O idee gratis pentru Ponta, cu care PSD să câștige alegerile de anul viitor | Ce poate face cu 200 de oameni pregătiți și motivați bine

Recunosc, am fost prins în offside la începutul săptămânii, când scriam despre reducerea generalizată a TVA de la 24% la 20%, apreciind că asta e doar o măsură populistă și o dovadă a incapacității Guvernului de a investi în domeniile subfinanțate în România (infrastructură, educație, sănătate, cercetare, cultură etc.). Câteva ore mai târziu, Victor Ponta anunța că reducerea se referă doar la alimente (pe tot lanțul), și nu la 20%, ci la 9%. Ei, asta e cu totul altceva. În primul rând că o reducere cu 15% a TVA pe întreg lanțul alimentar, da, ar trebui să se vadă și în scăderea prețurilor. Asta e o veste bună pentru o mare parte a populației pentru care coșul alimentar reprezintă principala cheltuială: în timp ce pe unii îi va ajuta să-și asigure o masă decentă, altora le va disponibiliza fonduri și pentru alte produse (nealimentare), cu efecte în lanț asupra întregii economii, crescând cererea și, în cele din urmă, producția de bunuri și servicii (cu cât și în ce măsură vom vedea, că studiu de impact, evident, ar fi prea mult să cerem de la vreun guvern al României).

În toată această poveste, există însă, după cum au remarcat majoritatea comentatorilor (de la stânga, dar și de la dreapta) care susțin măsura și un punct nevralgic: producătorii agricoli autohtoni care își valorificau produsele în cea mai mare măsură informal. Aceștia se confruntau oricum cu concurența agriculturii subvenționate decenii la rând de UE și cu practicile deloc oneste ale importatorilor și supermarketurilor (e strigător la cer exemplul scăderii bruște a prețului roșiilor din supermarketuri vara, sau a merelor toamna, când pe piață apar roșiile, repectiv merele autohtone – în mulți ani, aceste scăderi bruște au fost și de peste 50%). Cu TVA-ul redus, nu e greu de presupus că asemenea practici se vor înmulți. Asta în condițiile în care ceea ce vinde un țăran autohton în două-trei luni de sezon la piață sau chiar intermitent (în piețele volante) reprezintă poate și mai bine de jumătate din venitul de subzistență pe un an al unei familii din mediul rural. Și cum până în 2021 nivelul subvențiilor agricole în România doar ce va ajunge din urmă media europeană, ce să mai vorbim de recuperat decalajul (asta e, așa prost s-a negociat acum 10 ani), și cum se mai și anunță impozite suplimentare pe terenul nelucrat, pentru o mare parte a țăranilor români viitorul nu sună deloc bine. Doar dacă…

… doar dacă Ponta și PSD-ul nu-și pun în gând să câștige, împotriva tuturor previziunilor, alegerile locale și generale de anul viitor. Acuma, cred că și-au dat și ei seama în toamna anului trecut că nu mai ține cu plasa cu zahăr, făină și ulei, nici cu popii și nici cu alte mizerii și/sau daruri electorale. Însă poate să țină cu măsuri concrete, în beneficiul oamenilor. Ideea pe care i-o livrez acum gratuit lui Ponta costă mai puțin decât miile și zecile de mii de banere electorale, milioanele de fluturași, sutele și miile de spoturi difuzate pe la televiziuni, agenții de publicitate și PR. Ba, mai mult, nu trebuie să fure ca să aibe de unde plăti toate aceste eforturi de campanie. Așadar, ce poate să facă Ponta și PSD, cât mai sunt la guvernare, în mod cât se poate de legal și pe bani publici.

Într-o primă fază sunt selectați vreo 200 de oameni (câte cinci pentru fiecare județ), plus vreo 10-20 de birocrați care să coordoneze programul. Absolvenți de agronomie, de drept, de economie sau, pur și simplu, persoane cu studii superioare cât de cât. Acești 200 de oameni sunt băgați într-un training intensiv, de 2-3 luni (perioadă în care sunt și plătiți). În perioada asta sunt puși să învețe (dar pe bune, că scopul nu e să obțină diplome, ci să plece apoi pe teren) tot ce înseamnă creditare/finanțare pentru agricultură, de la nivel european la nivel național și, mai apoi, care sunt avantajele unei cooperative/asociații (nu CAP-uri), cum se valorifică produsele agricole, ce hârtii trebuie să întocmești ca să faci o asemenea asociație, de ce ai nevoie să deschizi o fabrică de semi-preparate și preparate alimentare (conserve, dulcețuri, siropuri, lactate și brânzeturi etc.), de unde poți obține finanțare pentru așa ceva, de ce hârtii și de unde poți obține finanțare ca să-ți faci o mică firmă de colectat produse agricole, ce reguli trebuie să îndeplinești pentru a ajunge în supermarketuri cu produsele și cum să negociezi cu acestea. Toate informațiile de mai sus nu sunt secrete de stat și există deja exemple de succes în România de astfel de ferme, asociații, micro-întreprinderi de procesare și oamenii de acolo trebuie aduși să predea la training. Totul e să accelerezi multiplicarea unor astfel de exemple, că ăsta e scopul final. Ei bine, după ce i-ai pregătit (2-3 luni intensiv e mai mult decât suficient), pe cei 200 îi trimiți pe teren. Îi mai înarmezi și cu materiale informative. Îi pui să bată sat cu sat județele din România. Și opt ore pe zi să nu facă altceva decât să se întâlnească cu țăranii. Și să le explice cum se fac lucrurile, de ce au nevoie, care le sunt beneficiile și că au (încă) o bogăție nici pe sfert valorificată la potențialul maxim. Celor 200 de oameni le dai (net) 1.000 de euro/lună, diurnă, transport și cazare. Și un bonus de succes de, să zicem, 5.000 de euro pentru fiecare asociație/cooperativă cu minim 20 de membri la a cărei înființare ajută. Iar bonusul pentru obținerea unei finanțări pentru deschiderea unei micro-întreprinderi de prelucrare a produselor agricole poate urca și mai mult, în funcție de finanțarea obținută (care poate fi și de 2-3 milioane de euro).

Dacă ți-ai făcut treaba cum trebuie (ai selectat bine oamenii și i-ai pregătit bine), după un an poți avea vreo 400 de asociații/cooperative noi în mediul rural (câte zece în fiecare județ și, în medie, câte două de fiecare om de teren) și 40 de micro-întreprinderi noi (una per județ, și una la 5 oameni de teren). E o țintă, zic eu mai mult decât rezonabil de atins. La 20-30 de oameni/asociație sau micro-întreprindere ai un minim de 10.000 de oameni ocupați (și chiar și fiscalizați, și munca lor, și producția care intră în circuit). Plus mulți alții care vor beneficia indirect.

Vreo 4 milioane de euro te-ar costa salariile (cu tot cu taxe și impozite, pe care oricum le recuperezi), 4 milioane de euro ar fi bonusurile de succes și vreo 2-3 milioane alte cheltuieli. Să fim generoși și să mergem la 15 milioane de euro (deși, la sânge, probabil ar fi suficientă și jumătate din suma asta). Adică mai puțin decât spun procurorii că ar fi furat Mazăre și Vanghelie din doar două tunuri. Ca să nu vorbim de Microsoft. După un an evaluezi și vezi dacă mai e necesar să finanțezi proiectul încă un an. Oricum, mai mult de doi, maxim trei ani, nu trebuie finanțat un astfel de program, pentru că după ce treci de câteva zeci de asociații într-un județ și câteva micro-întreprinderi, efectul de multiplicare vine de la sine (în Rimetea, jud. Alba, agroturismul a început cu un restaurant și o pensiune în 1999, după ce consătenii au văzut că merge, după zece ani erau deja mai bine de 50 de pensiuni înregistrate oficial, bașca alți săteni care mai oferă în sezon camere). Totul e să ajungi la masa critică necesară multplicării.

Bun, bun veți spune, dar ce garanție am avea că un astfel de program n-ar face altceva decât să umple stomacul a două sute de fomiști din armata de partid a PSD, iar proiectul s-ar realiza doar de formă? Sincer, nicio garanție reală, ci doar una care ține de Ponta și de PSD și de voința lor de a câștiga alegerile. Că dacă dau încă o țeapă, efectul electoral va fi nul. Dacă reușești însă, într-un singur an, să ocupi 10.000 de oameni în mediul rural și să le asiguri venituri constante, câștigi mai mult decât cu plasele și cu popii (că și în cazul lor se aplică multiplicarea). Ca idee, la sfârșitul lui 2013 și primele luni din 2014, când s-au format și au început să se activeze grupurile din diaspora care au făcut diferența și au declanșat valul care l-a măturat pe Ponta în noiembrie, au fost și mai puțini.

Acuma, bani sunt (că tot se laudă Ponta că are excedent bugetar), suma s-ar recupera și dacă un sfert din targetul de mai sus s-ar realiza, 200 de oameni nu cred că ar fi imposibil de găsit. Singurul lucru care ar mai fi necesar ar fi dorința lui Ponta și a PSD-ului de a câștiga alegerile de anul viitor. De a le câștiga pe bune, că, după cum s-a probat, cu șmecheria nu mai ține.

P.S.: Evident, ideea e la primul draft și suportă îmbunătățiri. Ce vreau însă să subliniez e faptul că în domeniul agricol există un potențial economic uriaș nevalorificat. Efortul pentru a porni acest motor de dezvoltare este, însă, minimal, și nu trebuie să așteptăm ”investitori străini”. Trebuie lucrat mai mult doar pe informare și pe depășirea barierelor birocratice. Și mult mai multă muncă de teren. Totul e de a accelera multiplicarea fermelor, asociațiilor și micro-întreprinderilor din industria alimentară pentru care avem deja modele autohtone. E vorba ca de la câteva zeci să pui umărul să se ajungă mai repede la câteva sute. Apoi creșterea va fi progresivă, prin contagiune.

sursa: romaniacurata.ro