Îl mai ştiţi pe ăla care cutreierase lumea, de la Turnul Efes din Paris, pân-n Las’ Vega-s?
Da’ pe Nelson Mondialu – figură emblematică a tranziţiei de cositor, care se rupe-n fişicuri şi-şi aprinde trabucul cu hârtii de 500 – îl ştiţi?
EXPLICAŢIE FOTO: Nelson Mondialu, lecturând ”Mizerabilii”, editie legată în piele, cu fermoar Hugo Boss. Foto: Clujeanul
Azi-noapte a întâmpinat cu emoţie Noul An, în capot cu diamante şi cipici din blană de pisică birmaneză.
Două repere am avut (tot holbându-mă la televizor, în loc să conspectez ”Critica raţiunii practice”) – cum vine 2015 în Kiribati şi cum vine la reşedinţa oficială a lui Nelson. În Kiribati – mai subţire, la reşedinţă – cu lăutari, cu văduva lui Clicquot, perinioane, piştocuri, cu fudulii de berberiţă, icre de Mancurţia cu murături Verzace, cu alea-alea, cu sârba-n si minor: ”Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamu, nu acu şi nici la anu, să trăiesc şi mult şi bine, să uite moartea de mine, să-mplinesc suta de ani, în ciuda l-ai mei duşmani”.
A fost cel mai an greu pentru toţi, dar mai ales pentru parlamentari (câţi nu i-a dosit DNA): să-ţi dedichezi doo zile pe săptămână votând legi, benoclându-te ca hipnotizat la degetul unuia, care-ţi arată cum stă treaba – aş vrea să vă văd pe voi dacă reuşiţi, fără să v-apuce pandaliile.
Băse şi-a perdut imunitatea.
Ponta a dăruit masa cu un doctorat. Ar trebui să ne întrebăm, la rândul nostru, nu ce poate face Educaţia pentru noi, ci ce putem face noi pentru Educaţie: măcar o diploma de BAC măsluită să restituim fiecare poporului.
Noul Preşedinte şi-a smuls din suflet câteva vorbe şi ne-a urat normalitate. Cum o mai fi aia?
Comentariile sunt închise.