Iată, vin alegerile parlamentare în România. Parcă sunt însă mai puțin fierbinți ca cele prezidențiale. Explicația e simplă. Alegătorii se implică mai mult când au de votat oameni, nu partide fără lideri. Acum 2 ani știam precis: ori îl înjurăm pe Ponta, ori pe Iohannis.
Așa a fost și la americani. Pe 8 noiembrie au avut de votat nu doar Trump contra Hillary, ci și senatori, reprezentanți, reprezentanți în comitete, judecători locali. Dar în media abia s-a pomenit de celelalte alegeri. A rămas doar bătălia Trump- Hillary. Omul sfințește locul, nu? Nu îmi vorbiți de programe, planuri cincinale sau proiecte de 100 de ani. Când sunt alegeri, nu suntem la o dezbatere academică, ci la un meci de box. E Mohammad Ali vs George Foreman. “Rumble în the jungle”. E “al nostru, cel bun” contra “al lor, ala rau”. E bătaie, e ceartă în familie la masa de seară. E soțul care trântește supărat ușa. E nevasta care trece televizorul pe alt program.
Si totusi, miza e enormă. In republica noastră semi-prezidentială, prim ministrul e mai important decat semi-presedintele. Romanilor insă pare sa le scape asta.
Cu cine votăm? Cu ai lui Putin, cu ai lui Soros, ai lui Junker, cu ai lui Erdogan? Oare de ce nu avem și opțiunea „cu ai noștri”? Cum să ținem echilibrul când trag de noi și unii și alții? Voi ce părere aveți?
Și cum sunt alegerile astea în care două partide diferite (PNL și USR) propun același prim ministru, tehnocratul Dacian, care ne spune că el de fapt nu participa la alegeri? El doar le castigă! Ăștia de la PSD ar propune ei ceva, dar nu se știe dacă au vreun lider care să nu fie cu un picior în pușcarie. Rămâne oare să îl reînviem pe Băsescu, cel mai experimentat om politic încă activ pe care îl avem? Oare chiar România nu poate propune lideri noi? Ce fel de alegeri sunt astea în care partidele nu au lideri electrizanți, care să le tragă în sus și să ne facă să urmărim dezbaterile la televizor cu sufletul la gură, să nu ne lase să mergem la toaletă decât în pauzele publicitare?
De ce nu există și la noi un self-made millionaire, român neaoș, cu nume terminat în “escu”, care să propună să facă “Romania great again”? (și care să fi făcut bani din afaceri independente, nu furând de la stat)? Care să înfrunte în egală măsură, în mod inteligent, nu obraznic, atât pe Putin cât și pe Merkel, punând interesele noastre pe primul plan? Măcar în declarații! Măcar cât să ne trezească din “somnul cel de moarte”, în care nu ne adânciră “barbarii de tirani” ci mai degrabă circul ieftin și plictisitor al politicii fără lideri și fără conținut?
Hai, Doamne, trimite-ne și nouă un Trumpescu!
Sursa: blogovici.com
Articol preluat cu acordul autorului
