M-am oprit ieri la un “împinge-tava” să-mi iau ceva de mâncare la pachet. E un loc pe care-l ştiu de mulţi ani, genul de soluţie de avarie la care apelăm cu toţii, din când în când, la foame sau la lene. Mă cunosc cu fetele de pe linie, ne zâmbim, suntem reciproc amabili.
Am luat ceva cartofi la cuptor, nişte ficăţei cu şuncă şi o caserolă mică de castraveciori muraţi. “18 lei şi 50 de bani”, mi-a spus casiera. I-am întins 20 de lei, a taxat şi mi-a pus pe tejghea bonul şi restul, 1 leu 50. Moment în care ne-am oprit amândoi şi am început să râdem.
– Dacă vă las ăştia 1 leu 50, ce faceţi cu ei, unde-i puneţi?
– Păi… nu prea ştim…
– Adică dacă vine acum Antifrauda şi vă numără banii din restaurant şi găseşte ceva în plus… Ce faceţi acum cu bacşişurile?
– Nu ştim ce să facem…
Poate că bacşişurile ar trebui fiscalizate, trecute pe bon, ca în SUA, sau individualizate în meniu sub anumite denumiri, precum “coperto” sau “servizio” în Italia. Sau poate că ar trebui interzis prin lege, cu desăvârşire, nu ştiu, dar ceva trebuie făcut, pentru că bacşişul la cârciumă este o cutumă în România şi nu poate fi expus un restaurant la suspendarea activităţii şi nu pot fi trimişi toţi angajaţii în şomaj doar pentru că guvernul nu are capacitatea să perceapă realitatea şi e sufocat de incompetenţă.
Exact cum anticipam luni, dl. Ponta a trecut la “reglaje” pentru că “nu vreau să cădem în extrema cealaltă, a unor abuzuri şi lucruri duse la extrem”. Ca atare, ordonanţa de urgenţă 91/2014 va fi modificată de urgenţă (cum altfel) în sensul temperării elanului justiţiar îndreptat împotriva marilor evazionşti cu gogoşi şi covrigi.
Păcat, nu trebuia nici un strop de milă faţă de bandiţii de la xerox.
Dar, slavă cerului, vor fi iertaţi în continuare micii evazionişti – cum ar fi Lukoil, 112 milioane de euro evaziune, 230 de milioane de euro prejudiciu – sau micii întreprinzători care abia-şi câştigă pâinea zilnică – Rompetrol, de exemplu, datorie ştearsă de 500 de milioane de dolari.
Până la urmă, e firesc ca dl Ponta să fie preocupat de bunăstarea cetăţenilor. Important ar fi să-l preocupe bunăstarea tuturor cetăţenilor, nu doar a cetăţenilor-prieteni.
În fine, ca să închei povestea de la “împinge-tava”. Când am plecat, i-am lăsat fetei leul jumate. Sper că n-am închis cumva localul cu gestul ăsta – ficăţeii chiar erau buni.
sursa: petreanu.ro
Comentariile sunt închise.