Despre imigranţi, fără bullshit şi fără isterii

In plin tsunami de bullshit umanitarist si de isterie crestina, pe post de condiment din partea cealalta, s-a intamplat sa ajung prin Budapesta. Si pentru ca naravurile vechi dispar greu, nu puteam sa stau cuminte la cativa kilometri de locul care a produs stiri in perioada asta, fara sa arunc o privire. Cu un pic de cinism, as putea spune ca Ungaria si-a mai adaugat un obiectiv turistic pe harta – gara Keleti si populatia care o ocupa, mai nou. M-am abtinut sa fac poze, totusi.
Ce am vazut acolo: foarte, foarte multi oameni tineri – sau, oricum, in putere, daca pe cei de 40+ nu-i mai putem numi tineri (ei, na!). Imbracati nu neaparat bine, dar nici rau: mai degraba normal, cum vezi si pe strada; nu arata ca niste oameni fugiti de-acasa in puterea noptii scosi cu pusca-n spate de Gestapo, doar cu hainele de pe ei si cu o basma in care au innodat doi galbeni primiti de la bunicu’. Da, arata obositi si nerasi, chestii firesti atunci cand traiesti o vreme prin gari si porturi, dar daca n-ai sti despre ce-i vorba si daca nu i-ai vedea adunati cu miile in acelasi loc, ci cate doi-trei pe strada, nu ti s-ar parea nimic in neregula cu ei. Am vazut backpackers care aratau infinit mai dezolant. Cu impresia asta vizuala proaspata in minte, am decis ca am dreptul sa-mi exprim si eu parerea. Si am identificat, ca la o sedinta corporatista cu power-point-uri, niste probleme.

1: problema semantica
Nu vorbim de refugiati, ci de imigranti.
Daca-i voba de sirieni, e la mintea oricarei gaini care-i in stare sa se uite pe o harta ca n-au plecat ieri cu barca din Siria si au ajuns in Grecia. Daca pleci cu barca din Siria, ajungi in Cipru, in cel mai fericit caz (btw, cati refugiati au ajuns in Cipru?). In cel mai nefericit caz a) te duce curentu’ inapoi, iar in cel mai nefericit caz b) te duce mult spre sud, unde te convinge marina israeliana ca mai bine cauti curentul de la punctul a).
Refugiatii se refugiaza. Zecile de mii de indivizi care azi umplu gara din Budapesta, porturile din Grecia si Italia si padurile din Serbia nu se refugiaza. Ei nu fug pur si simplu de razboiul de acasa intr-o tara unde nu-i razboi: nu, ei vor sa mearga in Germania. Explicatie ca pentru prosti: daca esti refugiat politic (adica te fute dictatoru’ de acasa ca vorbesti chestii care nu-i plac), vrei sa ajungi intr-o tara in care poti vorbi linistit. Orice tara in care poti vorbi linistit. Daca esti refugiat din motive de razboi, orice tara in care nu-i razboi ar trebui sa te multumeasca. In Grecia nu-i razboi, last time I checked nici in Macedonia, cu atat mai putin in Ungaria. Nici macar in Turcia nu-i razboi (abia acolo putem spune ca s-au refugiat la un moment dat). Dar nu, prietene umanist, pentru “refugiatul de razboi” sirian, afgan sau ce-o mai fi el, pacea (adica elementul care se presupune ca ii lipsea si de-aia a fugit de acasa) nu-i suficienta: ea trebuie neaparat sa vina la pachet cu un ajutor financiar generos, cum Germania poate oferi, iar Grecia sau Romania nu. Deci vorbim ori de refugiati cu pretentii (sa bage aia la ONU o categorie speciala, zic), ori de imigranti – alta varianta nu exista.

2: problema demografica
Adica aia care deriva din prima constatare de mai sus: avem de-a face cu oameni tineri, nu cu batrani a caror ultima sansa in fata urgiei e sa fuga. Oameni in putere care sunt in stare sa tina o pusca in mana (si sunt convins ca 90% dintre ei stiu s-o si utilizeze), ca sa-si apere neamul, satul, raul, ramul etc. de dusman, indiferent cum se numeste el. S-o iei la fuga lasandu-ti in urma familia (las’ sa-i impuste pe ei, nu?) poate fi eficient, dar eu nu ti-as da o medalie pentru asta. Mai ales daca ma gandesc la istoria dezastrului in care s-a scufundat tara aia: intai ne dam cu fundul de pamant ca vrem “primavara araba” (yeah, ca n-aveai televizor, ca sa vezi ce a insemnat asta peste tot, fara exceptie) desi – let’s face it – al-Assad nu-i nici pe departe cel mai bau-bau din regiune, ii lasam cu ocazia asta pe toti cretinii fundamentalisti sa preia bucati de tara (ca deh, luptau pentru democratie, right?), cretini care se transforma in ISIS si duc bucatile alea de teritoriu fix in Evul Mediu, iar acum ne smiorcaim ca oamenii rai nu ne lasa in pace si o tulim. Pai babaeti: anul asta au traversat Mediterana 300000 de oameni. Aparent, majoritatea sirieni. Sa zicem 200000. Daca reprezentarea demografica e aia pe care am vazut-o eu in gara Keleti, inseamna 120000-150000 de oameni apti de lupta. 6 divizii, doua corpuri de armata. Oare daca s-ar fi organizat la fel de bine sa lupte cum s-au organizat sa pluteasca, n-ar fi fost posibil sa dea cu ISIS de pereti in cel putin vreo doua orase, asa? In Palmira, de exemplu, ca sa salvam niste chestii pe care nimeni nu le va mai putea reface vreodata? Si nici macar nu vorbesc de faptul ca, in total, potrivit cifrelor pe care le-am gasit, au plecat din tara cel putin 3 milioane de sirieni – adica, sa zicem cu indulgenta, 800000 de barbati capabili sa apese un tragaci. Doua armate! Organizeaza-te, coae, ca-i tara ta! Rupe-le capu’ fanaticilor alora, ca aia-s prima problema (da, asta inseamna ca te aliezi intr-un fel cu guvernul, dar iti faci si tu o ordine de prioritati), dupa care o sa si ai un alt ascendent in discutiile cu armata oficiala, daca in continuare te mai fute la neuron subiectul. Da, stiu, e mult mai comod s-o tai, poate ca si eu as face la fel, poate nu, dar nici macar eu mie nu mi-as da un premiu sau un ajutor social pentru gestul asta. Sunt niste femei kurde care lupta cu ISIS (si cu turcii in spate, ca poate n-au suficienta activitate uneori), mi s-ar face rusine numai gandindu-ma la o posibila comparatie cu ele.

3. problema “si daca-s imigranti, ce?”
Si nimic. Sunt un sustinator etern al dreptului oamenilor de a emigra; si europenii au emigrat de-a lungul secolelor, romanii au fost campioni in ultimele decenii, si eu sau tu poate o sa ne mutam dincolo de un ocean sau altul, emigratia in sine face bine omenirii. Daaar! Daca emigrezi, iti asumi statutul asta, cu tot ce presupune el. In primul si-n primul rand, presupune ca nu primesti bani de pomana si de mila, asa cum primeste un refugiat. Eu nici romanasilor care o freaca pe aici prin tara nu le-as da vreun ban, sa fie clar – si subliniez asta ca sa nu aud chestii de genul “pai oricum intretinem atatia asistati care beau alocatia, ce mai conteaza o mie in plus?”.
Cand emigrezi, iti asumi faptul ca te intretii daca esti capabil – iar daca nu, pleci inapoi (sau in alta parte), acolo unde competentele tale merita platite. Daca nu pleci singur, esti urcat in avion si trimis inapoi. Si nu comentezi.
In al doilea rand, pentru ca tu alegi sa emigrezi in locul x, inseamna ca iti convine locul x, cu toate regulile bune si rele pe care le are el acolo. Nu vii la mine in curte pentru ca-i mai bine decat la tine in curte, iar dupa un an incepi sa-mi explici cum ar trebui sa fie la mine in curte ca sa semene putin cu a ta. Nu, amice: cand descoperi ca nu-ti mai place cum arata curtea in care ai venit de buna-voie, tot de buna-voie te imbraci si pleci. Principii valabile pentru oricine, indiferent daca-i sirian, congolez, american, australian, roman, tigan roman sau tigan finlandez. “Toleranta” aia atat de mult clamata in ultima vreme nu inseamna sa-ti accept pretentiile de a schimba regulile de la mine de-acasa dupa ce te-am primit ca musafir.

4. problema “bine, bai, da’ unii chiar sunt refugiati”
Perfect de acord, unii chiar sunt. Si alora zic sa li se dea statutul de refugiat. Cu o mentiune insa: in momentul in care cauzele fugii lor de acasa (razboi, dictatura, lipsa pasta de dinti cu aroma de scortisoara etc.) au incetat, statutul de refugiat inceteaza si el. Si ne luam ramas-bun. Sau devin imigranti, daca se incadreaza la punctul anterior.

5. problema culturala
Nu-s de parere ca o cultura e mai smechera decat alta, fiecare are rolul ei in mix-ul asta cultural in care pana la urma oricum o sa ne amestecam toti. Iar fanaticii ortodocsi nu-s cu nimic mai breji decat fanaticii musulmani sau decat fanaticii shintoisti, ca tot un soi de terorism e si sa tot delirezi pe tema lu’ Arsenie Boca. Atat doar ca unele culturi sunt pur si simplu incompatibile cu altele, cel putin in spatiul public. Ce face fiecare acasa, e treaba lui.
Si cultura tiganeasca, aia traditionala, e incompatibila cu civilizatia europeana moderna, ca nu-i lesne sa impaci maritisul la 13 ani cu legea care nu-i de acord cu minorii care fac sex. Daramite cand trebuie sa impacam o figura acoperita complet cu un control al documentelor la aeroport, de exemplu. Btw, cam ca ce chestie refuza imigrantii din Ungaria sa fie inregistrati si amprentati? Ca sa dea o dovada a dorintei lor fierbinti de integrare?
Pana cand fiecare dintre culturile de pe planeta o sa se maleabilizeze suficient incat sa ajunga la un nivel in care sa poata functiona una langa cealalta (si, intr-un final, sa se transforme in mix-ul de care vorbeam mai devreme), va mai trece timp. Deocamdata avem exemple de indivizi nascuti si crescuti in Europa, la a doua, a treia generatie, care nu-si gasesc locul in cultura locala. Unii au pus mana pe arma si au impuscat niste caricaturisti, altii si-au luat un bilet pana in Siria sau Irak si au pus acolo mana pe arma.
Si ajungem iar la principiul de la punctul 3: cand ajungi intr-un loc, te supui regulilor locului sau dispari. In India nu mananci vita, in Arabia Saudita nu mananci porc, in Somalia nu mananci – astea-s regulile. Iti convin, stai cat vrei; nu-ti convin, cauta-ne prin alta parte. Nu merge sa-ti convina doar o parte din reguli (ajutoarele sociale, de exemplu), iar pentru restul sa faci scandal. Iar procedura ar trebui sa fie simpla: cand faci scandal, dispari. Iti instalezi cortul la marginea orasului desi legea spune ca n-ai voie? Dispari! Dai muzica tare noaptea si ii deranjezi pe toti ceilalti cu manelele tale de cacat? Dispari! Ma ameninti ca-mi tai capul daca nu-mi ascund parul sub o scufie? Dispari!
Integrarea e o chestie grea in general, care devine absolut imposibila atunci cand individul sau grupul respectiv refuza sa se integreze. Avem un exemplu etern in [semi-]nomazii care impanzesc Europa de sute de ani.

6. problema de la punctul 5, cu pusul mainii pe arma
Musulmanii nu-s teroristi prin natura lor, asta sa fie clar. Exista si printre ei tampiti si oameni care profita de tampiti, cum exista printre toti ceilalti, iar proportia tinde sa fie cam aceeasi la nivel planetar. Dincolo de chestiile clinice, ca nu despre ele vorbim, singurii factori care influenteaza la scara mare proportia de tampiti violenti sunt gradul de instructie si bunastarea. Cu cat ai mai putina scoala, cu atat tinzi sa te bagi in mai multe si mai mari cacaturi. La fel, cu cat esti mai sarac, cu atat ii e unuia mai usor sa te convinga sa te bagi in cacaturi. De asta e mai usor sa inrolezi teroristi in suburbiile Parisului decat in Abu Dhabi.
Acum vorbim de cateva sute de mii de indivizi teoretic fara bani, posibil fara calificari care sa le dea acces la piata muncii, sigur fara studii recunoscute aici, probabil doritori, dupa ce vor obtine un statut cat-de-cat stabil, sa-si reintregeasca familia cu alti membri aflati in aceeasi situatie. Avem, asadar, de-a face, intr-o proportie covarsitoare, cu niste candidati cu sanse mari la suburbii insalubre, la saracie si la inadaptare sociala, cu toate frustrarile si reactiile care decurg din asta. Aderarea la miscari violente fiind una dintre reactii. Nu insinuez ca 300000 de imigranti o sa se transforme in 300000 de teroristi, no way. Dar, you know, e suficient unul intr-o zi proasta (sau buna – depinde, ca de obicei, de care parte a pulii te afli). Si nici macar nu vorbesc despre cei care au venit de la bun inceput cu idei de-astea in cap – am fi naivi sa credem ca nu s-au infiltrat macat cativa printre toti naufragiatii din ultimele luni.
Si oricat si-ar da ochii peste cap umanistii internetului, solutii-minune nu exista. Ca nu poti sa le dai tuturor cate 2000 de euro lunar pana la sfarsitul vietii doar ca sa nu se simta neadaptati si neajutati. OK, cine vrea sa adopte cate un imigrant (as vrea sa vad si chestia asta, cat o sa dureze si cu ce rezultate; adica nu-i mai da statul 2000 de euro pe luna, ii da un cetatean casa, masa si eventual masina si bani de benzina, ca sa se simta integrat), n-are decat. Cu o conditie, totusi: sa raspunda in solidar cu individul, daca face vreo boacana – asa cum raspund parintii pentru copiii minori. Oricum, cred sincer ca notiunea de “adoptie” in cazul asta e o glumitza care da bine la public, dar fara absolut nicio sansa de reusita (exceptand, desigur, cateva cazuri izolate). Exact la fel cum e si ideea Papei, pe aceeasi linie: hai c-as vrea sa vad grupuri-grupuri de siiti sirieni traind in ingrijirea parohiilor catolice, fericiti si intr-o deplina comuniune spirituala. Dar, inca o data zic: daca exista cazuri in care functioneaza chestia asta, foarte bine si frumos!

7. problema “mor suflete nevinovate, am vazut eu poza pe net”
Da, mor. Dar fa un efort sa treci peste impactul vizual pe care se bazeaza orice asemenea incercare de a manipula brutal opinia publica intr-o anumita directie (nu e primul caz de genul asta, try google) si descopera ca daca un copil moare, moare pentru ca l-a dus tat’su pe o barca de cauciuc, fara vesta de salvare, fara nimic, fugind (de cine?!) dintr-o tara in care nu-l ameninta nimeni (Turcia). Oricat ar spune sefu’ la turci (plin de tupeu, de altfel), anti-europenii de serviciu si plangaciosii ca Europa e de vina pentru moartea baiatului ala, vina apartine in totalitate – si nu neaparat in ordinea asta – jihadistilor care au obligat familia sa plece de acasa acum un an, parintilor care l-au urcat pe barca si Turciei.
Btw, cam toata lumea occidentala se fereste sa spuna cu subiect si predicat ce e deja evident – ca na, Turcia e mare, e vecina si aliata, cu o pozitie strategica pe care nu poti s-o ignori, cu minoritati mari presarate prin Europa si cu o armata uriasa. Asa de uriasa si de performanta incat, brusc, apele teritoriale au devenit mai usor de penetrat de niste biete barci cu vasle decat tarmul lacului Amara intr-o seara de marti. Ei, ca sa vezi! Pur intamplator, fara absolut nicio legatura cu spagile care se invart in domeniul traficului de persoane, cu dorinta de a da o muie Europei si cu speranta de a scapa de niste indivizi oricum nedoriti, mai ales daca-s putin kurzi.
Si asta dupa ce aceeasi armata turca i-a menajat flagrant pe aia de la ISIS care zburdau in voie chiar pe langa frontiera. Si nu doar ca i-a menajat, dar i-a si ajutat, tinand gloantele pe teava in spatele singurilor oameni din zona care luptau impotriva ISIS. Trebuie sa ai mult tupeu ca, atunci cand moare un baietel (chiar kurd, daca nu ma-nsel), a carui famile a fugit din Kobane, un oras in care au fost comise masacre la care nici n-ai clipit desi se petreceau la doar cativa km de tine, sa declari ca “Occidentul e responsabil”. Ironia face ca “sictir” sa fie un cuvant de origine turca.
Ochii pe Ankara in perioada urmatoare, ca jocurile la doua sau mai multe capete pe care le face Erdogan s-ar putea sa nu fie dintre cele mai placute pentru cei din jur.

Citeste articolul integral pe butnaru.eu