Începutul de an este ca o cortină care se ridică, una sclipicioasă în spatele căreia actorii îşi freacă palmele reci înainte să intre în scenă. Înceape spectacolul. Mai întâi sunt aplauzele, apoi urmează numerele pregătite (cu „premeditare”). Şi-n viaţă e ca-n teatru. În România predomină Teatrul de Comedie.
S-a dat startul la glume bune care au la bază tot felul de proiecţele tâmpite. Avem planuri mari dar şi multe “pacheţele de problemuţe” cum zicea defunctul Vanghelion.
Bilanţul pe 2014 pare negru la prima vedere. Printre realizările măreţe: câţiva centimetri de autostradă, 10 bani la pensii, stricăciuni şi apoi reparaţii din fonduri europene ca să pară că facem, după care şi desfacem ca să ne rămână şi nouă ceva că vorba aia, nu putem să rămânem cu mâna goală.
Am învăţat, însă, să spunem poveşti, iar mâna care spune o poveste primeşte ceva. Lucrăm la partea emoţională, stoarcem lacrimi, ajungem la inima oamenilor… că de unde să luăm din altă parte, dacă nu de la contribuabili?!. Între timp, aşteptăm să ne luăm ţara înapoi. Oricum, avem o înfăţişare nouă şi o atitudine mult mai încrezătoare. Mai ales de când Andreea Tonciu şi-a făcut operaţie de micşorare a nasului. Altfel ne uităm în oglindă.
Comentariile sunt închise.