasutist decedat.
> 12 septembrie 1994, Aerodromul Baia Mare – doi parasutisti decedati.
> 7 august 1998, Aerodromul Clinceni – parasutist decedat.
> 2 octombrie 1999, Aerodromul Cioca (Timisoara) – parasutist decedat.
> 24 februarie 2000, Endorf (Germania) – avion -? pilot decedat.
> 4 mai 2000, Aerodromul Iasi – planor – pilot decedat.
> 4 mai 2001, Aerodromul Clinceni – avion – echipaj decedat.
> 7 iulie 2001, Remetea (Harghita) – avion – echipaj de trei, toti decedati…

Și cum să nu-și vadă când, prin 2007, ca liberal al grupului Tăriceanu, a făcut ce făcea Șova la Turceni: și-a trecut pe registrele de zbor ore la foc automat de-ai fi zis că a stat mai mult în aer decât la sol. Rezultatul: sume mari la salariu (evident, din banul papagalului de contribuabil), care i-au permis apoi să-și tragă o pensie de nabab (peste 7.000 de euro lunar),pe principiul ”contributivității”. (Găsiți AICI ce scria ”România liberă” în 2010, când Voicu lua dădea lovitura cu pensia de peste 300 de milioane de lei vechi).

De asemenea, jurnaliștii de la ”Cotidianul” demonstrau negru pe alb cu a modificat Constantin Voicu registrele de zbor astfel încât să reiasă că a zburat aproape 20 de ore pe zi!!! Găsiți detalii AICI.

Când Boc a tăiat pensiile nesimțite, Voicu s-a repliat. Tot pe filieră liberală, a fost adus în Ministerul Transporturilor de către actualul condamnat, fost ministru, Relu Fenechiu. A fost însă păstrat, în ciuda iresponsabilității manageriale în cazul tragediei din Apuseni, de succesorii lui Fenechiu: Ramona Mănescu, Dan Șova, Ioan Rus și, mai nou, Iulian Matache. O rezistență care i-a creat aura de invincibil și care îi permite acum să tragă sforile în interiorul caracatiței.

Despre Voicu, presa a scris multe. Nu doar despre indiferența sa față de cauza Aurei Ion sau despre pensia de lux luată cu 20 de ore de zbor pe zi (o fi dormit în timp ce era la manșă?!), dar și despre dezastrul pe care l-a păstorit ca șef al Aeroclubului României. Era prin 2002 când până și ex-ministrul Transporturilor l-a dat afară de la Aeroclubul României după ce organele de control, Curtea de Conturi&comp. au descoperit că a făcut praf patrimoniul statului și că a înregistrat zeci de morți și răniți în mandatul său iresponsabil. Dar cu toate acestea, n-a pățit nimic și din cauză că procurorii își prind urechile atunci când vine vorba de aviație – nu au experți care să deslușească maniera ”profesionistă” în care lucrează mafia specioasă, fără urme, note, înregistrări și registre care s-o poată prinde descoperită.

Un ultim detaliu, care vorbește de la sine despre cum supraviețuiește caracatița din aviație pentru care oameni ca pesedistul Sturzu sunt materie neglijabilă: în 1995, actualul șef al Aeroclubului Brașov (Stelian Cojocaru, direct responsabil de pierderea oricărei legături cu planorul dispărut acum o săptămână) era polițist la postul Gilău (Cluj), unde fusese adjunct al șefului de post înainte de Revoluție (adică, milițian-șef). Atunci, a plecat după serviciu la o prostituată, însoțit de arma din dotare, pe care ar fi trebuit s-o lase la post. Prostituata a fost găsită împușcată ”după încheierea actului sexual”, cum au stabilit anchetatorii. Iată cine e omul apărat de deputatul Mihai Sturzu!

Individul a plecat, evident, din Poliție, dar n-a pățit nimic rău. Nici arestat, nici judecat, nici condamnat. Ba mai mult, a fost readus în ”sistem” de același cap al caracatiței Constantin Voicu și pus șef la Aeroclubul Baia-Mare. Aici, a făcut ce știa sistemul să facă: afaceri pe banii statului. A fost prins de conducerea Aeroclubului României când transformase garajul de avioane al Maramureșului în service auto!!! Iar a plecat, și iar a revenit (tot grație lui Voicu), de astă dată la Brașov. Aici, și-a continuat afacerile aburindu-i naivi interesați precum Mihai Sturzu cu brevete de zbor și alte avantaje și girând iresponsabilitatea, ca și în trecut.

img_150-300x225E ora tractării pilotului-campion Crăciun. Stelian Cojocaru a uitat complet de viața prostituatei împușcate la Cluj cu arma sa de polițist. A fost un mare Hopa-Mitică, iar acum a ajuns șef la Brașov. Se simte bine în haina asta, mai ales când privește poza pe site-ul Aeroclubului unde le dă indicații din picioare angajaților aplecați la sol. Cu el, viața a fost generoasă. Iar acum trebuie să ridice în aer un planor. Nu-l mai interesează nimic, căci știe că nimic nu se poate întoarce împotriva sa: Nici legi, nici regulamente, nici fapte, nici destin. E mare, iarăși e mare!

Se urcă la manșă și îl trage în aer pe Mircea Crăciun. Cojocaru aterizează și pune lacăt pe garaj. Era ora prânzului. Pleacă la București și uită de Crăciun. Nu lasă urme. Poate nici în înregistrările audio de la aerodrom (Parchetul poate spune mai multe). Se face seară, iar fiul lui Mircea Crăciun nu mai știe nimic de tatăl său. Disperat, sună el însuși la Aeroclub. Cojocaru e la București, locul unde Marele Voicu face și desface în aviația civilă. Abia aici, târziu în noapte, își dă seama că a comis-o! Dă alarma. Alarma de care vorbește mai sus și prietenul său pesedist. Doar că e invers de cum s-a petrecut în realitate. Iar realitatea e o nouă pagină neagră în istoria aviației civile. Una în care Mihai Sturzu e doar simplă masă de manevră, iar oameni precum Voicu sau Cojocaru sunt dirijorii ”sistemului” atotputernic, care supraviețuiește în plină campanie anticorupție, pe cadavrele unor profesioniști pur-sânge și cu dispreț total față de onoare, de banul public și de România anului 2015…

sursa: voceadiasporei.ro