În 2011, scriam așa în introducerea unei cablograme trimise de Ambasada SUA de la București către Washington: “În septembrie 2005, la nici un an de la preluarea primului său mandat de președinte, Traian Băsescu arunca în aer relațiile cu Rusia, declarînd că, pentru vecinul de la Răsărit, Marea Neagră nu ar fi decît un <lac rusesc>. Deloc întîmplător, tot în septembrie 2005, o telegramă a Ambasadei SUA de la București, care trata subiectul implicării Turciei în politica de securitate a Mării Negre, arăta că, pentru oficialii turci, Marea Neagră ar fi fost <lac turcesc>. Americanii, însă, menționau și strînsele relații ale Turciei cu Rusia, cel puțin în Marea Neagră, și se refereau la o oarecare reținere a Turciei în privința colaborării cu SUA și NATO în chestiunea militară din regiunea Mării Negre.”
Apoi, urma cablograma, în original. Pe care o puteți citi aici. A propos, ce se întâmpla în 2005 în politica externă a Turciei era tot mâna lui Erdogan, premier din 2003 până în 2014 (iar din 2014 încoace, președinte).
Gândiți-vă la toate astea când vă uitați la ce se întâmplă zilele astea în Turcia. Și amintiți-vă și ce țeapă și-a luat Iohannis la Sofia când a crezut că o pune de o flotă comună pro-NATO cu bulgarii, niște vecini ai Turciei aflați în buzunarul lui Putin.
Sursa: prisacariu.ro