In sfarsit, dupa atata amar de vreme, de s-a ajuns ca nimeni sa nu mai inteleaga la ce mai exista Inspectia Judiciara din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-au trezit si cei de aici si au inceput verificari intr-un incredibil caz de abuz al unor procurori. Este vorba despre doi dintre subalternii sefului DIICOT, Daniel Horodniceanu, care si-au permis sa trimita instantei de judecata un dosar in care i-au interceptat ilegal, fara mandate din partea judecatorului, pe doi dintre inculpati!
Iar situatia este cu atat mai agravanta cu cat aceiasi procurori DIICOT nu au avut nicio jena sa depuna la dosar drept probe si interceptarile discutiilor dintre respectivii inculpati si avocatii legal alesi ai acestora. Ce-i drept, la CSM au inceput verificarile, dar, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, acest caz este doar varful iceberg-ului. Astfel ca dincolo de cercetarile Inspectiei Judiciare, exista si alte structuri la care se strang tot mai multe date privind unele anchete facute „cu japca” in cadrul anumitor structuri teritoriale ale DIICOT de catre procurori recunoscuti pentru modul cel putin „neortodox” de a strange unele probe.
Fara mandat
Un judecator de la Tribunalul Prahova a ramas cu gura cascata cand a gasit la dosar stenogramele unor interceptari telefonice care fusesera efectuate fara mandat! Totul s-a petrecut la ultimul termen de judecata al dosarului intocmit de catre DIICOT si in care este implicat finantatorul clubului Petrolul Ploiesti, Nicolae Capra. Este momentul in care judecatorul a constatat ca inculpatii Molnar Arpad Joszef si Molnar Botond Tibor au „picat pe tehnica”, dar fara ca procurorii care au dispus interceptarea acestora sa fi facut acest demers in urma obtinerii unor mandate judecatoresti. De fapt, cei doi au fost interceptati pe niste numere de telefon pentru care nu existau mandate. Ceea ce, desigur, este profund ilegal. Si ramane de aflat daca a fost o pura greseala a procurorilor DIICOT, sau acestia au fortat special accelerarea anchetei in acest mod. Iar raspunsul nici nu este greu de ghicit. Mai ales ca aceiasi procurori au mai facut o „aroganta” judecatorilor, bagandu-le pe gat acestora si alte convorbiri telefonice, poate relevante, dar pe care inculpatii le-au purtat cu avocatii care ii reprezentau la proces. Chiar sa nu fi stiut subalternii lui Horodniceanu ca nu au voie sa traga cu urechea atunci cand cei pe care vor sa-i infunde se sfatuiesc cu aparatorii lor? Sau ca, daca o fac, sub nicio forma nu pot folosi „ponturile” astfel obtinute drept probe in isntanta? Greu de crezut…
Bagati la inaintare