Am explicat deja de ce renunțarea la doctorat nu este, pentru Ponta, o simplă miză de imagine: actualul premier poate pierde și cariera universitară (sursa), dar și pe cea în avocatură (sursa), cu tot cu avantajele materiale (peste 700.000 de euro) care au venit la pachet. Dar numai dacă sînt îndeplinite două condiții (în această ordine): 1. nu renunță (sau este împiedicat să renunțe) la titlul de doctorat; 2. analizarea doctoratului este reluată și un verdict oficial de plagiat este emis.
Că Ponta trebuie împiedicat să renunțe la doctorat este evident, decizia sa pur personală este luată: nu numai că a anunțat că are intenția să renunțe la acest titlu, dar e emis și o ordonanță de urgență (cu numărul 94 din 29 decembrie 2014, publicată în Monitorul oficialpe 30 decembrie 2014).
Dar cum poate fi împiedicat Ponta să renunțe la titlul de doctorat? Să citim ce spune pasajul din OUG 94 referitor la renunțarea la titluri. Este vorba despre articolul 12 din OUG:
“La articolul 168, după alineatul (7) se introduc două noi alineate, alineatele (7-1) și (7-2), cu următorul cuprins:
(7-1) Titularul unui titlu științific poate solicita Ministerului Educației și Cercetării Știintifice renunțarea la titlul în cauză. În acest caz Ministerul Educației și Cercetării Știintifice ia act de renunțare printr-un ordin de revocare emis în acest scop.
(7-2) Actul administrativ constatator al titlului științific se anulează de la data emiterii ordinului de revocare. Procedura de renunțare la titlu, precum și cea privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific se aprobă prin ordin al ministrului educației și cercetării științifice.”
Deci: anularea actului administrativ constatator al titlului de doctorat al lui Ponta stă în pixul ministrului Educației. Ce trebuie să facă ministrul Educației pentru ca Ponta să rămînă fără doctorat? Mai întîi, trebuie să conceapă două proceduri: una “de renunțare la titlu” și alta “privind anularea actului administrativ constatator al titlului științific”, ambele prin ordin de ministru.
Întrebarea care se pune acum este dacă ministrul Educației a conceput deja cele două proceduri. Oficial, din acte publice, nu putem afla: OUG nu prevede obligativitatea publicării în Monitorul oficial a ordinului referitor la proceduri. Astfel, acum, poate că ministrul Educației a emis deja ordinul referitor la procedurile de renunțare la doctorat, poate că nu. Mister.
După ce ministrul Educației emite ordinul referitor la proceduri, trebuie să se mai întîmple ceva: Ponta să solicite ministrului renunțarea la titlul său de doctorat și ministrul educației SĂ IA ACT de această renunțare, printr-un ORDIN DE REVOCARE a titlului de doctorat.
Alte întrebări: a solicitat Ponta deja renunțarea la titlul de doctorat? și, dacă da, ministrul Educației a luat act de această renunțare, prin ordin? Dacă răspunsul la cele două întrebări este “da”, atunci totul este pierdut: Ponta a renunțat la doctorat și, chiar dacă, la un moment dat, Curtea Constituțională va decide că OUG 94 este neconstituțională, e puțin probabil ca lui Ponta să-i fie înapoiat titlul de doctorat (astfel încît un verdict oficial de plagiat să poată fi emis).
Pe scurt: acum, singurul om care poate opri porcăria renunțării la doctorat de către Ponta este ministrul Educației, care poate refuza să ia act de renunțarea la doctorat de către Ponta. Ministrul se numește Sorin Cîmpeanu și tocmai a fost numit de Ponta în funcție. Ba chiar a încercat să explice public de ce o OUG care să permită renunțarea la doctorat este necesară! Deci, puține șanse ca acest ministru al Educației să-l înfunde pe Ponta. Totuși: domnule ministru al Educației Sorin Cîmpeanu, dacă aveți o minimă rămășiță de morală și integritate academică, NU LUAȚI ACT DE RENUNȚAREA LA TITLUL DE DOCTORAT A LUI PONTA!
Lăsați-i lui Ponta doctoratul apoi decideți o nouă analiză a lucrării. Pentru că Ponta trebuie să fie, oficial, nu doar dottore, ci dottore plagiattore.
Sursa: prisacariu.ro
Comentariile sunt închise.