Cu mai puțin de patru luni înainte de expirarea mandatelor procurorilor-șefi de parchete (cele mai grele fiind DNA și Parchetului General), s-au conturat două tabere care-și dispută atribuția de a face propuneri de persoane pentru un nou mandat. Într-una din aceste tabere se află ministrul Justiției, Raluca Prună, care are legea de partea sa. În cealaltă, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), ajutat discret, dar eficient, de către șeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Miza taberei CSM-Tăriceanu este schimbarea peste noapte a legii de numire a procurorilor, astfel încât propunerile să fie făcute de către CSM, și nu de către ministrul Justiției.
Tăriceanu a început să tragă sfori din mai 2015
Astăzi vedem clar taberele pe câmpul de luptă al numirilor în parchete. Dar aranjarea strategică a oștilor a demarat încă de la începutul verii anului trecut. Atunci, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a decis constituirea unui “grup de lucru mixt în domeniul justiției”. Un comunicat de presă al acestei Camere a Parlamentului din 28 octombrie 2015 preciza: “Cu ocazia întâlnirilor informale din lunile mai și iunie ale Biroului Permanent al Senatului cu reprezentanți ai CSM și ai asociațiilor profesionale ale magistraților și avocaților, s-a stabilit de comun acord înființarea unui grup de lucru mixt în care să fie reprezentate toate grupurile parlamentare, CSM, asociațiile profesionale, reprezentanți ai mediul academic de specialitate, dar și reprezentanți ai altor instituții cu atribuții în domeniu“.
Este cu totul de neînțeles de ce Biroul Permanent al Senatului avea nevoie ca întâlnirile cu “reprezentanți ai CSM și ai asociațiilor profesionale ale magistraților și avocaților” să fie informale. Cu atât mai mult cu cât, conform aceluiași comunicat de presă, miza era una cât se poate de legitimă. “Grupul de lucru mixt are caracter profesional și are ca scop principal redactarea unor proiecte de propuneri legislative în domeniul justiției. Odată finalizate de grup, aceste proiecte vor putea fi preluate în totalitate sau parțial de parlamentarii interesați, indiferent de apartenența politică, pentru a urma procedura parlamentară regulamentară de legiferare. Prin finalizarea unui proiect nu se va înțelege că s-a ajuns în mod necesar la un consens. Orice proiect finalizat va putea fi însoțit, după caz, de opinii separate, care vor fi anexate”, menționa documentul.
Cititi articolul integral pe romanialibera.ro