Referendumul în privința Brexitului din 23 iunie 2016, ca și altele asemenea, ar fi trebuit să permită poporului să-și exprime punctul de vedere. Problema principală e rezultatul foarte strâns, motiv pentru care unitatea care lega acest stat multinațional pare să se fi risipit, scrie istoricul Fedja Buric pe blogul historymatters.group.shef.ac.uk. La începutul anilor 1990, țările din fosta Iugoslavie au fost chemate să-și exprime dorința cu privire la apartenența la o altă federație. Rezultatul a fost o imensă baie de sânge și fărâmițarea Iugoslaviei în mici state disfuncționale. Ce mesaj poate transmite o țară moartă uneia care abia se mai târăște?
Marea Britanie are multe în comun cu fosta Iugoslavie. Ca și aceasta din urmă, Regatul Unit este un stat multinațional complicat născut dintr-un conflictual proiect istoric suprapus peste proiectul imperialist al unei țări care va forma nucleul dur al acestei federații multinaționale. Pentru Iugoslavia, acesta (nucleul) a fost Serbia iar pentru Marea Britanie este Anglia. Ca și englezii din Scoția și Irlanda, serbii din Croația, Kosovo și Bosnia au fost percepuți drept cuceritorii brutali.
Ca și englezii și sârbii s-au simțit greșit înțeleși de către popoarele pe care încercau să le integreze, acuzându-le de lipsă de recunoștință pentru toate sacrificiile făcute pentru nobila cauză comună. Ca și non-englezii din Marea Britanie, non-sârbii din Iugoslavia s-au simțit tratați de sus, batjocoriți și colonizați de către ”fratele mai mare”. În plus, crearea ambelor uniuni a fost precedată de perioade teribile de violență interetnice și inter-religioase.
În ciuda smuciturilor istoriei, elitele au reușit să asambleze acest haotic experiment multinațional. S-a recurs la complicate compromisuri iar animozitățile străvechi au devenit mai predictibile și controlabile, dacă nu chiar stinse cu totul în anumite situații.
Independența regională și etnică a devenit un veritabil modus operandi atât un Regatul Unit, cât și în Iugoslavia. De asemenea, pentru minoritățile captive în zone în care doleanțele politice nu le erau satisfăcute, au existat dispoziții speciale. Protestanții din Irlanda de Nord și-au mențiunut legăturile politice și culturale cu frații din Anglia, ca și sârbii din Bosnia care au păstrat strânsă legătura culturală cu sârbii din patria mamă, Serbia.
Citiți articolul integral pe evz.ro
