Am comemorat în tăcere, la 22 ianuarie, un an de la aprobarea, prin hotărâre de guvern, a memorandumului de înţelegere dintre guvernul Ponta şi Rompetrol. De la bun început am ştiut că este o păcăleală: statul român se retrăgea din procesul cu KazMunaiGaz şi renunţa la o creanţă de aproape 600 milioane dolari în schimbul unei plăţi de 200 de milioane USD, plus înfiinţarea unui utopic fond de investiţii de un miliard. Suntem însă în situaţia în care guvernul Ponta nici măcar nu a fost capabil să încaseze plata de 200 de milioane de dolari, reprezentând contravaloarea unui pachet de 26,69% din acţiuni. „N-a vrut nimeni să semneze nicio hârtie, niciun funcționar, pentru că au zis: Domne, ne face Băsescu dosare”, a explicat, acum două săptămâni, premierul Victor Ponta motivul pentru care statul român nu a făcut nimic, dar absolut nimic, pentru a pune în aplicare prevederile memorandumului.
Foarte pe scurt istoria potlogăriilor de la acest combinat, construit în 1975 de Nicolae Ceauşescu. L-a cumpărat, în toamna lui 2000, pe ultima sută de metri a guvernării CDR-PNL-UDMR-PD, omul de afaceri Dinu Patriciu. A plătit doar vreo 50 de milioane de dolari, cu promisiunea că va rezolva problema datoriilor istorice de 340 milioane USD şi va investi 225 milioane USD. Cu datoriile nu a rezovat nimic, aşa că, în 2003, guvernul Năstase – amabil cum îl ştim cu investitorii – emite o ordonanţă de urgenţă care reglementează subscrierea integrală de către statul român a tututor obligaţiunilor Rompetrol Rafinare (RRC) rezultate din conversia unei creanţe a rafinăriei Petromidia, în valoare totală de 760 de milioane de dolari. Practic, guvernul Năstase îi permite lui Patriciu să amâne cu 20 de ani plata datoriilor către stat (termenul a fost modificat ulterior, de Parlament). În 2007, Patriciu vinde Rompetrol companiei KazMunaiGaz contra sumei de 2,7 miliarde de dolari. Nu uitaţi: el plătise efectiv, în 2000, doar 50 de milioane USD. În 2010, cei de la KazMunaiGaz profită de fisurile din ordonanţa guvernului Năstase şi majorează capitalul, apoi convertesc datoria rămasă într-un pachet de 44,6% din acţiuni, statul pierzând în acest fel pachetul majoritar. ANAF începe procesul cu Rompetrol, reclamând o datorie de 570 milioane USD. Acesta este procesul întrerupt de guvernul Ponta, întrucât a ajuns la o “înţelegere” cu KazMunaiGaz.
Nu vă mai complic, vreau doar să ne amintim pe disperarea cu care guvernul Ponta s-a angajat să rezolve situaţia de la Petromidia în favoarea KazMunaiGaz. În mai 2013, a vrut ca memorandumul de înţelegere cu această companie – un act pur comercial – să fie aprobat printr-o lege emisă de Parlament. Abia după ce Curtea Constituţională a respins proiectul de lege, arătând, printre altele, că guvernul are lacune “în înţelegerea instituţiilor de drept ale tratatelor”, Ponta a decis să aprobe memorandumul prin hotărâre de guvern.
Faptul că guvernul PSD a apelat iniţial la Parlament pentru această potlogărie arată că avem un caz clasic de corupţie ce urma să fie acoperită prin lege. Şi-l cred, parţial, pe premier când spune că funcţionarii refuză să semneze documentele de punere în aplicare a memorandumului: oamenii nu vor să intre la puşcărie pentru mizeriile politicienilor. Nu cred că vom ieşi din acest limbo juridic decât printr-un nou proces cu proprietarii kazahi ai Rompetrol. Guvernul va trebui menţinut sub o presiune constantă pentru a descâlci încurcătura juridico-diplomatică pe care singur a creat-o. Este însă destul de dezamăgitoare lipsa de interes pentru acest subiect nu atât a opiniei publice, cât a opoziţiei instituţionalizate.
Cât despre Victor Ponta, omul crede că dacă şi-a primit tainul – o vizită de stat pompoasă, lungă şi inutilă în Kazahstan – a scăpat şi a fost uitat. În iunie 2013, la întrevederea pe care premierul român a avut-o cu preşedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbayev, s-a vorbit despre un singur lucru: Rompetrol. “Vă suntem recunoscători pentru poziția clară a guvernului României, în ceea ce privește rezolvarea problemelor datoriei Rompetrol”, a spus Nazarbayev, într-o declaraţie scurtă, de exact două fraze. “Am fost foarte bucuros că am reușit, prin decizia politică a guvernului pe care îl conduc, să rezolvăm diferendul între guvernul României și Rompetrol”, a fost replica lui Ponta.
Nu vreau să trag o concluzie. Îi las pe cei de la DNA să o facă.
Sursa: contributors.ro