Numele lui George Maior a fost vehiculat înainte de alegerile prezidenţiale drept unul dintre foarte posibilii premieri în cazul în care Victor Ponta ar fi câştigat Palatul Cotroceni. Principalul argument pentru numirea lui Maior în fruntea guvernului era performaţa SRI în combaterea corupţiei şi încrederea mare în ochii americanilor de care se bucură şeful celui mai important serviciu secret.
Demisia intempestivă a lui Maior alimentează desaga speculaţiilor: ba că i-a forţat Iohannis mâna să plece din funcţie pentru că a intrat în conflict cu Curtea Constituţională a României (CCR) pe tema legii Big Brother, ba că Maior însuşi vroia să plece încă înainte de alegerile trecute, ba că are un plan de a reveni în politică. Nu este exclus ca plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni să fi provocat o convulsie în SRI, iar demisia lui Maior să fie şi rodul acestei conjuncturi agitate. Reaşezarea grupurilor de putere în interiorul SRI este un proces periodic şi chiar natural, de fiecare dată când se schimbă „stăpânul”.
Personal, sunt tentat să pariez că George Maior iese din scenă doar de moment şi aşteaptă la cotitură pentru a face pasul în politica mare. Terenul e fertil, dacă omul nu e interesant să se „pensioneze” într-un job mult mai comod din diplomaţie – altfel, profesia sa. Dar dacă s-a obişnuit cu stresul, politica îi oferă mari oportunităţi acum. Mai ales în PSD!
Situaţia lui Victor Ponta se agravează de la o zi la alta. Felul populisto-iresponsabil de a administra ţara, lovitura dură primită din partea poporului la alegerile prezidenţiale, cârdăşia cu mafia baronilor şi limbajul dublu ţară-afară care jigneşte Occidentul sunt doar câteva pietre de moară agăţate de gâtul premierului. Şi să nu uităm posibilul său viitor penal provocat de scandalurile în care s-a băgat singur şi nesilit de nimeni: cadoul făcut kazahilor de la Rompetrol de peste 200 de milioane de dolari, ordonanţa dată în folos personal prin care vrea să scape de plagiat, cazul baronului Duicu şi telefonul de influenţă dat din cabinetul premierului, planul pentru sabotarea dreptului constituţional al Diasporei de a vota în noiembrie etc.
În plus, cu Victor Ponta la şefie, PSD este un partid în descompunere. Apar tot felul de aripi şi aripioare după modelul patentat de Tăriceanu cu PNL în anii 90: Sebastian Ghiţă, Marian Vanghelie&Mircea Geoană, Cătălin Ivan şi alţii trag fiecare din toate părţile de PSD, iar riscul rupturilor e iminent. Nu că ar fi o mare pierdere pentru democraţia românească spargerea în neant a unui partid îmbuibat de corupţie, dar dacă există cineva care să salveze ce mai e de salvat din gena social-democrată curată a PSD acela nu e în niciun caz Victor Ponta. Da, Maior are teoretic alura de lider serios; chiar seamănă puţin la „mină” cu Iohannis – amândoi ardeleni, sobri, gravi, total opuşi miştocarului cu faţă de copil întârziat, „iresponsabilul vesel”, după cum bine la prins în poză Ion Cristoiu.
Ponta are zilele numărate, iar George Maior poate fi soluţia de compromis care să liniştească toate taberele până la alegerile parlamentare de anul viitor: şi PSD, şi noul PSD, şi PNL, şi noul PNL, şi pe Iohannis, şi pe Băsescu, şi serviciile, şi pe americani, şi pe europeni. Maior şi-a creat o aură de tehnocrat şi asta este zestrea care-l „vinde” cel mai bine pentru postul de prim-ministru. În plus, conjuctura din regiune este delicată cu ruşii în coasta NATO, presiunile terorismului islamic cresc, iar criza de lideri din plan intern îl pune pe deja fostul şef al SRI într-o postură şi mai favorabilă. Singura întrebare în cazul în care va urma acest plan este dacă a făcut-o în înţelegere cu alţii. Cu Iohannis? Cu Ponta?
Dacă nu vom vedea acest scenariu nu ne rămâne decât să punem plecarea lui Maior pe seama încheierii unui ciclu. Noul şef al SRI trebuie (aşa a fost cutuma până acum) să fie şi produsul ultimelor alegeri, iar presiunea dinspre conducerea PNL pentru a pune mâna pe conducerea serviciului secret nu e de neglijat. Există cîteva nume deja vehiculate: Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu, Eduard Hellvig. Vom vedea. Deocamdată, să luăm act de plecarea lui Maior şi să-i dăm cezarului partea sa. Sub Maior (şi implicit sub Traian Băsescu) SRI s-a modernizat, a pus toate tunurile pe corupţia de tip Voiculescu, a devenit un partener de încredere al SUA. Despre partea goală a paharului sunt şi aici destule de spus, dar nu e momentul unui necrolog.
sursa paginadepolitica.ro
Comentariile sunt închise.