Scriitorul, filosoful şi lingvistul italian Umberto Eco a murit. Decesul la 84 de ani al celui care a marcat cultura contemporană a fost confirmat de familia sa, potrivit cotidianului La Repubblica, citat de mediafax.ro
Umberto Eco a murit vineri seară, la ora 22.30, la locuinţa sa şi, conform La Repubblica, acesta suferea de cancer.
„Doliu pentru cultură, ne-a părăsit Umberto Eco; suntem profund îndureraţi”, a reacţionat Editura Bompiani, conform TGcom24.it.
„Doliu imens pentru dispariţia lui Umberto Eco”, a reacţionat premierul Italiei, Matteo Renzi.
„Umberto Eco este un exemplu extraordinar de intelectual european, îmbinând în mod unic inteligenţa trecutului cu o capacitate inepuizabilă de anticipare a viitorului”, a adăugat şeful Guvernului de la Roma.
Filosoful Umberto Eco, supranumit „părintele semioticii interpretative”, profesor emerit al Universităţii din Bolonia şi fondator al Departamentului de comunicare al Universităţii din San Marino, a decedat joi seara, în locuinţa sa din Alessandria, a anunţat familia sa, potrivit ziarului La Repubblica. Umberto Eco suferea de câţiva ani de cancer.
Născut în orăşelul Alessandria, în nordul Italiei, pe 5 ianuarie 1932, Umberto Eco a devenit celebru cu romanele „Il nome della rosa / Numele Trandafirului” (1980) şi „Il pendolo di Foucault / Pendulul lui Foucault” (1988). Ultima carte a filosofului italian a fost „Anno zero / Anul zero”, publicată în 2015.
Umberto Eco a fost autorul a numeroase alte lucrări în domeniile semioticii, esteticii medievale, lingvisticii şi filosofiei. Eco a început să devină interesat de influenţa presei asupra culturii de masă la sfârşitul anilor 1950. În anul 2010, a devenit profesor asociat al Academiei naţionale italiene pentru Ştiinţe Morale, Istorice şi Filosofice.
Umberto Eco s-a remarcat cu lucrări precum „Il problema estetico in San Tommaso / Problema estetică la Sfântul Toma d’Aquino” (1956), „Sviluppo dell’estetica medievale / Dezvoltarea esteticii medievale” (1959), „Arte e bellezza nell’estetica medievale / Artă şi frumuseţe în estetica medievală” (1987), „Opera aperta / Operă deschisă” (1962), „La struttura assente / Structura absentă” (1968), şi „Trattato di semiotica generale / Trata de semiotică generală” (1975).
Din opera sa, la editura Polirom au apărut, printre altele, „În căutarea limbii perfecte”, „Numele trandafirului”, „Misterioasa flacără a reginei Loana”, „Trei povestiri”, „Pendulul lui Foucault”, „Cum se face o teză de licenţă”, „Limitele interpretării”, „A spune cam acelaşi lucru.
Experienţe de traducere”, „Insula din ziua de ieri”, „De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare”, „Kant şi ornitorincul”, „Cum ne construim duşmanul”, „Confesiunile unui tânăr romancier”, „Cimitirul din Praga”, mai scrie mediafax.ro
Sindromul hemolitic uremic se EXTINDE! 