Deși era cu cinci ani mai mare ca mine, în amintirea mea omul asasinat la Moscova, Boris Nemțov, cu care am petrecut câteva luni la Harvard în anii nouăzeci pe vremea când Sam Huntington încă ținea seminar la centrul de relații internaționale, e încă un băiat. Că e infantil pentru un adult astrofizician convertit în politician de tranziție doar pentru că toți trebuie să ne democratizăm țările și adesea nu are cine să își construiască toată viața ca modernizator al unei țări care refuză să fie modernizată.
Să ajungi, la peste 50 de ani, după o viață în care ai fost și vicepremier (sub Elțîn, când democrații și-au ratat șansa), și ministru, și constructor fără noroc a mai multor partide (că în postcomunism asocierea e imposibilă, trădarea și subminarea de către prieteni și aliați sunt regula), și pușcăriaș (că ai ținut demonstrații anti-Putin fără autorizație de la Putin), să faci pe jurnalistul de investigație, și încă unul care cheamă presa străină să anunțe că în câteva zile va dezvălui dovezile prezenței soldaților ruși în Ucraina înseamnă de fapt altceva. Că ai auzit clopotul și te pregătești să fii martir. Nimeni nu se poate aștepta să supraviețuiască la așa ceva în Rusia de azi, care aduce aminte de Italia lui Mussolini mai mult decât de URSS-ul lui Stalin, adică un loc unde gangsteri subcontractați de regim împușcă opozanții pe stradă fără nici un ascunziș, ca descurajare pentru alți opozanți, că nu mai e important ce gîndește lumea despre tine, ci doar să nu aibă curajul să ți se opună.
Asta e Rusia de azi, mult mai periculoasă decît URSS sub Gorbaciov, pentru că în 1989 zeci de milioane de oameni demonstrau contra URSS în diferite forme chiar în URSS, ceea ce a și dus la căderea regimului (inclusiv rușii), în vreme ce azi majoritatea e de partea regimului. De asta agresivitatea unui stat-națiune e infinit mai periculoasă decît a unui imperiu multinațional, pentru că primul are altă putere de mobilizare. Muribunde, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia și URSS de abia au mai putut reprima sporadic și ucide pe ici, pe colo. Noul stat național Serbia a fost capabil însă de crime de proporțiile unei genocid, și ne-a luat doisprezece ani până am spart ferestrele Parlamentului la Belgrad (și azi aud zăngănitul sticlei) și l-am trimis pe Milosevic la Haga. Rusia e însă mai mare și infinit mai periculoasă decât Serbia, raportul dintre societatea civilă, la fel de eroică, și restul populației e mult mai mic, iar exodul spre Occident a slăbit mult clasa mijlocie democrată din Rusia. Nu văd cum o să dea NATO cu bombe peste podurile din Moscova, precum cel pe care a fost împușcat Nemțov, că asta a trebuit la Belgrad ca să lichidăm cu regimul de crimă organizată de acolo – care a rămas suficient de periculos să mai asasineze prim miniștri democrați și după moarte.
În filmul meu ”Unde se termină Europa” (aici) arătam cazarme ale Armatei Roșii fără acoperiș și ferestre, furate de poporul sovietic împreună cu caloriferele, canaturile ușilor și rampele scărilor. Asemenea schelete de beton pot fi admirate în multe locuri din fosta URSS și arată că la data căderii regimului nu exista nici un popor sovietic, sau ar fi apărat avutul poporului de termite. Azi, ca într-un film de groază, vezi cum ies din adâncuri termitele care au furat atunci câte o bucățică și se târăsc înapoi să o lipească pe undeva, cu rezultatul unui imperiu Frankenstein, un mutant ridicat din morți fără nici o șansă de supraviețuire, dar care mai poate provoca multă distrugere până la final. Cât liderii țării și ai continentului se gîndesc mai ales cum să ne pună la adăpost de ceea ce urmează, noi, simpli intelectuali să ne gândim mai puțin pragmatic la singurătatea celor care se pregăteau azi să iasă în stradă la Kremlin și care știu că în țara lor ajutorul nu va veni niciodată din afară. Decât la o demonstrație anti-Putin, azi m-aș duce în București mai degrabă la o demonstrație pro-Nemțov și societate civilă rusească, și dacă nu se face una o să cumpăr de la florăreasa mea de la gară o coroană funerară și o voi depune la ambasada Rusiei, cu numele lui Boris Nemțov scris pe panglică. Ambasada Federaţiei Ruse în România este pe Şoseaua Pavel Kiseleff nr. 6, Sector 1.
Tradițional a fost și a rămas foarte greu să te apropii măcar de ușă.
sursa: romaniacurata.ro