Scriu acest text in maşină. Nu graţie vitezei internetului, ci datorită faptului că maşina stă practic pe loc. Mergem cu viteza melcului. Stăm blocaţi pe Valea Prahovei, între Predeal şi Sinaia. La fel, din sens opus, sute de maşini aşteaptă în coloană, cu motoarele nervoase şi cu nervii şoferilor întinşi la maximum. Am ieşit de pe şoseaua ce crapă Valea Prahovei către Râşnov, via Pârâul Rece, şi am „înţepat” nefericit DN 1 la ieşirea din Predeal, sensul către Bucureşti. Bătaie de joc! În a doua zi a anului!
Ministrul Ioan Rus, ca orice pesedist îmbogăţit din capitalismul de cumetrie moşit de Ion Iliescu, e pe buzele înjurăturile a mii de şoferi chinuţi în aceste zile de sfârşit de vacanţă şi de început ticălos de an nou. Oamenii nu sunt afectaţi de grija afacerilor sale Merţane şi nici de aroganţa cu care îşi freacă domnul Rus puşca, alături de prietenul Ţiriac, înainte de următorul carnagiu vânătoresc de la Balc. Ci de felul în care îi tratează ministrul lor de profil, aparatul său de partid, comunicarea. ZERO barat! Asta primesc toţi cei care aşteaptă ceva de la Ioan Rus.
E răsplata pentru 25 de ani de cotizaţii rutiere la bugetul de stat. Pentru miliardele de euro luate cu japca din preţul benzinei şi folosite în şpăgi şi pomeni de esenţă pesedisto-populistă. Pentru miliardele de euro împrumutate în numele „infrastructurii”, ca şi pentru celelalte miliarde care au hrănit clientela de partid.
Ioan Rus, dacă nu ştiaţi, este ministru Transporturilor. A acceptat această nobilă misiune din dragoste de ţară, desigur. Din patriotism. Din dorinţa „de a face”. Şi face. Ca toţi predecesorii săi. Umbră la pământul care i-a garantat huzurul pe seama fraierilor cotizanţi. L-aţi văzut cumva la faţă în aceste zile pe noul ministru al şoselelor făcute în ciuda populimii cu volan? I-a „ginit” careva faţa?
Stăm de aproape două ore pe şosea! Două ore!!! Pe o distanţă care, în mod normal, e parcursă cu maşina în 15 minute. „Vă jur că n-am mai văzut aşa ceva! E prima oară în viaţa mea când coada se lungeşte parcă la infinit. Niciodată n-a fost aşa”, exclamă uimit Damian, şoferul nostru cu încheieturi de aur la piciorul stâng şi cu ambreiaj la fel de rezistent sub presiunea pendulaţiilor infinite.
Două ore, Ioan Rus! Chiar nu ţi-e ruşine? Unde ai dispărut? Ieşi şi spune ceva la televizor! Dă un comunicat, zi ceva! Chiar te doare-n puşca parvenirii de şoferii care încep anul cu o nouă sursă de atac cerebral? Ştiu, vei spune ca toţi ceilalţi: „Nu pot rezolva eu peste noapte ce n-au făcut alţii în 25 de ani”. Dar dacă nu poţi, atunci ce poţi, omule? Căci ne-am săturat de gogoşi, proiecte, drumuri pe hârtie şi promisiuni despre autostrăzi de genul celor cu care ne-a împuiat capul un hăbăuc predecesor de-al matale la Transporturi?
Ce cauţi în funcţia aia, dacă nu scoţi măcar o vorbă care să ne arate un minim respect pentru că plătim politicieni care conduc fie şi teoretic Transporturile României? Îndrugă ceva, nu te ascunde la televiziunile de partid! Vrem să-ţi auzim glasul, în aceste zile cumplite de stat pe DN 1. E prea mult?
Abia ce-am intrat în Buşteni, Ioan Rus! O oră şi jumătate, domnule ministru, blocaţi în maşină, pe DN 1! Blocaţi şi epuizaţi de ce ne văd ochii. În Sinaia, dăm nas în nas cu forma cea mai şocantă a calvarului rutier vizibilă alături, la cei care vin din sens opus, către Valea Prahovei. INCREDIBIL! Un şir interminabil ce ţine până aproape de Breaza. Kilometri plsu kilometri, maşini care stau ore, plural. Mă uit la feţele celor de pe partea opusă. Sunt cu pomeţii prăbuşiţi în gât, văd vreo două cupluri certându-se cu scântei, pesemne din cauza alegerii greşite de a-şi petrece weekendul pe Vale, puţini ochi veseli deasupra sutelor de volane… Vorba lui Damian, aşa ceva nici eu n-am mai văzut! Cum te simţi, Ioan Rus? Ce le spui acelor oameni?
Ultimele dăţi ne-ai râs în nas cu niscaiva promisiuni despre drumuri expres şi n-ai uitat să dai peste bot Diasporei şi celor din Generaţia Facebook pentru felul în care au votat în 16 noiembrie. „A fost propagandă!”. Aşa i-ai jignit pe cei care nu i-au dat votul colegului pesedist Ponta, cu acelaşi „argument” folosit de un tovarăş de la Antena 3, televiziunea voastră de casă, care vitupera la rându-i împotriva celor care nu mai înghit propaganda voastră. „A fost spălare pe creier pe net”, zicea insul, iar matale i-ai preluat copy-paste (sic!) „argumentele”.
Iartă-ne, Ioan Rus, că ne-am permis să ne strigăm nervoşi suferinţa noastră de şoferi şi de pasageri umiliţi! Altceva se pare că nu ne-a mai rămas…Nu vei face, nici domnia ta, nimic, în afară de vorbe şi de contracte de partid. Sau de kilometri de asfalt turnaţi în reluare, cu încetinitorul. NIMIC, Ioan Rus! Vei pleca din funcţie şi ne vei da dreptate. Te vei întoarce la afacerile tale, nu vei sta la coadă, căci ai girofar, vei belferi ca întotdeauna sub gravitatea costumului tău arogant şi cu mina utecistului suficient reşapat în capitalist de cumetrie. Atât.
Câtă vreme cei pe care voi îi consideraţi „prostime” sunt destui la număr şi la vot, veţi face ce-aţi făcut până acum şi mai mult decât atât. Adică, ne veţi fura în continuare ani din viaţă şi bani din impozite şi din taxe pentru a-i hrăni „social-democrat” pe cei care v-au permis să ne conduceţi destinele, pe şosele şi în afara lor. Ca atare, nu ne-a mai rămas decât să urlăm în pustiu şi asta am făcut şi eu, prin acest text nervos, în numele suferinţei celor aflaţi ieri, azi şi mâine pe DN 1. La final, am pregătit un mic discurs pe care am fi vrut să-l auzim din gura ta de ministru, noi, toţi cei care am chinuit la volan. Câteva vorbe menite să refacă măcar parţial „parteneriatul” dintre noi, să ne aline puţin durerile fizice şi emoţionale petrecute în maşină. Aşa am fi vrut să te auzim vorbind, Ioan Rus, precum scrie mai jos. Aşa nu ţi-am mai striga acum „Să-ţi fie ruşine, Ioan Rus!” şi poate mai aveam cu toţii o şansă…:
„Dragi români plătitori de accize, taxe şi roviniete, ştim că v-am risipit banii pe care ni i-aţi îndesat de ani în desaga Transporturilor, vă pregătiţi acum să treceţi prin al 25-lea calvar anual de Sărbători. Am onoarea să recunosc că atâta amar de vreme v-am jefuit la drumul mare, în special noi, cei din PSD, dar şi fraţii noştri de guvernare din alte partide. V-am luat banii şi i-am prostit cu ei pe cei slabi de înger dispuşi să înghită şpaga electorală ca papagalii. Da, aşa e. Dar nu se mai poate! Până aici a mers, hai să începem o nouă ordine socială. Una în care nu mai promitem nimic altceva decât să scoatem adevărul la lumină. Pe şosea, pe calea ferată, pe aerporturi, porturi şi alte căi de comunicaţie. Şi ca totul să aibă un început sănătos şi o fundaţie puternică pentru ce va fi, uite, eu, Ioan Rus, nu ştiu dacă şi colegii mei de partid, dar eu, vreau să încep altfel de politică. Şi o fac printr-un gest simplu, dar forte, capabil să creeze un parteneriat între noi, cei care vă luăm banii, şi voi, cei care ni-i daţi. Vă cer iertare! Atât! Pentru ce-aţi suferit pe Valea Prahovei de-atâta amar de vreme, dar mai ales pentru ce veţi suferi la sfârşit de 2014 şi început de 2015. Nu pot să fac mai mult, n-a făcut nimeni înainte, dar măcar să vă cer iertare preventiv pot s-o fac. După care sper să facem urgent ce nu am făcut 25 de ani. Să lărgim rapid şoseaua, până vor apărea primii kilometri de autostradă, să facem pasarele, nu ştiu ce, orice lucru care vă poate uşura viaţa astfel ca de Sărbătorile 2015/2016 să nu mai suferiţi la fel. Eu asta pot să vă asigur, acum. Că la anul pe vremea asta veţi suferi mai puţin. Atât, deocamdată. Dar pentru asta, ca să beneficiem de răbdarea voastră, vreau acum să cer iertare. Azi, 22 decembrie, 2014.”
Sursa: paginadepolitica.
