Toata dezbaterea extrem de politizata pe tema Codului Fiscal rateaza, cred, esentialul.
E foarte bine daca politicenii se gandesc la sustenabilitatea masurilor de relaxare fiscala (desi ma tem ca aceasta este doar impachetarea unor cu totul si cu totul alte griji si ganduri), doar ca din nou caruta e asezata inaintea cailor.
Ne tot socotim cum sa etapizam reducerea de TVA, cum sa mai amanam o anulare de acciza, de taxa. Dar nu vad pe nimeni sa puna cu adevarat problema masurilor premergatoare si de acompaniere a reducerii de fiscalitate, care sa genereze exact sustenabilitate.
Si eu cred ca exact de aici ar trebui sa plece toate negocierile si toate discutiile.
Ceea ce as fi vrut sa vad la negocierile tehnice inutile de saptamana trecuta, ceea ce as vrea sa vad la discutiile politice de joi ar fi nu numai cum sa mai ajustam relaxarea ici-colo, ci in primul rand cum sa ne permitem o relaxare cat mai mare. Dar sa ne-o permitem cu adevarat, nu doar heirupist, pe hartie.
Si asta ar presupune sa gasim venituri bugetare care sa compenseze reducerea de impozitare. De unde? De exemplu, din restructurarea companiilor de stat cu datorii istorice la buget si care inghit bani publici precum gaurile negre. Ia sa vedem, sunt partidele parlamentare apte sa ajunga la un acord ferm pe aceasta tema?
Sa vad si eu PSD-PNL-UNPR-ALDE-UDMR ca isi asuma explicit si cu semnatura reformarea acestor gauri negre si, eventual, stabilesc o comisie comuna tehnica, care sa realizeze un plan de reforma.
Putem face bani din combaterea marii evaziuni, precum in sectorul legume-fructe sau prin portul Constanta. Ia sa vad partidele ca se pun la masa si incheie un acord ferm pe aceasta tema.
Si exemple ar mai putea fi. Si as vrea sa le aud de la partidele politice. Despre asta as vrea sa discute in primul rand. Si dupa ce vad de unde pot aduna bani, pot socoti apoi si ce relaxare ne putem permite. Poate asa cum e in Cod acum, poate ajustata. Dar in orice caz mai mare decat ne-o permitem carand toti bolovanii de piciorul bugetului.
Si as astepta acest lucru in primul rand de la PNL, care chiar are in programul de guvernare nu numai relaxarea, ci si masurile premergatoare si de acompaniere care s-o faca sustenabila. Dar una e pe hartie si alta auzim de exemplu de la dl Blaga, care nu vorbeste de restructurare, dar nu exclude amanarea pentru 2017 a eliminarii uneia dintre cele mai toxice taxe, aceea pe investitii, cunoscuta sub numele de taxa pe stalp.
Apoi, as mai vrea sa vad partidele ajungand la un acord de care depinde in mare masura sustenabilitatea relaxarii. Un acord pe prudenta si discernamant in privinta cresterilor salariale.
Cred ca nu mai trebuie explicat de ce nu iti poti permite concomitent si relaxare fiscala, adica reducere de venituri bugetare, si majorare de salarii, adica o crestere de cheltuieli. Mai ales cu procentele halucinante, si de 70%, vehiculate.
Ca dl Ponta starneste aceste asteptari in ceea ce poate fi o strategie de supravietuire in extremis, convins ca nu el va trebui sa si onoreze aceste promisiuni, e una, dar partidele daca vor sa fie responsabile si tot masoara de doua ori inainte de a taia, cum zicea dl Dragnea, ar trebui sa puna un capac acestor asteptari care pericliteaza in cel mai inalt grad sustenabilitatea relaxarii fiscale.
Daca am pune caii inaintea carutei cred ca discutiile pe Codul Fiscal ar avea un rost si ar putea avea efecte reale. Dar jocul acesta politic pornit de la premise gresite nu vad la ce altceva decat vreo carpeala poate duce.
sursa: ziare.com