Despre momentele hazlii ale formării noului Guvern, am mai scris.
Unul dintre cele mai tari din acest punct de vedere mi s-a părut felul în care a ajuns ministru Raluca Prună.
În noaptea de luni spre marți, Raluca Prună a primit de la Dacian Cioloș un SMS care suna cam așa:
– Nu vrei să fii ministru în Guvernul Meu, care e totuși al Lui Klaus Iohannis?
-Cum să nu, i-a răspuns tot prin SMS, destinatara, dar la ce minister? Al Sportului, cumva?
– Nu, pe cel al Sportului l-am dat deja, e al Elisabetei Lipa, și nu i-l pot lua, e canotoare și știi ce labe grele au canotoarele. Am un loc liber la Justiție, s-a făcut liber tocmai acum. Puteai fi și la Sănătate, dar între timp s-a ocupat locul.
– De acord și cu Ministerul Justiției, stai să-mi pun ciorapii!
Nu numai ce s-a întîmplat în zilele de preparare a Guvernului, dar și componența Guvernului – secretare, consilieri, curieri, făcătoare de cafele și cărători de serviete – îmi dau speranța că ne vom distra pe rupte pînă cînd, văzînd că dezastrul Guvernului Meu îl dă cu fundul de pămînt în sondaje, Klaus Iohannis va cere Noii Securități să-l scape de Oastea de Strînsură numită Cabinetul Cioloș.
Nu va vrea Dacian Cioloș să demisioneze, după modelul Victor Ponta?
Păi, degeaba e Binomul SRI- DNA?!
Ceremonia de instalare a unor miniștri îmi întăresc această speranță.
La instalarea lui Lazăr Comănescu la Externe (Lazăr Comănescu are 66 de ani. Cu un an mai mare ca el, la 67 de ani, eu am ieșit la pensie. Lazăr Comănescu și-a reînceput cariera de ministru), au fost prezenți Dacian Cioloș și Klaus Iohannis.
Lazăr Comănescu a fost pînă în februarie 2015 ambasador al României în Germania. Din februarie 2015 și pînă în noiembrie 2015 a fost consilier pe politică externă la Cotroceni. Deși a lucrat cu Klaus Iohannis doar 9 luni, judecînd după ce a zis la instalare, parcă ar fi fost alături de Klaus Iohannis de o viață, concurînd-o la acest capitol pe Răvășitoarea:
„Există acel proverb cu “un ochi plânge, altul râde”. În ceea ce mă priveşte, revenirea la Ministerul de Externe, graţie onoarei care mi s-a făcut de către preşedintele României şi de către primul ministru al României de a fi parte a unei, aş spune eu deja, chiar dacă suntem la câteva ore sau câtva timp după investirea noului guvern, de a fi parte dintr-o echipă care sunt absolut convins va face tot ceea ce se poate pentru a se ridica la înălţimea doleanţelor şi aşteptărilor cetăţenilor României. Pentru acest motiv, pe de o parte încerc un sentiment de bucurie, dar, în acelaşi timp, domnule preşedinte, după ce am făcut parte dintr-o echipă superbă lângă dvs la Cotroceni, daţi-mi voie să am şi un sentiment de…, nu ştiu cum să-i spun, în germană este /…/, cred, dar rămân optimist pentru că, şi sper să fiţi de acord cu mine, domnule preşedinte, că făcând parte din echipa Dacian Cioloş să fiţi de acord să mă consideraţi în continuare la fel de membru al echipei dvs de la Cotroceni, şi sper ca, venind aici, la Ministerul de Externe, să pot să contibui la ceea ce dvs aţi subliniat astăzi /…/”
Din cîte se vede, ca să poată exprima aleanul ce l-a cuprins la gîndul că se desparte de Klaus Iohannis, Lazăr Comănescu a trebuit să apeleze la limba germană. Nici Miorița n-a suferit mai mult ca ministrul nostru de Externe la gîndul că se desparte de ciobanul vrîncean.
Dacian Cioloș, invidios că n-a lucrat și el cîteva luni cu Klaus Iohannis, ca să-și exprime aleanul că nu mai lucrează, a găsit rapid o formulă de a-l peria nițel cu limba pe președinte, dedîndu-se la o apreciere a genialei politici externe din anul de mandat:
„România scoate din ce în ce mai mult capul în lume”.
Luînd în serios lingușirea, Klaus Iohannis a zis în cuvîntul său:
„În zona de externe am reuşit şi am toată convingerea că vom continua aşa, cu noua echipă a prim-ministrului Dacian Cioloş să repunem România pe harta lumii.”
Așadar, în doar un an de președinție, Klaus Iohannis a reușit să repună România pe harta lumii.
Întrebare:
Când a căzut România de pe harta lumii?
sursa: cristoiublog.ro
