Presedintele Turciei a venit cu o propunere interesanta, saptamana aceasta, in timpul vizitei sale la Bruxelles, anume ca Ankara si UE sa fie parteneri in constituirea unei „zone sigure” pe teritoriul Siriei, in vecinatatea granitei cu Turcia.
Lui Erdogan ii este clar ca oficialii europeni nu au solutii pentru criza refugiatilor, iar Bruxellesul ar fi dispus sa plateasca Turciei pentru gestionarea acestei probleme. Este insa zona sigura configurata de Erdogan o solutie de bun augur in acest context sau ascunde si altceva in spate, se intreaba analistii Stratfor.
Un proiect vechi
Turcia a ajuns deja sa cheltuiasca 7,6 miliarde de dolari pentru a gazdui 2,5 milioane de refugiati sirieni, iar o simpla oferta financiara a Bruxellesului nu ar satisface intrutotul interesele Ankarei.
Pentru Erdogan, acesta pare momentul cel mai bun de a specula climatul haotic generat de criza imigrantilor in UE si de inclestarea ruso-americana in Siria pentru a scoate dintr-un sertar un vechi plan privind crearea unei zone de siguranta in tara vecina.
Aceasta ar urma sa se intinda pe o distanta de 80 de kilometri, acoperind intreaga regiune din jurul orasului Alep pana la granit cu Turcia.
Numai ca versiunea Ankarei presupune consolidarea fortelor rebele de orientare pro-turca pentru a face fata unui asalt al trupelor Statului Islamic sau al altor forte rivale.
In viziunea Ankarei, o zona interzisa traficului aerian ar trebui sa insoteasca aceasta fasie rezervata din teritoriul sirian si, abia dupa ce regiunea ar fi declarata libera de orice grupare terorista, aici ar urma sa fie instalate taberele de refugiati.
Planuri ascunse
Motivele din spatele acestui proiect sunt strans legate intre ele. In primul rand, Turcia chiar are nevoie de un debuseu creat in afara granitelor sale pentru masele de imigranti care s-au refugiat in ultimii ani in aceasta tara.
In al doilea rand, Turcia se simte amenintata in mod legitim de gruparea terorista Statul Islamic si are nevoie de o zona tampon creata intre granita sa si autoproclamatul califat terorist.
Dar cel mai important motiv este unul politic si este legat direct de vechiul conflict dintre Ankara si minoritatea kurda.
Pentru viitorul apropiat, liderii politici de la Ankara nu vad nicio sansa ca Siria sa redevina un stat unitar, nefragmentat de diversele grupari armate care se confrunta acum in razboiul civil.
Din acest motiv, liderii turci nu vor sa elimine amenintarea Statului Islamic doar pentru a se trezi cu un mini-stat kurd creat chiar la granita sa.
Ar fi inca un motiv de agitatie in zonele locuite de kurzii turci si un real pericol in viitor, asa ca intrarea, la propriu, cu bocancii pe teritoriul Siriei reprezinta o optiune.
Nu trebuie exclusa nici varianta in care turcii cred ca o crestere a influentei Ankarei in zona vechiului Levant s-ar dovedi de bun augur in viitor.
Este un motiv care i-a facut pe liderii turci sa sustina si debarcarea regimului Bashar al-Assad si inlocuirea conducerii de la Damasc cu un grup de suniti care sa raspunda si la ordinele Ankarei.
O astfel de interventie in crearea unui culoar de siguranta in Siria ar duce la trimiterea trupelor turcesti peste granite, dar ar rezolva si o problema stringenta a lui Erdogan.
De asemenea, fara o majoritate in Parlament, aflat in imposibilitatea de a forma guvernul si deloc decis sa imparta puterea, presedintele Turciei ar putea recurge la declansarea unei operatiuni militare in Siria, care ar linisti apele pe frontul politic intern.
Moscova da totul peste cap
Planurile lui Erdogan se lovesc totusi de o roca dura, prezenta militara a Rusiei in Siria.
Rusia, Turcia si NATO au deja doua incidente create prin incalcarea, voita sau accidentala, a spatiului aeriran turcesc de catre avioanele de vanatoare rusesti.
Adjunctul ministrului Apararii din Rusia, Anatoli Antonov, a transmis omologilor sai de la Ankara ca Moscova este dispusa sa organizeze o sedinta comuna de lucru pentru a evita astfel de incidente in viitor.
Pana atunci, insa, Erdogan nu poate interpreta incidentele de violare a spatiului aerian decat ca pe un semnal clar ca Rusia nu agreeaza planul sau de a inainta in teritoriul sirian.
Semnalul Moscovei incepe sa fie perceput la adevarata sa valoare si de catre alti parteneri de discutii ai lui Erdogan.
La Bruxelles, liderii europeni l-au ascultat politicosi pe presedintele turc si au promis ca vor discuta mai departe ideea zonei de siguranta din Siria.
Niciuna din puterile militare europene nu-si doreste, insa, sa fie prinsa intr-un conflict direct cu Rusia pe frontul sirian.
Sunt mai multe sanse ca Erdogan sa obtina un acord privind liberalizarea vizelor pentru cetatenii turci si mai multe fonduri alocate pentru adapostirea refugiatilor sirieni, decat o implicare a europenilor in razboiul din Orientul Mijlociu.
Americanii s-au ferit sa imbratiseze ideea aliatului NATO din aceleasi motive, desi incursiunea aventuroasa a Rusiei in razboiul civil din Siria ar putea sa puna in practica, cel putin partial, o colaborare intre Washington si Ankara in acest sens.
In lunile urmatoare, trupele americane se vor concentra pe operatiuni intreprinse in zonele din estul si vestul fluviului Eufrat.
La est, americanii vor fi nevoiti sa conlucreze cu fortele rebelilor kurzi pentru a recupera orasul Raqqa din mainile jihadistilor Statului Islamic.
Cooperarea intre trupele americane si kurzi nu va fi primita cu bucurie la Ankara, dar ajutorul dat rebelilor pro-turci din vestul Eufratului, da.
In aceasta regiune, Statele Unite si Turcia ar putea conlucra in creearea unei zone libere de influenta Statului Islamic.
Pana acum, Washingtonul a evitat eticheta de „zona sigura” pentru a nu da apa la moara planurilor mult mai ambitioase ale partenerilor de la Ankara, dar, in final, SUA vor pune umarul la a indeplini intr-o oarecare masura visul lui Erdogan.
Problema cea mai mare ramane insa Rusia. Moscova incearca sa zgaltie din rasputeri Alianta Nord-Atlantica in asteptarea celei mai mici fisuri in blocul NATO.
In cazul in care o zona inchisa traficului aerian va fi creata deasupra regiunii orasului Alep, iar Turcia, stat membru NATO, va fi responsabila cu protectia ei, atunci va avea si curajul sa doboare avioanele rusesti care violeaza acest spatiu aerian?
La Bruxelles, Erdogan a fost auzit spunand „un atac al Rusiei impotriva Turciei inseamna un atac impotriva NATO”, dar daca celelalte state membre nu au de gand raspunda unei astfel de agresiuni, credibilitatea Aliantei Nord-Atlantice ar fi facuta tandari.
Ori acesta ar fi un eveniment care ar raspunde intru totul sperantelor lui Vladimir Putin.
sursa: business24.ro
