Victor Ponta s-a intors in tara, dupa trei saptamani petrecute intr-o clinica din Turcia, asa cum a plecat: incoltit de probleme din toate partile si cu toti ochii atintiti asupra sa.
Plecarea la turci, cu un ocol prin Baku, imediat dupa ce DNA a inceput urmarirea penala pe numele sau, a fost interpretata ca o fuga din fata realitatii in stilul consacrat de Ponta in momentele in care viata il duce in unghiuri moarte.
Cu exceptia barbii, noului look si carjei cu care cred ca a incercat sa distraga atentia si sa capteze empatia celor mai putin incrancenati in privinta sa, Victor Ponta nu si-a facut simtita prezenta pana in momentul in care a anuntat joi seara, intr-o interventie telefonica la un post de televiziune, ca Guvernul amana majorarea indemnizatiilor pentru cei 48 de demnitari – presedinte, premier, sefii serviciilor, presedintii Senatului si Camerei Deputatilor, ministri si consilieri prezidentiali – masura adoptata printr-o ordonanta de urgenta de catre premierul interimar Gabriel Oprea.
Schimbat la fata, cu barba si cioc, in carje si cu un picior in aer, Victor Ponta era socotit de multi chiar si dupa revenire un mort viu.
Viitorul pentru premierul Ponta nu se arata intr-adevar deloc senin, optiunile sale politice sunt tot mai limitate, iar fostii camarazi de arme ii dispar sau sunt abandonati unul cate unul.
Si totusi. Victor Ponta pare dispus sa lupte pana in ultimul moment, ca intr-un meci de baschet cu speranta celui care crede ca rezultatul mai poate fi intors in ultimele zeci de secunde ale ultimei reprize.
Asa cred eu ca se traduce anuntul pe care premierul l-a facut in legatura cu ordonanta lui Oprea de majorare a salariilor celor 48 de demnitari.
De ce are atat de mare importanta acest aparent banal gest politic plin doar cu semnificatii populiste?
In primul rand, pentru ca presedintele Klaus Iohannis a apucat sa se pronunte deja despre initiativa generalului de cariera Gabriel Oprea, miercuri, 8 iulie, cand si-a manifestat acordul si incantarea apropo de intentia Guvernului:
„Exista o intentie a Guvernului de a creste salariile ministrilor. Mi se pare o intentie inteleapta, cu bataie lunga. Eu cred ca putem sa incadram aceasta intentie la categoria prevenirea coruptiei. Pana la urma este un lucru destul de evident ca remuneratia unui demnitar reflecta intr-o masura rezonabila pozitia in stat.”
Astfel ca, indiferent de declaratiile consilierului prezidential Dan Mihalache, daca presedintele a vorbit sau nu cu premierul interimar Oprea despre si au cazut ori nu de acord asupra acestei idei de majorare a salariilor doar ale unor demnitari, ceea ce ramane este ca Iohannis si-a asumat public masura, a fost de acord cu ea si chiar a laudat initiativa Guvernului.
Cand premierul Ponta declara ca amana ordonanta si nu este de acord cu filosofia ei e ca si cum ar fi rasturnat masa la care se asezasera sa chefuiasca toti cei vizati de maririle salariale.
E o contra curajoasa data atat partenerului de guvernare Gabriel Oprea, cat mai ales un mesaj de razboi trimis direct la Cotroceni.
Ponta va avea de partea lui in acest razboi toti functionarii publici care s-au simtit discriminati, inselati si umiliti de ordonanta lui Oprea.
Plus cei care nu au fost convinsi ca lupta pentru prevenirea coruptiei se poate duce doar prin majorarea veniturilor celor supusi tentatiei de a fura.
E o ironie amara in noua situatie in care Ponta vrea sa se pozitioneze ca aparator al celor saraci, exclusi si uitati de clasa politica.
Marile gesturi politice – asta e singura strategie care i-a ramas la indemana lui Ponta in lupta pentru supravietuirea politica. Drumul se poate termina brusc intr-o fundatura, dupa care nu vom mai auzi de domnul Ponta, ori se poate deschide asigurandu-i un viitor astazi imposibil de profetit.
Dincolo de multiplele necunoscute din jurul lui Victor Ponta, stim macar sigur ca nu isi va da mana cu Oprea. Si cu atat mai mult cu presedintele Iohannis.
sursa: ziare.com
Comentariile sunt închise.