Este, ma grabesc sa o spun, preferabil mega-plagiatorului Ponta. Doar ca nu este presedinte. E ce vreti domniile voastre, doar presedinte nu este. A zis ca nu vrea sa fie jucator, nu e nici macar actor, precum stim noi cine. E doar prezentator. Un personaj abulic din filmele lui Corneliu Porumboiu. Lipeste vorbele anevoie. E greoi, scrobit si posomarat. Artificial pana la cer. De fapt, se vede cu ochiul liber, omul nu are nimic de spus. S-a instalat la Cotroceni si participa la un spectacol jenant al unui teatru de papusi.
Un personaj periferial, de o eclatanta mediocritate, nimerit accidental in centrul unei drame pe care nu o pricepe. Manipulat de consilieri verosi, nu pare sa observe realitatea din jur. Fuge de ea, se fofileaza, se ascunde. A sarit in apararea unei televiziuni abjecte, a fost tinta unei reactii masive de revolta, n-a gasit decat cuvinte de plumb ca raspuns. Este prizonierul celei mai intristatoare limbi de lemn. Dar si al lui Dan Mihalache, uselistul de serviciu.
Ma veti intreba. in chip clasic, ce-i de facut? Nu stiu, privesc acest spectacol cu tristete si, ca atatia altii, imi pun sperantele in guvernul lui Dacian Ciolos. Sunt multe semnale bune din acea directie. Sunt si unele mai putin incurajatoare (vezi ministrul Curaj). Vorbeam azi cu un ziarist de la “Der Spiegel”. Ma intreba de ce am fost printre foarte putinii intelectuali publici care au protestat la retragerea decoratiei lui Laszlo Tokes. I-am raspuns ca oamenii sunt obositi, dezgustati, deprimati. Ranile din anii avalanselor de calomnii si insulte, ceea ce politologul Marius Stan numea furtunile excrementale, sunt inca departe a se fi cicatrizat. M-a intrebat ce cred, dupa mai bine de un an, despre presedintele KWI? I-am raspuns: “Amatorism, in loc de profesionalism”. Am facut-o, si vous voulez, din patriotism. Puteam fi mult mai sever…
sursa: contributors.ro