14 zile. Doar atâtea au trecut între primul discurs în fața Parlamentului al Elenei Udrea și cel de ieri. Dar parcă au trecut 14 ani!
Atât de radicală este diferența între cele două momente. Despre primul discurs mulți au scris că a fost unul foarte bun. Alții au menționat că așa este, însă emitentul nu era cel potrivit. Despre discursul de ieri, eu pot să spun fără să mă hazardez că a fost unul foarte prost, care ne-a arătat o cu totul altă Elena Udrea. Care este, de fapt, adevărata Elena Udrea? Cea din 9 februarie sau cea de ieri, 23 februarie?
Ce s-a întâmplat între timp? În afară de scurgerea celor două săptămâni, Elena Udrea a trecut trei zile prin arest. A „tras pe nas”, vorba prietenei Alina Bica, aerul de pușcărie. Doar trei zile care, iată, par a-i fi schimbat complet percepția…
Vă rog să urmăriți cele 13 minute ale discursului de ieri:
Desigur, mai toată presa s-a concentrat aseară pe aspectele „picante”: celula de 3/3, paturile suprapuse, sutienul confiscat, WC-ul, pet-ul pus ca să blocheze șobolanii, lipsa foehnul-ului… Nu mă interesează aceste aspecte. Nu e primul și nici ultimul politician care constată condițiile inumane din arest doar atunci când dă cu nasul de ele…
Mă interesează ideile radical diferite exprimate ieri în comparație cu discursul din urmă cu două săptămâni. Să analizăm doar câteva paragrafe semnificative:
„Doamnelor și domnilor parlamentari, în urmă cu fix două săptămâni aţi votat șase cereri împotriva mea. Le-aţi aprobat pe toate sub marota „noi nu ne opunem justiţiei”
Iată, așadar, cum principiul clamat cu cerbicie de Elena Udrea timp de 10 ani, alături de Traian Băsescu, „noi nu ne opunem justiţiei”, a devenit, brusc, „o marotă”! Așadar, e bine când Parlamentul are posibilitatea de a se opune cererilor de reținere/ arestare, selectiv, atunci când este vorba de propria piele. Ce părere o avea ex-președintele Traian Băsescu despre acest flick-flack spectaculos?! Poate ne spune diseară la B1 TV…
„Cererea de astăzi se bazează pe denunțuri, unul dintre ele chiar al prietenei mele, fosta șefă a CNI (Ana Maria Topoliceanu – N.R), care, acuzată fiind de luare de mită, a decis că poate să rămână în libertate dacă toarnă împotriva mea. Și a făcut-o. Dar nu oricum, ci încercând să pună presiune pentru ca și alți oameni din dosar să facă același lucru”.
Bun. „A turnat”. Dar ce „a turnat” Ana Maria Topoliceanu este real sau nu? Că de fapt acest lucru este cel important! Or Elena Udrea nu a mai continuat pe această temă. Deci, ce este de condamnat: fapta, în măsura în care ea a existat, sau ideea că un prieten apropiat „te toarnă”? Surprinzător, nedezmințind „turnătoriile” prietenei, Elena Udrea pare a-și fi recunoscut, probabil fără să vrea, o parte din vinovăție…
„Practic, firul roșu al acuzațiilor este opinia procurorilor că Gala Bute nu trebuia să aibă loc, iar încercarea lor permanentă a fost să demonstreze că ministrul de atunci, adică eu, am dorit ca Bute să boxeze în România (…) Dosarul Gala Bute reprezintă dovada cea mai clară că separarea puterilor în stat nu mai funcționează, o putere dorind să cenzureze activitatea altei puteri, cea executivă”
Minciună! Aici, Elena Udrea chiar că a luat-o razna. Acuzația (nu „opinia” procurorilor) nu este nicidecum aceea că „Gala Bute nu trebuia să aibă loc”, ci aceea că Gala Bute a fost organizată folosindu-se incorect și ilegal fonduri publice! Elena Udrea încearcă să se victimizeze și să se lipească precum marca de scrisoare de imaginea lui Lucian Bute eludând efectiv realitatea. Are probabil o părere foarte proastă față de cei care i-au ascultat discursul: îi crede pe toți tâmpiți! „Separarea puterilor în stat nu mai funcționează, o putere dorind să cenzureze activitatea altei puteri, cea executivă”, spune Udrea, care face dovada că nu înțelege nimic din modul de funcționare a democrației. Păi tocmai asta trebuie să facă puterile statului: să se controleze, să se cenzureze reciproc spre binele public. Și asta este în special treaba puterii judecătorești, a Justiției. Ce castraveți ne vinde Elena Udrea aici? Că puterea executivă este deasupra celorlalte, de necontestat și de necontrolat?!
„În aceeași cheie, dacă decideți finanțarea unei școli, a unei biserici sau a unui drum, mâine procurorii DNA vor putea pune la îndoială rațiunile care au stat în spatele acestei hotărâri”
Păi tocmai despre asta este vorba! Aici se fură cel mai mult în România: la investițiile publice. Sigur că „procurorii DNA vor putea pune la îndoială rațiunile”, așa este și normal să fie atunci când există suspiciunea comiterii unor ilegalități. Asta este treaba lor, doamnă Udrea! Despre asta este vorba în activitatea DNA.
„S-a ajuns ca actul de justiție să fie apanajul exclusiv al unei persoane sau al unei instituții. De aici, derapajele și tentația exceselor, iar pretextul folosit, anume că DNA-ul trebuie să reformeze clasa politică, este o mare minciună”
Până acum, Elena Udrea a subliniat în mai multe rânduri că „nu atacă instituții, ci oameni”. A spus că are „toată încrederea” în instituții, respectiv în SRI și în DNA, dar nu în unii oameni din fruntea lor, care pot greși, făcând referire la doi: Coldea și Kovesi. Ieri, schimbare majoră de macaz: instituția în integralitatea ei, DNA-ul, este deja condamnabilă. Instituție la a cărei putere a pus umărul vârtos în ultimii 10 ani și Elena Udrea, la dreapta președintelui Băsescu. Trecând deja la instituții, Elena Udrea nu mai pune la îndoială doar persoane, ci chiar statul de drept care a fost ridicat în slăvi în ultimii 10 ani!
„Modificați Codul penal și Codul de procedură penală, astfel încât asemenea abuzuri, precum cele care se întâmplă în cazul meu, dar și mai mult, în cazul a zeci de mii de români, să nu mai fie posibile”
Din nou, am aceeași constatare de mai sus: așadar, nu mai este vorba despre un abuz împotriva unei persoane, „ținta Elena Udrea” – așa cum s-a prezentat, ci de o practică generalizată la „zeci de mii de români”…
Nu mai insist. Aștept cu mare interes emisiunea de diseară de la B1 TV. Va continua Traian Băsescu să-i ofere sprijinul necondiționat Elenei Udrea? Încrederea sa? Va fi de acord cu „marota Justiției”, cu „abuzurile” extinse deja la scară națională, cu instituțiile care au luat-o razna, cu intangibilitatea puterii executive, cu punerea la îndoială a statului de drept? Cu alte cuvinte, își va pune Traian Băsescu mandatele între paranteze pentru Elena Udrea?
Pentru că între Elena Udrea din 9 februarie și cea de ieri, 23 februarie, este o diferență fundamentală. Parcă nu mai este aceeași persoană!
sursa reportervirtual.ro
Comentariile sunt închise.