Pentru că e timpul memorialisticii glonţ pe ţeavă, confirm portretul făcut de Romaniţa. Eram reporter la „România liberă.” Mergeam des pe la Liga Studenţilor. Era acolo Mihai Gheorghiu, cărătorul lui de geantă şi de ţucal. În plus în 1993 am fost la o bursă în SUA împreună cu el. Am intrat odată la el în cameră, fără să bat la uşă. L-am surprins cu patul plin de bani. Mi-a spus că sunt de la fraţii cei mari pentru fraţii mai mici din România. Atunci nu am scris, doar i-am întrebat pe locotenenţii săi dacă au primit bani. I-a ţinut pentru el. Din jenă şi din respect pentru anticomunismul pentru care mi-am dat toată energia nu am spus până acum acest episod. Şi voi mai povesti, a scris pe facebook la o postare a foștilor colegi din Liga Studenților ai lui Marian Munteanu jurnalistul Marius Ghilezan, care la începutul anilor 90 a lucrat la cotidianul România Liberă care susținea Piața Universității.
La solicitarea FLUX 24, Marius Ghilezan a făcut precizări suplimentare despre bursa în SUA împreună cu Marian Munteanu.
Tot în Washington, pe când eram bursier National Forum Foundation, împreună cu Marian Munteanu, exasperat de cum îi stoarce de bani pe legionarii bătrâni, am zis că-l sperii. Am luat o ceaşcă de lapte şi l-am sunat. Am schimbat vocea, strigând în cană: „Are you the president of the Legionary Movment?” Am aşteptat puţin. Speriat, a spus „NO,” tremurând. Am urlat în dispozitivul meu artizanal de distorsionat vocea: „We want to kill youuu….!” A făcut pe loc plângere la FBI. M-am trezit dimineaţă cu un ofiţer care mă întreabă dacă am sunat noaptea pe cineva. Şi am recunoscut că da, „am făcut o glumă.” A doua zi, Marian Munteanu mi-a spus să nu mai fac astfel de glume, a spus Ghilezan.