Toată lumea vorbește de ieri încoace despre turnătoriile publice ale Elenei Udrea. Despre Elena Udrea nu sînt multe de spus: este un politician inexistent electoral, care a intrat în politică pentru a parveni și care s-a îmbogățit dubios de repede în spatele paravanului Dorin Cocoș. Evident, turnătoriile de ieri ale Elenei Udrea sînt o cale de atac extrajudiciară la decizia DNA de a o ancheta.
Ce merită cu adevărat discutat, însă, este rolul pe care-l joacă serviciile de intelligence, mijloacele pe care acestea le folosesc și, pînă la urmă, scopul acestor servicii.
Firește, nu vom avea niciodată certitudini în ce privește metodele serviciilor noastre secrete și mă îndoiesc foarte tare că denunțul depus de Udrea va duce la o anchetă penală sănătoasă. Dar ocazia e cît se poate de bună pentru a cere, în numele drepturilor noastre civile, cîteva explicații de la SRI și nu numai.
Eu aș începe cu întrebări:
1. e adevărat că politicieni de vîrf (miniștri, ca în cazul delațiunii Elenei Udrea) participă la paranghelii cu șefii serviciilor secrete, în afara cadrului oficial care ar trebui să normeze relația serviciu de intelligence – demnitar? dacă da, cît de multe sînt aceste paranghelii și cît de mulți sînt demnitarii care se trag de șireturi cu șefii intelligence-ului românesc?
2. e adevărat că SRI (dar nu numai) a umplut toată societatea de acoperiți, de la magistrați (în ciuda interdicției legale), funcționari publici și membri de partid pînă la jurnaliști? dacă da, cît de mare e amploarea fenomenului?
3. e adevărat că acoperiții SRI (dar nu numai) nu fac doar recoltare de informații, ci și diseminare de informații sau chiar implementare a unor decizii dorite de șefii serviciilor secrete? dacă da, de exemplu, se ajunge la situații absurde în care unor magistrați li se cere să facă lucruri ilegale pentru că așa li se ordonă de către serviciul de intelligence căruia îi sînt arondați?
4. e adevărat că serviciile secrete produc bani prin intermediul unor firme și companii? dacă da, acele firme și companii sînt imune în fața legii penale?
5. e adevărat că, uneori, serviciile de intelligence mai uită să trimită informații utile procurorilor către parchete, în funcție de interese conexe acoperiților?
Sînt doar cîteva întrebări, dar las lista deschisă, adăugați și voi ce credeți că ne-ar interesa pe noi, fraierii civili.
E, cred, cît se poate de evident că știu (sau măcar bănuiesc) răspunsurile întrebărilor de mai sus. Dar, desigur, nu aș putea să probez niciodată nimic. Și nici nu trebuie să probez eu ceva, nu asta e important. Ce e important este ca nimeni să nu fie nevoit să probeze răspunsurile afirmative la întrebările de mai sus. Întrebările de mai sus nu ar trebui să aibă răspunsuri afirmative. Nici un serviciu secret dintr-o democrație nu ar trebui să manipuleze magistrați, demnitari, politicieni, funcționari, jurnaliști, onegiști etc pentru scopuri neclare, dubioase, incerte.
Mă uit zilele astea, de exemplu, doar la jurnaliștii care par să fie în solda cîte unui serviciu secret. Și constat că sînt plini de intelligence, dar uneori lipsiți total de inteligență. Mai exact, unii sînt proști sadea, grobieni și ilogici, mai degrabă își fac de rahat serviciul decît să-l ajute să comunice public eficient.
sursa prisacariu.ro