O investigație DNA nu diferă prea mult de o investigație gazetărească.
Și procurorul și gazetarul pornesc la drum cu vădita intenție de a afla Adevărul.
După ce-l află, procurorul scrie un Rechizitoriu pentru instanță, iar gazetarul, pentru cititori.
De aceea, limbajul și trimiterile diferă în cele două situații. Procurorul folosește limbajul Codului Penal, iar jurnalistul limbajul publicistic.
Așa se explică de ce am privit investigația DNA în cazul Ferma Regală Băneasa din punctul de vedere al unei investigații jurnalistice.
Dacă aș fi directorul unui ziar și mi s-ar aduce un articol de investigație menit a dovedi o Afacere de corupție precum cea numită și Afacerea Truică, șef de Grup Infracțional Organizat, cum aș reacționa după ce l-aș citi?
Dacă e precum Rechizitoriul în cazul Afacerii Ferma regală, i l-aș da înapoi, întrebîndu-l cine l-a mituit ca să ascundă adevărul în cîteva din punctele cheie ale investigației.
Să reamintim faptele, așa cum ni le prezintă Opera DNA numită Rechizitoriul în cazul Afacerii Ferma Regală.
Paul de România, considerîndu-se îndreptățit, notifică în 2008 Institutul de Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București să-i dea prin retrocedare – scrie negru pe alb Rechizitoriul – „Ferma Băneasa” cu un teren în suprafață de 26 ha.
Pentru ca terenul să fie retrocedat era nevoie de aprobarea Consiliului de administrație al Institutului. Potrivit Rechizitoriului, acesta se întrunește în ședință pe 2 Septembrie 2008 și aprobă „restituirea în natură a Fermei regale Băneasa”, deși acest lucru era ilegal.
De pe site-ul Institutului aflăm că membrii Consiliului de administrație sunt în număr de cinci: directorul Instituției, care e și președintele Consiliului, secretarul științific al Institutului, directorul economic, reprezentantul Academiei de Științe Agricole, reprezentantul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Rechizitoriul definește astfel Decizia Consiliului:
„Decizia de restituire este abuzivă, cererea nefiind însoțită de documente justificative din care să rezulte calitatea de moștenitor îndreptățit sau incidența Legii 10/2001 raportat la situarea terenului, iar acesta nu a fost identificat potrivit legii”
Cinci persoane, indiscutabil mature, unele personalități, aprobă, așadar, o ilegalitate.
Să zicem că nu știau asta, deoarece DNA se va sesiza de Afacere abia peste 7 ani, în decembrie 2015.
Da, dar persoanele respective conduceau Institutul. Care Institut folosea terenul pentru cercetările proprii.
Aceste persoane acceptă într-o simplă ședință să rupă din averea Institutului pe care-l conduc o importantă halcă de teren, „teren pe care erau desfășurate activități de cercetare care justifică chiar obiectul de activitate al institutului”, și s-o dea unui cetățean, fie acesta și Paul al României.
Cine e om normal se întreabă imediat:
Cu cît au fost mituiți membrii Consiliului ca să ia o asemenea Decizie împotriva firii?
O întrebare pe care și-o pune omul normal știind și că fiecare dintre membrii Consiliului de administrație s-ar fi întrebat, bun român fiind, Bine bine, dar eu ce am la afacerea asta?
Potrivit Rechizitoriului cu excepția directorului de atunci al Institutului, decedat între timp, care ar fi fost mituit de Truică cu o excursie în străinătate pentru patru persoane, nimeni n-a fost mituit în toată afacerea asta.
Documentul DNA pune mare preț pe această mituire, încercînd să ne convingă că directorul, care conducea Institutul de 20 de ani, deși știa că e o ilegalitate, a acceptat să dea Grupului un teren de zeci de milioane de euro pentru o excursie în străinătate de cîteva mii de euro.
Ceilalți membri ai Consiliului n-au primit nimic, nici măcar un pix de la Remus Truică, pricopsit cu o Afacere de sute de milioane de euro doar cu prețul unei excursii în străinătate.
De ce au votat retrocedarea?
Rechizitoriul dă un răspuns halucinant:
Au fost determinați să voteze nu numai de directorul Institutului, dar și de membrii Grupului Organizat: Paul de România, Robert Roșu, Remus Truică. Aceștia și participă la ședință. De notat că din listă lipsește Dan Andronic. Păi ce fel de membru al Grupului Infracțional era Dan Andronic, dacă nu și a folosit autoritatea de vedetă tv pentru a-i convinge pe membrii Consiliului să comită o ilegalitate?
Membrii Consiliului – deapănă mai departe Rechizitoriul – au fost determinați să comită o ilegalitate și de presiunile secretarului general al Academiei de Științe Agricole care a participat la ședință ca invitat și „prin poziția avută în cadrul acestei ședințe, de susținere împreună cu directorul institutului a cererii de retrocedare, s-a creat falsa reprezentare pentru membrii CA că Academia agreează o astfel de decizie.”
Așadar, membrii Consiliului au votat retrocedarea unui teren de zeci de milioane de euro, vital chiar pentru activitatea Institutului și prin asta pentru salariile lor, la presiunile secretarului General al Academiei de Științe Agricole și ale directorul Institutului.
De ce s-a zbătut directorul Institutului, am aflat din Rechizitoriu:
Pentru o excursie cu familia în străinătate.
Dar secretarul Academiei de Ștințe Agricole, de ce s-a zbătut, pe deasupra știind că e o ilegalitate?
A primit ceva mită?
Nu.
Scrie Rechizitoriul că retrocedarea Fermei regale Băneasa către Paul Al României s-a făcut „prin coruperea directorului Iliescu Horia, dar şi prin convingerea prin influenţă politică a secretarului Academiei, inculpatul Sin Gheorghe”.
Gheorghe Sin e piesa cea mai importantă în acest Proces de retrocedare.
Rechizitoriul ne lasă să înțelegem că a fost convins prin influență politică.
E singura referire la Politic în toate documentele întocmite de DNA.
Dîndu-și seama că n-a fost vorba de mită (directorul a primit o excursie nu în urma unei înțelegeri, ci așa ca un cadou făcut de Grup pentru că s-a ostenit), un om normal se bate peste frunte și-și spune:
Cum dracu de nu m-am gîndit?
Remus Truică era din punct de vedere oficial un nimeni. Ca să poată influența pe secretarul Academiei de Științe Agricole și pe membrii Consiliului, el trebuia să vină în numele unui mare Grangur politic de la vremea respectivă. Numai așa se explică rapiditatea cu care secretarul Academiei, directorul Institutului, membrii Consiliului de administrație s-au executat.
Binomul SRI-DNA nu merge mai departe cu investigația.
Ca și în cazul ilegalităților de la ANRP asistăm la un Banditism al așa zisei lupte împotriva Corupției.
O afacere de sute de milioane de euro e pusă pe seama unor simpli pioni.
Pentru că să fie limpede.
Paul de România, Remus Truică, Robert Roșu, Gheorghe Sin sunt, ca și Horia Georgescu, ca și Alina Bica, niște moriști.
Suma uriașă de bani obținută prin vînzarea terenului n-a mers în buzunarele lor decît într-o cîtime infimă.
Grosul a mers în buzunarele altora.
Ca și în cazul ANRP investigația rămîne doar la nivelul pionilor.
Pînă la cei din spatele pionilor, marii beneficiari ai Afacerii Ferma Regală, nu se va ajunge niciodată.
De ce?
Nu cred că trebuie să mai răspund.
sursa: cristoiublog.ro