Cum este să trăiești aproape jumătate de deceniu ca ostatic, mutat între diverse grupări de-al lungul graniței pakistanezo-afgane, suportând acte înfiorătoare de tortură și apoi, brusc, să scapi și să te întorci la familia și casa ta? În primul interviu în limba engleză, acordat după eliberarea sa, pakistanezul Shahbaz Taseer a declarat pentru CNN că a fost „un test al răbdării, un test al credinței și doar puținele acte de bunătate, primite din cele mai neașteptate locuri”, l-au făcut să suporte tot acest chin.
Militanții islamiști l-au răpit pe Shahbaz Taseer în 26 august 2011, din orașul său natal Lahore.
Răpirea a avut loc cu doar câteva luni înainte ca tatăl său, Salman Taseer, eroul guvernator al provinciei Punjab să fie asasinat, pentru că a protestat față de o lege a blasfemiei, care consideră insultele la adresa Islamului o crimă pedepsită cu moartea.
Capturat de mișcarea islamică din Uzbekistan, Shahbaz a povestit pentru CNN că gruparea respectivă era cunoscută în cercurile militanților ca fiind „nemiloasă, inumană, formată din cei mai buni luptători”.
În timpul captivității, a fost torturat, iar torționarii săi făceau înregistrări video în stil hollywoodian, pe care le trimiteau familiei și guvernului, pentru a pune presiune asupra lor, să le îndeplinească diferite cereri. „Mi-au smuls unghiile”, a spus Shahbaz. „Au început prin a mă biciui cu bice de cauciuc. Prima dată au fost 100 de lovituri, apoi au crescut numărul lor la 200. Mi-au străpuns spatele cu sabia, apoi au pus sare pe răni. Mi-au cusut gura închisă și m-au înfometat. Au tăiat bucăți de carne de pe trupul meu, am sângerat șapte zile și nu mi-au dat niciun medicament”, a povestit bărbatul ororile prin care a trecut.
Citiți articolul integral pe evz.ro