„N-as da Norvegia pentru nimic in lume”, spune un roman care traieste acolo de cativa ani. Cazurile familiilor care au ramas fara copiii, luati de autoritatile norvegiene, au impartit romanii din Norvegia in doua.
Unii sunt de partea autoritatilor si sustin ca legea trebuie aplicata, fara exceptii, iar altii iau partea familiilor ramase fara copii care cer clementa si intelegere.
Un roman s-a luptat sa scape de mentalitatile est-europene pentru a reusi sa traiasca in Tara Fiordurilor. Nu i-a fost usor, dar legile si restrictiile din Norvegia l-au facut sa inteleaga felul de a fi al norvegienilor si sa isi schimbe viata. Ramane insa legat de Romania si vine des acasa cu gandul sa ajute astfel incat lucrurile sa mearga si la noi.
Pe un ger de crapa pietrele si o ceata inecacioasa, Pavel Popescu se antreneaza. Asa face in fiecare dimineata. Pe un munte de la marginea capitalei Norvegiene, Oslo. Noua kilometri in fiecare zi.
Pavel Popescu: „Ma consider cel mai slab dintre toti cei care alearga pe aici.”
A ajuns in Norvegia acum 5 ani. In vizita. S-a indragostit pe loc de aceasta tara. S-a intors in Romania, si-a dat demisia si a luat viata de la capat in Tara Fiordurilor. In urma cu multi ani, a avut cancer, intr-o faza in care medicii nu-i mai dadeau sanse.
Adunate zilele petrecute in copilarie intr-un spital din Timisoara fac mai bine de patru ani. A scapat ca prin minune. Tocmai de aceea nu uita de unde a plecat. Acum cateva luni, a adunat o echipa de medici pe care i-a adus in spitalele noastre sa-i ajute pe ranitii din Colectiv.
Pavel Popescu: „Pur si simplu am batut la usa autoritatilor norvegiene si intr-o tara civilizata e foarte usor sa faci lucrul asta. Ne-am lovit de mai multa dezorganizare din mai multe motive. Oamenii care vor sa lucreze impreuna trebuie sa lucreze impreuna, nu individual”
A luat la rand spitalele si impreuna cu medicii norvegieni au facut lista cu cei care puteau fi transportati in strainatate.
L-am gasit pe Pavel acum intr-un camin de studenti din Oslo. Locuieste impreuna cu sotia sa, Josepha. O filipineza. E convins ca daca autoritatile romane se miscau mai repede erau salvate mai multe vieti din Colectiv.
Pavel Popescu: Am reactionat groaznic de nasol. Nu am reactionat. Nu am reactionat. Parerea mea personala si nu ma feresc sa o spune ca nu au reactionat din considerente pur politice. Am ajuns la concluzia ca noi romanii sunt prea mandri sa recunoastem cand avem nevoie de ajutor, suntem prea mandri recunoastem limitele si nu stiu, avem nevoie de o dorinta de reforma profunda.
Citiți articolul integral pe stirileprotv.ro.